INS: Populația României ar putea scădea sub 19 milioane în următorii ani. Scăderea natalității va produce schimbări majore în pensii și piața muncii

Președintele INS, Tudorel Andrei, avertizează că România ar putea avea, în viitorul apropiat, o populație sub 19 milioane de locuitori. Datele statistice arată că vor apărea schimbări importante în economie și în sistemele sociale, mai ales în pensii, sănătate, educație și pe piața muncii.

Populația României ar putea scădea sub 19 milioane în următorii ani, potrivit INS

Pe termen mediu, populația rezidentă a României ar putea scădea sub 19 milioane de locuitori și ar deveni mai îmbătrânită decât este în prezent, potrivit unei analize realizate de șeful Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, intitulată „Ce devoalează trecutul despre viitorul economic al țării?”.

El explică faptul că populația unei țări evoluează, în general, într-un mod destul de stabil pe perioade lungi. Această evoluție este influențată mai ales de două fenomene naturale: nașterile și decesele, ceea ce face ca schimbările să fie lente și previzibile. Potrivit lui, folosirea datelor statistice colectate anual, la nivel național și local, ajută la înțelegerea modului în care se schimbă populația, atât ca număr, cât și ca structură pe vârste (copii, adulți și vârstnici).

Pentru a estima ce se va întâmpla cu populația României în următorii ani, fără modele complicate, sunt luate în calcul câteva tendințe principale. Anual se nasc aproximativ 150.000 de copii, în timp ce decesele sunt în jur de 250.000 de persoane. Speranța de viață a crescut la peste 77 de ani, față de aproximativ 69,6 ani în 1990. Vârsta medie a femeilor la prima naștere a urcat la peste 27,6 ani, față de puțin peste 22 de ani la începutul perioadei de tranziție. În ultimii ani, populația României a rămas peste 19 milioane doar datorită migrației internaționale, care a compensat scăderea naturală.

Pe baza acestor date, șeful INS concluzionează că, în viitorul apropiat, populația României va scădea sub 19 milioane de locuitori și va fi mai îmbătrânită decât în prezent. El precizează că aceste schimbări demografice nu trebuie privite neapărat ca fiind bune sau rele, ci ca realități care nu pot fi schimbate rapid. În schimb, ele pot fi anticipate, iar acest lucru este important pentru planificarea viitorului economic și social al țării.

Evoluțiile populației influențează direct economia, în special cheltuielile publice. În cazul declinului demografic, soluțiile nu apar ușor pe termen scurt, însă previziunile pot ajuta la pregătirea bugetelor viitoare. În special, cheltuielile sociale vor depinde tot mai mult de structura populației și de deciziile politice legate de sprijinul acordat diferitelor categorii de vârstă: copii, adulți și vârstnici.

Pentru a înțelege mai bine aceste schimbări, sunt importanți doi indicatori: gradul de îmbătrânire a populației și raportul de dependență demografică. Deși par termeni tehnici, ei reflectă în mod concret cât de mulți oameni activi susțin economic copiii și vârstnicii și cum ar trebui împărțite resursele publice în viitor.

„Evoluţia populaţiei unei ţări într-un orizont mare de timp se înscrie pe o traiectorie relativ uniformă. Mai mult, dinamica populaţiei, depinzând într-o mare măsură de două fenomene naturale, naşteri şi decese, are un pronunţat caracter inerţial. Folosirea de date statistice, colectate an de an, atât la nivel naţional, cât şi local, pentru caracterizarea evoluţiei populaţiei, reprezintă un important avantaj în anticiparea a două caracteristici importante ale populaţiei: numărul şi structura acesteia pe grupe importante de vârstă (sub 14 ani, între 15-64 ani şi peste 65 ani).

Astfel, pentru a anticipa ce se va întâmpla în dinamica şi structura populaţiei României într-un orizont mediu de timp, fără a recurge la metode sofisticate de proiecţie demografică, avem în vedere, cel puţin, următoarele: numărul anual de născuţi-vii, care oscilează în jurul a 150.000, iar cel al deceselor în jurul a 250.000 persoane; durata medie a vieţii, care a crescut la peste 77 ani (în anul 1990 a fost 69,6 ani); vârsta medie a mamei la prima naştere a crescut la peste 27,6 ani, în timp ce la începutul tranziţiei era puţin peste 22 ani; în ultimii ani, populaţia rezidentă s-a menţinut peste pragul de 19 milioane persoane datorită fluxurilor anuale pozitive ale migraţiei internaţionale.

