Diagnosticul prezidențial și disputa privind limitele constituționale în Justiție. Judecătorul Alin Ene: Prin declarațiile lui Nicușor Dan se întâmplă 4 lucruri grave
Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a transmis într-o postare publică o critică fermă la adresa declarațiilor președintelui Nicușor Dan privind elaborarea unui „raport de diagnostic” pentru sistemul de justiție.
El consideră că formularea sugerează atribuții asupra acestei puteri ale statului pe care președintele nu le are din punct de vedere constituțional.
Potrivit magistratului, afirmațiile șefului statului ar produce patru efecte grave.
În primul rând, ar eticheta public sistemul judiciar ca fiind afectat de „abuzuri”, fără a indica mecanismele legale de constatare și sancționare a acestora.
Alin Ene susține că astfel dezbaterea este mutată din zona procedurilor în zona presiunii politice, deși într-un stat de drept asemenea probleme sunt stabilite de instanțe și de organele disciplinare.
„Diagnosticul prezidențial și diferența dintre matematică și drept.
Declarația Președintelui privind întocmirea unui „raport de diagnostic” al sistemului de justiție sugerează o autoritate asupra acestei puteri pe care nu o are, cel puțin constituțional.
Prin aceste declarații se întâmplă patru lucruri grave:
1 . Se etichetează public justiția ca având „abuzuri” fără a indica mecanisme legale concrete de constatare a acestora.
Dezbaterea este mutată din zona procedurii în zona presiunii politice.
În statul de drept, „abuzurile” nu se constată de la tribuna politică, ci prin instanțe și organe disciplinare”, scrie judecătorul Alin Ene pe Facebook.
Se sugerează ideea că magistrații ar perpetua un sistem defect
În al doilea rând, magistratul afirmă că apelul la o „mobilizare internă” reprezintă o formă de reformă în afara cadrului constituțional, întrucât transformarea sistemului se poate realiza doar prin legi conforme, proceduri disciplinare aplicate normal și respectarea rolului CSM de garant al independenței justiției.
Ene reclamă și insinuarea că magistrații care nu reacționează ar perpetua un sistem defect, subliniind că președintele are obligația constituțională de a proteja independența sistemului judiciar, nu de a stimula mobilizări interne.
În final, judecătorul avertizează că proclamarea existenței „abuzurilor” înaintea strângerii probelor reprezintă o metodă inadmisibilă în drept.
„2 . Se solicită o „mobilizare internă” ca instrument de reformă, în afara cadrului constituțional.
Reforma nu se face prin presiune de grup între magistrați și apeluri publice la reacții colective, ci prin:
– legi conforme Constituției,
– proceduri disciplinare normale,
– respectarea rolului CSM ca garant constituțional.
3 . Se insinuează că magistrații care nu „reacționează” ar perpetua un sistem defect.
Într-un stat de drept, rolul președintelui este de a garanta independența justiției, nu de a stimula mobilizări interne contra ei înseși.
4 . Mai întâi se proclamă existența „abuzurilor” și apoi se caută „abuzații” care să confirme ipoteza.
Metodă validă poate în matematică, unde mai întâi se expune concluzia (ca ipoteză de demonstrat, considerată deja adevărată) și abia apoi se caută argumentele care să o confirme, dar inadmisibilă în drept.
În justiție, întâi se strâng probele, abia apoi se formulează concluziile”, mai afirmă Alin Ene.
Cum generezi o criză care nu există și apoi profiți de ea pentru a intra peste o putere fundamental independentă?
Judecătorul subliniază că generarea artificială a unei crize poate fi folosită pentru a justifica măsuri intruzive asupra unei puteri independente.
Este o rețetă clasică de manipulare, susține el. Întâi, construiești ideea unei crize, care nu există, de fapt. Apoi se întreține presiunea mediatică, se cer „reacții”, pentru ca totul să justifice, la final, măsurile intruzive luate împotriva justiție, în cazul de față.
„A vorbi vag despre „abuzuri” nedeterminate și a cere „mobilizări” produce deliberat tensiune acolo unde există deja mecanisme funcționale de control.
Nu rezolvă nicio problemă.
Creează una.
Aceasta este rețeta clasică:
– se construiește artificial ideea unei crize,
– se întreține presiunea mediatică,
– se cer „reacții”,
– în final se justifică măsuri intruzive împotriva unei puteri fundamental independente”, își încheie Alin Ene postarea.
