Noua geopolitică care schimbă echilibrul în Marea Mediterană, dar și rolul Greciei

Francesco De Palo a scris o opinie cu privire la importanța schimbării tacticilor la nivel european. Acesta susține că gazele, apărarea dar și nașaterea unor noi alianțe sunt cele care au generat o geopolitică care redefinește echilibrul în Marea Mediterană, începând cu rolul Greciei.

Geopolitica 4.0 contează mai mult decât cifre, bugete și logici pur comerciale și modelează alegerile și relațiile dintre state. Lucru demonstrat de cele mai recente evenimente legate de Mediterana, o mare care a devenit din nou centrală pe tabla mondială de șah. Că muzica s-a schimbat se poate înțelege din elemente tangibile.

Cum ar fi cazul investițiilor masive în gazoducte și în apărare: după ce a comandat 18 avioane de luptă Rafale și trei fregate din Franța, Grecia ar putea cere acum de la SUA şi câteva F-35. Întrebarea pe care și-o pune toată lumea este ce efecte vor avea aceste investiţii asupra bugetelor viitoare, în condițiile în care în urmă cu doar doi ani țara a reînceput să se finanțeze pe piețe după criza euro și după „comisariatul” marca troika, arată Il Fatto Quotidiano. 

Legea apărării și parteneriatul interparlamentar SUA-Grecia din 2021 prevede însă o întărire a legăturilor militare dintre Washington și Atena: faza politică, economică și socială în care se află Turcia este mult prea critică pentru a putea continua, aşa cum a făcut până ieri, cu aliatul NATO.

Acesta este raționamentul pe care l-a făcut Pentagonul de când, neoficial, și-a imaginat demararea unei dezangajări progresive de la baza turcă de la Incirlik. Pur și simplu, SUA au decis să construiască un plan B (sau mai bine zis G, ca Grecia) în cazul în care Turcia ar împinge din ce în ce mai mult spre alianțe cu Rusia, Iran și China, așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani.

O lege susținută de senatorii americani Bob Menendez și Marco Rubio, precum și de parlamentarii Ted Deutsch și Gus Bilirakis, urmărește aprofundarea relațiilor strategice dintre Grecia și SUA, cu un alineat privind accelerarea livrării eventuale a aeronavelor F-35 la Atena care așteaptă autorizarea președintelui Statelor Unite. Între timp, Turcia, în relații bune cu Qatarul, ar putea decide să-și antreneze forțele aeriene cu avioanele de luptă franceze din Qatar, Emiri Air Force (Qeaf) pentru a contracara forțele aeriene elene care și-au sporit capacitățile cu aeronavele Rafale recent achiziționate. Qatarul ar putea desfășura până la 36 de avioane militare și până la 250 de oameni în Turcia, pe baza acordului militar semnat în martie trecut.

Pentru a înțelege cum s-a schimbat rolul Greciei și din punct de vedere militar și geopolitic, este util să facem un pas înapoi până în 1996, când a avut loc criza insulelor Imia, disputate cu Turcia. La o clipă după acea scânteie care ar fi putut deveni un rug, guvernul de la Atena a alocat aproximativ 28 de miliarde de dolari, fără a reuşi să întărească cu adevărat industria de apărare elenă. Beneficiile au mers mai degrabă către intermediari și politicieni complici, nivelul de securitate al Greciei față de Turcia rămânând scăzut. De data aceasta Grecia a cerut NATO, Uniunii Europene și mai ales SUA să se angajeze în scris să apere suveranitatea și drepturile sale suverane, așa cum demonstrează acordurile încheiate cu Parisul și Washingtonul.

Urmările acordului cu SUA

Acordul cu SUA afectează direct cel de-al doilea element al acestui nou echilibru mediteranean, și anume gazoductele, într-un moment în care prețurile gazelor sunt în creștere și Rusia închide și redeschide după bunul plac robinetele care alimentează Europa. Pe pământul elen tranzitează două conducte, Tap și Tanap. Când va fi finalizat, va exista și gazoductul Eastmed, care va ajunge din Israel până în Salento. Aceasta este cea mai lungă conductă de gaz construită vreodată, care afectează în mod evident interesele și relațiile unei multitudini de țări, și nu doar pe cele direct afectate de trecerea acesteia (Israel, Cipru, Grecia, Italia, precum și Egipt și Turcia).

Din acest motiv, SUA au dislocat vehicule și oameni în 4 baze grecești și se pregătesc să privatizeze portul Alexandroupolis, care se află într-un sector considerat absolut strategic atât de geopolitica NATO cât și de dosarul energetic. Portul se afla în apropierea conductei TAP, are un depozit de gaze precum cel din portul Kavala aflat în apropiere, se află la doi paşi de graniţa cu Turcia şi este de fapt anticamera care duce la un nou proiect foarte drag NATO: via Carpatia. Acesta e un coridor sud-nord care va ajunge din Grecia în Lituania și care în timp va deveni foarte probabil autostrada privilegiată a Alianței Atlantice pentru a traversa în siguranță toate țările coastei balcanice până la extremitatea nordică.

Trupele NATO, ca să fie clar, vor debarca la Alexandroupolis, iar apoi își vor continua călătoria pe Via Carpatia, așa cum au făcut SUA și UE în ultimele șase luni cu ocazia unei serii de exerciții comune. Problemele care sunt legate de acest nou scenariu sunt din cele mai disparate, cum ar fi cea a extinderii la est a UE, sau cea a viitorului rol al Greciei ca hub al gazului într-un moment în care Ucraina riscă să fie ignorată, odată cu intrarea în exploatare a noului gazoduct ruso-german Nord Stream 2 care leagă direct cele două ţări.