Aceste evoluţii demografice nu trebuie privite în termeni pozitivi sau negativi. Pe termen scurt este imposibil de schimbat caracteristicile demografice ale populaţiei, dar putem anticipa evoluţiile în perioada următoare, situaţie în care ar trebui întărită capacitatea anticipării. Ori, tabloul în care ne vom afla, din punct de vedere economic, nu peste foarte mulţi ani, depinde considerabil şi de capacitatea noastră de a anticipa efectele evoluţiilor demografice din prezent asupra economiei şi societăţii din viitor.

Dacă în cazul declinului demografic, cel puţin pe termen scurt, este dificil de găsit soluţii viabile într-o societate democratică, caracterul inerţial al dinamicii populaţiei poate oferi un mare avantaj în anticiparea dimensiunii şi structurii cheltuielilor publice din viitor, ce sunt generate de caracteristicile evoluţiilor demografice. Ponderea cheltuielilor sociale în Produsul Intern Brut şi structura acestora într-un orizont mediu de timp depind în foarte mare măsură de evoluţiile demografice la care asistăm în prezent. Cele două caracteristici ale cheltuielilor sociale depind de deciziile politice pentru corectarea unor inegalităţi sociale, dar şi de transferul de resurse publice între generaţii (copii, adulţi şi persoane vârstnice).

Ori, pentru a anticipa ce anume ar fi necesar să se întâmple cu volumul şi structura cheltuielilor sociale, se cuvine să urmărim cum au evoluat doi indicatori demografici: indicele de îmbătrânire demografică şi raportul de dependenţă demografică. Sunt doi indicatori care par abstracţi, dar care devin concreţi şi cu mare impact în ceea ce priveşte repartizarea cheltuielilor publice pentru servicii sociale adresate celor trei grupe importante de vârstă (copii, persoane adulte şi persoane în vârstă)”, precizează Tudorel Andrei.

Scăderea natalității sub 1,5 copii pe femeie va produce schimbări majore în pensii, sănătate și piața muncii din România

Șeful INS arată că, pentru ca populația României să rămână la același nivel fără migrație, fiecare femeie ar trebui, în medie, să aibă aproximativ 2,1 copii pe parcursul vieții. El explică faptul că, dacă acest număr este mult mai mic sau mult mai mare față de valoarea de echilibru, în timp apar schimbări importante în structura populației. Practic, numărul și proporția vârstelor din societate se modifică semnificativ.

Ca exemplu, el amintește că în România, la sfârșitul anilor 1960, acest indicator era de aproximativ 2,9 copii pe femeie. Chiar și după mai bine de 50 de ani, efectele acelei perioade încă se văd în structura populației. În prezent, sistemele de pensii și de sănătate sunt nevoite să se adapteze la o creștere a numărului de persoane vârstnice.

În ultimii trei ani, rata natalității a scăzut sub 1,5 copii pe femeie, ceea ce înseamnă că vor apărea schimbări importante în următoarele decenii. Acestea vor afecta mai multe domenii, cum ar fi educația, sistemul de sănătate și, pe termen nu foarte lung, piața muncii. Declinul populației este un proces de durată, care nu poate fi oprit rapid, dar ale cărui efecte pot fi prevăzute și gestionate mai bine dacă sunt analizate corect datele demografice.

Dacă informațiile despre populație sunt studiate atent atât la nivel național, cât și local, pot fi anticipate mai bine efectele economice și sociale ale schimbărilor demografice din România.

„Ce se întâmplă dacă valorile anuale se îndepărtează mult de această valoare? Într-un orizont mediu de timp vom asista la schimbări structurale majore la nivelul populaţiei rezidente. Este ceea ce s-a întâmplat în România la finele anilor şaizeci, când valoarea indicatorului a fost 2,9 copii/femeie în datele din 1970. La mai mult de jumătate de secol se văd încă consecinţele. Acum, sistemele publice de pensii şi de sănătate vor trebui să răspundă cerinţelor unei populaţii de peste 65 de ani cu mult mai numeroasă decât cea existentă în perioada trecută.

În ultimii trei ani, valoarea indicatorului s-a situat sub nivelul de 1,5 copii/femeie, iar schimbările structurale pe grupe de vârstă vor fi profunde în perioada care urmează, iar impactul va fi unul important în domenii de activitate precum educaţie, sănătate şi, nu peste mulţi ani, la nivelul pieţei forţei de muncă. Declinul demografic este un fenomen de fond care nu poate fi oprit într-o perioadă scurtă de timp, dar, în schimb, poate fi dezvoltată capacitatea de anticipare a efectelor acestuia în plan economic şi social.

Dacă datele demografice, atât la nivel naţional, dar în egală măsură la nivel local, vor fi analizate cu multă atenţie, atunci vor fi anticipate efecte majore în plan economic şi social ce vor fi generate în perioada următoare de schimbările majore din demografia României”, a mai scris Tudorel Andrei.