Pensia de invaliditate poate fi refuzată din trei motive. Ce trebuie să facă persoanele care primesc o decizie nefavorabilă

Cererea pentru acordarea pensiei de invaliditate poate fi respinsă chiar și atunci când solicitantul are un diagnostic medical. Existența unei boli nu este suficientă pentru obținerea acestui drept, fiind necesară evaluarea capacității de muncă de către medicul expert al asigurărilor sociale. Avocatul Nicolae Enciu a explicat care sunt cele mai frecvente trei motive pentru care cererile sunt respinse și ce procedură trebuie urmată pentru contestarea deciziei.

De ce poate fi respinsă cererea de pensie de invaliditate

Pensia de invaliditate este destinată persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare și a căror capacitate de muncă a fost diminuată în urma unei boli sau a unui accident. Afecțiunile pot avea legătură cu activitatea profesională, dar pot fi și boli sau accidente fără legătură cu munca. În general, acordarea pensiei presupune îndeplinirea unor stagii de cotizare contributive.

Potrivit avocatului Nicolae Enciu, respingerea unei cereri poate avea la bază trei motive principale. Acestea țin de gradul de diminuare a capacității de muncă, de stagiul de cotizare și de documentele medicale depuse la dosar.

Primul motiv este legat de evaluarea medicului expert al asigurărilor sociale. Dacă acesta apreciază că pierderea capacității de muncă nu atinge pragul prevăzut de lege pentru încadrarea într-un grad de invaliditate, cererea poate fi respinsă.

Al doilea motiv îl reprezintă neîndeplinirea stagiului minim de cotizare cerut de lege în raport cu vârsta solicitantului. Există însă excepții pentru situațiile în care invaliditatea este provocată de un accident de muncă sau de o boală profesională.

Al treilea motiv ține de documentația medicală incompletă sau insuficient de convingătoare. Dosarul poate conține investigații vechi și poate să nu includă scrisori medicale recente de la medicul specialist, în care să fie descrise limitările concrete provocate de afecțiune. Simpla menționare a diagnosticului nu este suficientă pentru a demonstra în ce măsură este afectată capacitatea de muncă.

„Sunt trei motive frecvente. Primul: medicul expert apreciază că pierderea capacității de muncă nu atinge pragul cerut de lege pentru un grad de invaliditate. Al doilea: stagiul de cotizare nu acoperă minimul cerut de lege în raport cu vârsta, cu excepțiile prevăzute pentru accidentul de muncă și boala profesională.

Al treilea, și cel mai ușor de evitat: dosarul medical este subțire, cu investigații vechi, fără scrisori recente de la specialist care să descrie limitările concrete, nu doar diagnosticul”, a explicat Nicolae Enciu pentru Newsweek.

Cum poate fi contestată decizia medicală

Persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul evaluării medicale au la dispoziție o procedură de contestare în două etape.

Prima etapă presupune contestarea deciziei medicale asupra capacității de muncă în termen de 30 de zile de la comunicare. Contestația se depune la cabinetul de expertiză medicală care a emis decizia, iar soluționarea acesteia revine comisiei medicale regionale de contestații.

Dacă solicitantul este nemulțumit și de hotărârea comisiei, aceasta poate fi atacată în instanță. Termenul este tot de 30 de zile de la comunicare, iar instanța competentă este tribunalul, care judecă deciziile comisiilor medicale regionale de contestație.

Procedura este diferită dacă motivul nemulțumirii nu ține de evaluarea medicală, ci de stagiul de cotizare sau de calculul pensiei. În acest caz, solicitantul trebuie să conteste decizia casei de pensii direct la tribunal, în termen de 45 de zile de la comunicare.

„Contestația are două trepte. Decizia medicală asupra capacității de muncă se contestă în 30 de zile de la comunicare, la cabinetul de expertiză care a emis-o, iar soluționarea revine comisiei medicale regionale de contestații.

Decizia comisiei poate fi atacată la instanță în 30 de zile de la comunicare, iar competent este tribunalul, care judecă deciziile comisiilor medicale regionale de contestație. Dacă problema nu e medicală, ci ține de stagiu sau de calcul, se atacă decizia casei de pensii, direct la tribunal, în 45 de zile de la comunicare”, a explicat acesta pentru publicația menționată.

Ce trebuie să conțină contestația pentru pensia de invaliditate

Respectarea termenelor și păstrarea dovezilor privind comunicarea deciziei sunt importante pentru contestarea acesteia. Avocatul Nicolae Enciu recomandă solicitanților să păstreze plicul în care au primit documentul, să noteze data primirii și să depună contestația astfel încât să obțină un număr de înregistrare.

Argumentele prezentate trebuie să fie susținute de documente medicale care arată concret cum afectează afecțiunea capacitatea de muncă. Nu este suficient ca solicitantul să menționeze că suferă de o anumită boală. Dosarul trebuie să explice, prin fiecare document relevant, ce activități nu mai poate desfășura persoana la locul de muncă și din ce cauză.

În cazul în care disputa ajunge în instanță, poate fi solicitată o expertiză medicală judiciară. Aceasta poate evidenția aspecte care nu au fost observate sau luate în considerare în cadrul evaluării inițiale.

Prin urmare, respingerea cererii de pensie de invaliditate nu înseamnă că solicitantul nu mai are posibilitatea de a obține acest drept. Este important să identifice motivul refuzului, să respecte termenele legale de contestare și să pregătească documente medicale care demonstrează concret în ce măsură i-a fost afectată capacitatea de muncă.