Mișcările în umbră pregătite de Iliescu și Măgureanu înainte de Revoluție. Ceaușescu era conștient de complot

Istoricul Lavinia Betea a reconstituit, prin documente din deceniul 8, cum grupuri conduse de Ion Iliescu și Virgil Măgureanu au conspirat împotriva lui Nicolae Ceaușescu, supravegheate atent de dictator, dar tolerate până la Revoluția din decembrie 1989.

Nicolae Ceaușescu era la curent cu mișcările „în umbră” pregătite de Iliescu și Măgureanu

În cadrul emisiunii „Ai Aflat!, cu Ionuț Cristache”, istoricul Lavinia Betea a reconstituit perioada premergătoare Revoluției din 1989. Potrivit acesteia, documentele din deceniul 8 consultate de istoric arată că Nicolae Ceaușescu era permanent informat despre mișcările conspirative pregătite de Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, sprijinite de un grup condus de fostul șef al Armatei, Ion Ioniță, și de altul condus de generalul Nicolae Militaru, ulterior dovedit ca fiind spion GRU.

Totuși, a explicat Betea, dictatorul părea să tolereze aceste comploturi „benigne”, deoarece nu se temea că ar putea fi înlăturat de la putere. Ea a subliniat că, deși gruparea Iliescu – Măgureanu a reușit treptat să racoleze mai multe personaje din zona politico-militară, Ceaușescu a luat în derâdere acțiunile lor.

Istoricul a detaliat un exemplu concret: atunci când gruparea a încercat să racoleze un general Dragu din Craiova, acesta a denunțat planul, iar ulterior Iliescu a fost convocat la Comitetul Central de Bobu și Dăscălescu, în loc să ajungă la Ceaușescu. Militaru, a spus Betea, era considerat o figură influentă, iar Măgureanu avea un rol minor în comparație cu cunoștințele și rețeaua lui Militaru.

Iliescu îl informa pe Măgureanu despre anumite evenimente într-un limbaj semi-codat

Ea a menționat că Ion Iliescu îl informa pe Măgureanu despre anumite evenimente într-un limbaj semi-codat și că, în fiecare dimineață, Postelnicu îi prezenta lui Ceaușescu rapoartele către Elena Ceaușescu, inclusiv informații despre întâlnirile lui Iliescu.

Betea a afirmat că Ceaușescu era conștient de aceste comploturi, însă, văzând că membrii grupurilor precum cel al lui Ioniță erau pensionați sau eliminați din vizorul său, a decis să nu intervină direct. Ea a explicat că multe dintre aceste grupuri au dispărut după ce membrii lor și-au dat seama că nu aveau nicio șansă, iar unele acțiuni au rămas doar în zona „speranțelor deșarte” înainte de 1984.

În concluzie, istoricul a subliniat că, în contextul revoltei populare din decembrie 1989, grupurile conspirative au găsit mediul propice pentru acțiune, dar activitatea lor fusese strict supravegheată și, în mare parte, ignorată de conducerea comunistă.

Lavinia Betea: – Încercând să racoleze pe un general Dragu din Craiova care lucră la pompieri, Dragu se duce și denunță. Și atunci, la puțină vreme, a fost convocat și Iliescu la Comitetul Central, îl convoacă Bobu și Dăscălescu. Pentru că așa se proceda, nu mai ajungeai la Ceaușescu. Bobu era secretar cu organizatoricul, Dăscălescu era premier, îl cheamă la raport, ce vrei, tovarășul? Și îl întreabă pe Militaru: pe cine cunoști la Ștefan Gheorghiu? Iar Militaru cunoștea foarte multă lume și începe să îi înșire. Măgureanu era ceva mult prea mic pentru cunoștințele lui Militaru, Ștefan Gheorghiu.

În prealabil îi dă telefon lui Măgureanu Ion Iliescu, în numele lui Alecu, Alecu sunt. Și îi spune semicodat, vezi că se întâmplă ceva.Era și el în vizor pentru că, mi-a spus Constantin Olteanu. O parte din 1989 a fost secretarul CC cu propaganda și la final, după Congresul 14, a fost secretar cu relațiile internaționale. Și acest Olteanu venea din lumea militară, lui Ceaușescu îi plăceau militarii. Și îi spunea că în fiecare dimineață, în ultimii ani, Postelnicu îi dădea raportul Elenei Ceaușescu. Evident că îi spunea și despre întâlnirile lui Ion Iliescu, dar pe Măgureanu îl numeau Ăla cu trabantul.

Ionuț Cristache: – Ei se făceau că complotează și Ceaușescu se făcea că îi lasă.

Lavinia Betea: – Exact.

Ionuț Cristache: Adică hai să fim serioși că tot ce se întâmpla ajungea la urechile lui Ceaușescu, nici nu-și mai bătea capul cu ei.

Lavinia Betea: – Bineînțeles că ajungea.

Ionuț Cristache: – Și lista aia de 30, doamna Betea, ne imaginăm că ăia nu s-au dus să toarne?

Lavinia Betea: – Trebuie să știm și că nu putea Ceaușescu să creadă văzându-i. Ioniță era pensionat. Se pare că asta l-a și deranjat foarte tare pe Ioniță că l-a pensionat prea devreme. Grupul Ioniță a dispărut din vizor. A dispărut pur și simplu pentru că oamenii și-au dat seama, după ce sunt chemați la CC, că n-au nicio șansă. Mai erau și alte grupuri.

Și eu îl întreb: Acum o să vă rog să spuneți dumneavoastră ce înțelegeți din acest tip de dialog al meu cu Virgil Măgureanu, încercând să deznod aceste ite ale complotului. Pentru mine întrebarea era: A fost un complot în momentul decembrie 1989? Sau ei în virtutea unor speranțe deșarte de până în 1984… Practic au făcut lozinca aceea care se tot striga cu revoluția confiscată, revoluția furată și așa mai departe.