Legătura dintre Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu. A fost un moment decisiv pentru fostul președinte: Exista dorința de a fi pe placul superiorului

Pe finalul epocii liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, Ion Iliescu a ajuns într-o poziție importantă, apropiată de vârful conducerii Partidului Comunist Român. Aceasta s-a întâmplat într-un context în care Nicolae Ceaușescu începea să capete tot mai multă influență în partid, devenind un lider în ascensiune.

Conform istoricului Lavinia Betea, Ion Iliescu a demonstrat de la început un interes clar pentru o carieră politică de succes. El s-a remarcat ca un pion esențial în urmărirea și controlul oricărei activități care contravenea politicii de propagandă a partidului. Orice manifestare neaprobată de secția de propagandă era considerată abatere, iar cei care participau sau inițiau astfel de acțiuni erau considerați delicvenți.

În 1960, Ion Iliescu a făcut un pas decisiv spre vârful ierarhiei comuniste

În 1956, după invazia Ungariei de către trupele sovietice, Iliescu a fost implicat în unificarea universităților din Cluj, respectiv a Universității Maghiare Bolyai cu Universitatea Română Babeș, ceea ce i-a consolidat poziția în partid.

„Orice manifestare care nu există în programul de manifestări aprobat de secția de propagandă a partidului este comsiderată o deviere, o abatere, iar oamenii care o inițiază sau participă la ea sunt considerați niște delicvenți. El a intrat în forță (n.red. la șefia propagandei). Se mai întâmplă un lucru notabil după evenimentele din 1956 (n.red. an în care Ungaria este invadată de trupele sovietice), se unesc universitățile de la Cluj, universitatea naghiară Bolyai cu universitatea română Babeș. Iliescu este și el acolo”, a declarat istoricul pentru Gândul.

În 1960, Ion Iliescu a făcut un pas decisiv spre vârful ierarhiei comuniste prin cooptarea sa la secția de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Aceasta s-a realizat la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, care ocupa funcția de secretar cu organizatoricul. Gheorghiu Dej nu l-a dorit inițial pe Iliescu în această poziție cheie, însă a semnat propunerea lui Ceaușescu, ceea ce a permis ascensiunea ulterioară a lui Iliescu.

„În 1960, ceea ce înseamnă că s-a comportat notabil în misiunile de până acum, este cooptat la secția de propagandă a Comitetului Central a Partidului Comunist Român. A fost propunerea lui Ceaușescu cu certitudine, el era secretarul cu organizatoricul. Era suficient să se știe că e agreat de Ceaușescu. Exista dorința de a fi pe placul superiorului. Nu l-a vrut Dej (n.red. în acea funcție cheie), dar l-a semnat. În 65 moare Dej”, a subliniat Lavinia Betea.

Piramida puterii era într-o continuă mișcare

În anul 1967, la doar doi ani după ce devenise membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ion Iliescu a fost numit lider al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC). Potrivit istoricului Lavinia Betea, funcția fusese anterior deținută și de Nicolae Ceaușescu și, prin tradiție, transforma pe oricine o ocupa într-un „potențial succesor” la vârful partidului. Aceasta era o poziție formidabilă, care creștea vizibilitatea și prestigiul celui numit, făcându-l un candidat natural pentru funcțiile de top din partid.

Înainte ca Iliescu să preia conducerea UTC, funcția fusese ocupată de Virgil Trofin, un alt nume influent în partid, care însă a fost înlăturat după ce „dăduse semne că se privește drept al doilea om în partid”. Această schimbare face parte dintr-o strategie mai largă a lui Ceaușescu de a controla și reface piramida puterii în partid.

„Este o funcție formidabilă, pe care o îndeplinise și Ceaușescu. Îi făcea pe ceilalți, dar mai ales pe el însuși, să fie priviți drept posibili succesori la prima funcție din partid”, a explicat istoricul.

Lavinia Betea explică că piramida puterii era într-o continuă mișcare, fiind condusă de strategia lui Ceaușescu de a înlocui și forma oameni noi sub pretextul unui „schimb de generații”. Personajele considerate nepotrivite erau trecute „pe linie moartă” și apoi înlăturate definitiv, iar locul lor era pregătit pentru un înlocuitor, adesea un adjunct, care urma să ocupe poziția.

În acest context, Ceaușescu a promovat o serie de pioni din generația sa, care îndeplineau roluri importante în secțiile Comitetului Central, secții care funcționau practic ca dubluri ale principalelor ministere. Ion Iliescu a fost unul dintre acești oameni promovați de Ceaușescu, beneficiind de oportunitatea de a-și consolida poziția în partid și de a fi pregătit pentru funcții de vârf.

„Piramida de putere…aveau loc niște mișcări despre care cei din preajma lui Ceaușescu vor spune că veneau din pasiunea lui pentru a face rotirea cadrelor, cum i se va spune mai târziu. Întâi trecea un personaj pe linie moartă și după aceea îl înlătura definitiv. Ca să înlocuiască locul aceluia pe care îl trecea pe linie moartă, pregătea un altul într-o funcție de adjunct, ca să-i ia locul. Deci avem generația lui Gheorghiu-Dej, prima generație în care era și Ceaușescu, dar mai tânăr. Venit la conducere, împinge acești pioni, oameni pe care el îi formase, îi promovase în secțiile Comitetului Central, care erau niște secții care dublau de fapt principalele ministere. Și Ion Iliescu este unul dintre aceștia”, a conchis istoricul.