Pensia pentru limită de vârstă se acordă persoanelor care ating 65 de ani și au minimum 15 ani de cotizare
Pensia pentru limită de vârstă reprezintă principala categorie de pensie acordată în sistemul public. Pentru a beneficia de acest drept, o persoană trebuie să îndeplinească simultan două condiții esențiale: atingerea vârstei standard de pensionare și realizarea stagiului minim de cotizare.
În prezent, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar stagiul complet este de 35 de ani, perioade care reflectă intervalele în care o persoană a contribuit la sistemul public de pensii.
Noua lege a pensiilor stabilește vârsta standard de pensionare la 65 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În cazul femeilor, însă, această vârstă va fi atinsă treptat, procesul de egalizare urmând să se încheie în anul 2035. Există situații în care o persoană ajunge la vârsta de pensionare fără a avea stagiul minim de cotizare.
În astfel de cazuri, legea permite cumpărarea de vechime în muncă, dar numai înainte de depunerea dosarului de pensionare.
Pentru anul 2026, costul unui an de vechime este de aproximativ 12.150 de lei, echivalentul unei contribuții lunare de 1.012,5 lei. Această opțiune este utilizată de cei care au avut perioade fără contribuții și doresc să îndeplinească condițiile minime necesare pentru a se pensiona.
Cum se depune dosarul pentru pensia pentru limita de vârstă?
Pentru stabilirea pensiei de limită de vârstă, solicitantul trebuie să depună un dosar la casa teritorială de pensii din raza în care are domiciliul sau reședința. Dosarul conține, în mod obișnuit, cererea pentru înscrierea la pensie, completată la ghișeu, carnetul de muncă în original, actele care dovedesc vechimea în muncă sau în serviciu și, dacă este cazul, livretul militar.
De asemenea, se includ documente care atestă studiile, cum ar fi diploma sau adeverința privind perioada studiilor, precum și dovezi ale recunoașterii studiilor efectuate în străinătate. În anumite situații, sunt necesare adeverințe privind sporurile sau alte adaosuri salariale, documente referitoare la activitatea în condiții speciale sau deosebite, procură specială pentru mandatar în cazul persoanelor aflate în străinătate, acte care atestă calitatea de beneficiar al unor legi speciale, precum cele pentru persoane persecutate politic, sau adeverință cu datele de contact ale angajatorului actual.
Este important de menționat că nu toate aceste documente sunt obligatorii pentru fiecare solicitant. Lista exactă depinde de situația profesională a fiecărei persoane. De exemplu, cineva care nu a urmat studii universitare nu trebuie să depună documente privind perioada facultății, iar adeverințele referitoare la condițiile speciale de muncă sunt necesare doar dacă persoana a lucrat efectiv în astfel de condiții.
În anumite cazuri, casa de pensii poate solicita documente suplimentare pentru clarificarea unor perioade de activitate. Dosarul poate fi depus imediat ce sunt îndeplinite condițiile de pensionare, adică vârsta standard și stagiul minim de cotizare.
După analizarea documentelor, casa teritorială de pensii emite decizia de pensionare, care stabilește cuantumul pensiei și data de la care aceasta se acordă. Potrivit legislației, decizia trebuie emisă în cel mult 45 de zile de la înregistrarea cererii, cu condiția ca dosarul să fie complet.
Contestația pensiei se depune în 45 de zile la comisia centrală
În situația în care solicitantul consideră că pensia i-a fost calculată greșit, decizia poate fi contestată. Contestația se depune în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei, la comisia centrală de contestații din cadrul sistemului public de pensii.
Dacă rezultatul contestației nu este satisfăcător, persoana interesată are posibilitatea de a ataca decizia în instanță, conform procedurilor legale. Legea stabilește clar că angajatorii sunt obligați să elibereze gratuit documentele care atestă activitatea salariaților.
Cu toate acestea, există situații în practică în care unele firme solicită bani pentru adeverințe de vechime sau pentru documente referitoare la sporurile salariale. O astfel de practică este ilegală și poate fi contestată.
