Cum este descris Ion Iliescu în memoriile diplomatului Philippe Étienne
Într-o postare amplă, deputatul PSD Ionuț Vulpescu readuce în atenția publică modul în care Ion Iliescu este descris într-un volum de memorii al diplomatului francez Philippe Étienne, fost ambasador al Franței la București și ulterior la Berlin și Washington. Cartea „Le Sherpa” cuprinde relatări despre experiența sa diplomatică și despre întâlnirile cu lideri politici din diferite state, inclusiv România.
Potrivit relatării, Étienne nu scrie din perspectiva unui susținător sau adversar politic, ci din poziția unui diplomat obișnuit să analizeze liderii prin prisma echilibrelor de putere și a contextului internațional. Tocmai această abordare, consideră Vulpescu, face ca portretul lui Iliescu să capete o relevanță aparte.
„Ion Iliescu, în oglinda Parisului: portretul neașteptat din memoriile unui „sherpa” al diplomației. Există momente în care istoria internă a unei țări este luminată diferit atunci când este privită din exterior. Nu prin ochii adversarilor politici, nici prin cei ai susținătorilor, ci prin privirea rece, metodică, a unui diplomat de carieră. În Le Sherpa, memoriile sale de culise, Philippe Étienne — fost ambasador al Franței la București, ulterior la Berlin și Washington, apoi consilier diplomatic al președintelui Emmanuel Macron — oferă un asemenea exercițiu de luciditate”, a scris Vulpescu.
În același text este subliniată experiența diplomatică a autorului memoriilor, cunoscut pentru rolul său în negocierile internaționale din cadrul summit-urilor G7 și G20.
„Étienne nu este un cronicar sentimental. Este un profesionist al echilibrelor de putere, un „sherpa” al negocierilor G7 și G20, obișnuit să citească liderii dincolo de discursuri. Iar portretul pe care îl schițează lui Ion Iliescu merită recitit astăzi, tocmai pentru că vine din afara pasiunilor locale”, a mai transmis Vulpescu.
Întâlnirea oficială de la Cotroceni și perspectiva occidentală asupra lui Ion Iliescu
În relatarea diplomatului francez apare și momentul primei întâlniri oficiale cu Ion Iliescu, desfășurată la Palatul Cotroceni, în cadrul ceremoniei de prezentare a scrisorilor de acreditare ale noului ambasador.
Acest episod, deși protocolar, este descris ca un moment esențial pentru stabilirea relațiilor diplomatice directe dintre două state și pentru consolidarea canalelor oficiale de comunicare dintre Franța și România.
„Prima întâlnire are loc la Cotroceni, în cadrul ceremoniei de prezentare a scrisorilor de acreditare. Un moment protocolar, dar esențial: recunoașterea formală a unui ambasador și, implicit, deschiderea unui canal direct între două state. În contextul bunelor relații dintre Franța și România, accesul la președinte era facil. Asta spune ceva despre climatul instituțional al momentului”, a relatat Vulpescu, citând din interpretarea volumului.
În paginile dedicate României, Philippe Étienne face o caracterizare care, potrivit autorului postării, ar putea genera discuții în spațiul public românesc. Diplomatul francez îl descrie pe Iliescu drept „liderul istoric al României postcomuniste”, formulare pe care Vulpescu o prezintă ca pe o constatare venită din exteriorul disputelor interne.
„În paginile sale, unde România ocupă un loc special, diplomatului francez îi revine o formulare care, în spațiul românesc, ar stârni probabil controverse: Iliescu este „liderul istoric al României postcomuniste”. Nu e un elogiu, ci o constatare. E realitatea dincolo de bătăliile politicii interne și de perioade lungi de manipulare. Provenit din fostul partid comunist și devenit una dintre figurile centrale ale revoluției din 1989 — un moment pe care Étienne îl califică drept „ambiguu” — Iliescu a dominat scena politică a anilor de tranziție, cu excepția parantezei 1996–2000, când la Cotroceni s-a aflat Emil Constantinescu”, a transmis deputatul.
Independență politică, orientare socială și reputația de integritate a lui Iliescu
Analiza prezentată de Vulpescu subliniază și câteva elemente din caracterizarea făcută de diplomatul francez, care depășesc simpla prezentare biografică a fostului președinte.
Potrivit acestei interpretări, Philippe Étienne observă o anumită autonomie politică a lui Ion Iliescu chiar și în raport cu propriul partid aflat la guvernare.
„Diplomatul remarcă un detaliu rar discutat: independența de poziționare a lui Iliescu față de propriul guvern. Deși provenea din același partid aflat la guvernare, nu ezita să ceară public mai multă fermitate în lupta anticorupție. Într-o epocă a solidarităților de partid aproape reflexe, această distanțare era notabilă”, se arată în text.
Un alt element remarcat în memoriile diplomatului francez este orientarea socială a fostului președinte al României și poziția sa în privința echilibrului dintre reformele economice și protecția socială.
„Un al doilea element este orientarea socială. Étienne observă pledoaria pentru o politică fiscală mai redistributivă — un echilibru între reformele necesare economiei de piață și protecția socială într-o societate zguduită de tranziție”, a mai scris Vulpescu.
Totodată, una dintre aprecierile considerate surprinzătoare de autorul postării se referă la reputația personală de integritate atribuită lui Iliescu în analiza diplomatului francez.
„Și poate cea mai surprinzătoare apreciere: reputația de integritate. Într-un context est-european marcat de suspiciuni, privatizări contestate și rețele opace de influență, președintele Iliescu beneficia, în ochii diplomatului francez, de o reputație personală solidă. „Destul de rară” pentru acea perioadă. Și pentru orice perioadă”, a transmis deputatul PSD.
Cum era perceput Ion Iliescu în cancelariile occidentale
În finalul analizei, Ionuț Vulpescu arată că portretul prezentat în memoriile diplomatului francez nu este nici elogios, nici critic, ci reprezintă o interpretare a rolului lui Ion Iliescu în perioada de tranziție a României.
„Nu este un portret encomiastic. Nu este nici unul critic. Este, mai degrabă, radiografia unui lider al tranziției care e dus România spre UE și NATO, așa cum era perceput în cancelariile occidentale: stabil, experimentat, cu reflexe instituționale și cu o particulară coerență ideologică”, a scris Vulpescu.
Textul mai subliniază că perspectiva externă asupra istoriei recente a României nu anulează disputele interne, dar oferă un cadru mai larg de interpretare.
„Privirea din exterior nu anulează dezbaterile interne, nici nu le invalidează. Dar le complică. Iar asta este, poate, miza reală a memoriilor lui Philippe Étienne: să ne arate cum arătam atunci când eram priviți de la Paris, Berlin sau Washington”, a mai transmis deputatul.
Postarea se încheie cu o referire la memoria fostului președinte și la modul în care acesta este evocată de susținători.
„Istoria se scrie adesea în stradă. Pe termen scurt. Dar se judecă, uneori, în sălile tăcute ale diplomației. Și se va transmite mai ales de cei pentru care memoria este o formă de curaj. Toti aceștia se gândesc azi, cu dor și cu recunoștință, la cel care a fost și care nu va înceta să fie președintele Ion Iliescu. Și care ar fi împlinit astăzi 96 de ani”, a transmis Ionuț Vulpescu.
