Plata salariului, reglementată clar în Codul Muncii
Articolul 166 din Codul Muncii reglementează expres modalitățile de plată ale salariului, stabilind că acesta se achită „în bani cel puțin o dată pe lună”, la o dată convenită în documentele oficiale.
„Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz”, prevede alin. (1) al articolului 166.
Prin urmare, forma, data și frecvența plății se stabilesc de comun acord între angajator și salariat, iar contractul este documentul care consfințește această înțelegere.
Plata prin bancă, norma generală. Numerarul – posibil doar dacă este convenit
Conform alin. (2) din același articol, „plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar”.
Deși legea nu interzice numerarul, ea favorizează plata electronică, pentru că aceasta oferă trasabilitate și protejează ambele părți – salariatul primește banii direct în cont, iar angajatorul are dovada clară a plății.
Totuși, dacă părțile convin altfel, plata în numerar este perfect legală. Singura condiție este ca această modalitate să fie menționată explicit în contractul individual de muncă. În lipsa acestei clauze, angajatorul are dreptul să efectueze plata prin cont bancar, fără a fi considerată abatere.
Când se acceptă plata în natură
Alin. (3) din articolul 166 permite, în continuare, o formă de plată parțială „în natură” – de exemplu, prin produse, bonuri sau alte beneficii –, dar numai în condițiile stabilite de articolul 165 din Codul Muncii.
„Plata în natură a unei părți din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.”
Această opțiune nu poate înlocui plata în bani, ci doar o poate completa, și este rar folosită în prezent, în special în agricultură sau în domenii unde compensațiile în produse au tradiție.
Ce se întâmplă dacă angajatorul întârzie plata
Articolul 166 stabilește și consecințele pentru angajatorii care nu respectă termenele de plată:
„Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”
Cu alte cuvinte, dacă angajatorul nu plătește salariul la data stabilită și nu are o justificare obiectivă (de exemplu, o eroare bancară, o blocare temporară a conturilor etc.), salariatul poate solicita daune-interese. Acestea se stabilesc, de regulă, prin negociere sau prin decizie judecătorească, în funcție de prejudiciul suferit.
Numerarul – legal, dar cu responsabilitate
Plata salariului în numerar rămâne legală, însă presupune o gestiune riguroasă din partea angajatorului. În practică, fiecare plată „în mână” trebuie justificată prin documente contabile, cum sunt statele de plată, fluturași de salariu sau chitanțe interne pe care le semnează salariatul.
Fără aceste documente, angajatorul nu poate dovedi că a efectuat plata, ceea ce poate genera litigii de muncă sau amenzi în urma controalelor ITM.
Din acest motiv, multe companii preferă viramentul bancar, care oferă dovada plății în mod automat.
Ce trebuie să facă angajatul care vrea salariul cash
Un salariat care dorește să primească salariul în numerar trebuie să solicite acest lucru în scris, la semnarea contractului sau ulterior, printr-un act adițional. Angajatorul trebuie să fie de acord, iar modificarea se va consemna în documentele oficiale de muncă.
Dacă această prevedere lipsește, angajatorul nu poate fi obligat să plătească altfel decât prin cont bancar, chiar dacă angajatul preferă numerarul.
