Președintele Poloniei schimbă direcția în privința ucrainenilor. Nawrocki nu mai acceptă prelungirea ajutoarelor sociale

Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, anunță o schimbare majoră de direcție în politica față de ucrainenii stabiliți în țară, refuzând să mai semneze orice prelungire a legilor care le oferă acces la ajutoare sociale. Deși a acceptat o variantă modificată în septembrie, Nawrocki afirmă că a fost „ultima dată”, susținând că ucrainenii nu mai pot fi considerați refugiați, ci o „minoritate” a cărei situație trebuie reflectată diferit în politicile statului.

Președintele Karol Nawrocki marchează o schimbare semnificativă în politica Poloniei față de ucrainenii stabiliți în țară, după ce a anunțat că nu va mai aproba extinderea legislației care le oferă acces la beneficii sociale. Decizia vine în contextul în care, în septembrie, șeful statului acceptase doar o variantă ajustată a unei legi similare, după ce anterior o respinsese, avertizând însă că acest gest nu se va repeta. Vineri, Nawrocki a reiterat public că a fost „ultima dată” când a semnat o astfel de prelungire/

Trei ani de sprijin intens pentru ucraineni

După invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022, Polonia a preluat un rol principal în asistarea persoanelor care au fugit de conflict. Varșovia a pus la dispoziție un pachet extins de măsuri: statut legal temporar, posibilitatea de a lucra imediat, servicii medicale similare celor accesate de cetățenii polonezi, precum și o serie de beneficii financiare. Printre acestea se număra și o alocație lunară de aproximativ 200 de euro, considerată una dintre cele mai cuprinzătoare forme de sprijin din regiune.

Acest tip de ajutor, însă, devine tot mai contestat în spațiul public polonez, în condițiile în care costurile pentru buget cresc, iar autoritățile dezbat dacă resursele ar trebui redirecționate în principal către cetățenii polonezi.

Respingeri succesive și tensiuni politice

În luna august, președintele Poloniei a respins prima versiune a legii care prelungirea sprijinului financiar pentru ucraineni, argumentând că aceasta trebuie recalibrată. Nawrocki a indicat atunci că va urmări restrângerea programelor sociale la care au acces ucrainenii, menționând în mod direct alocațiile pentru copii și anumite servicii de sănătate.

Ca urmare a criticilor, camera inferioară a Parlamentului a trimis în septembrie o versiune modificată a proiectului, adaptată observațiilor sale. Aceasta a fost promulgată, însă președintele a subliniat că a semnat-o doar din dorința de a preveni blocaje instituționale și efecte administrative greu de gestionat. Nawrocki a explicat ulterior că regulile actuale nu mai reflectă realitatea socială și că diferențierea dintre rezidenții polonezi și cei ucraineni nu este suficient de clară.

De la „refugiați” la „minoritate ucraineană”

Nawrocki și-a susținut poziția printr-un mesaj ferm, în care a sugerat că situația ucrainenilor din Polonia s-a schimbat fundamental în ultimii trei ani:

„Astăzi, în contextul ucrainenilor din Polonia, nu mai vorbim despre refugiați de război. (…) Astăzi, după mai bine de trei ani, vorbim despre o minoritate ucraineană. Aceasta este o schimbare fundamentală care trebuie să se reflecte în politica statului”, a spus președintele.

Această declarație aduce în prim-plan o dezbatere sensibilă: dacă ucrainenii care au rămas în Polonia pe termen lung ar trebui integrați complet sau dacă sprijinul acordat acestora trebuie redus treptat.

Context regional și presiuni interne

Decizia președintelui are loc într-un moment în care mai multe state europene își reevaluează politicile privind protecția temporară pentru ucraineni, în contextul presiunilor bugetare și al discuțiilor privind integrarea pe termen lung. În Polonia, discuția este cu atât mai tensionată cu cât sondajele arată polarizare puternică între cei care consideră sprijinul esențial și cei care cred că a fost depășită faza de „ajutor de urgență”.

Pentru guvern și legislativ, mesajul transmis de Nawrocki înseamnă că următoarele modificări privind sprijinul pentru ucraineni vor întâmpina mult mai multă rezistență la nivel prezidențial, ceea ce ar putea duce la o reconfigurare a politicilor sociale.