Definiția capitalismului și rolul acestuia în structura socială au reprezentat temele centrale ale unei dezbateri recente între Sever Voinescu și Dan Andronic. Conferința, desfășurată în cadrul deosebit al Mănăstirii Oașa și difuzată pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România.

Unul dintre punctele de plecare ale discuției a fost ideea că spațiul ortodox ar fi, prin natura sa, unul refractar mecanismelor de piață liberă. Această percepție nu este doar o impresie locală, ci este susținută uneori chiar de instituții internaționale.

Mitul incompatibilității dintre ortodoxie și capitalism

Sever Voinescu a atras atenția asupra unor analize care plasează lumea ortodoxă într-o sferă mai degrabă apropiată de modelele colectiviste decât de cele de piață.

„Mulți oameni de afaceri din România s-au lovit, probabil, de această prejudecată, care spune că, de fapt, ortodoxia, credință, spirit e incompatibilă cu capitalismul. Mulți citează un raport al Băncii Mondiale din 2018, care spune că Ortodoxia a fost și este mai receptivă unui model de organizare economică specific comunismului.

Prin urmare nu este receptivă unui sistem economic organizat capitalist. Și mai spunea acest raport că în țările neortodoxe oamenii sunt mai fericiți decât în țările ortodoxe. Adică cu capitalism ești mai fericit”, a explicat publicistul.

Cele trei piloni ai ordinii capitaliste

Pentru a clarifica subiectul, Voinescu a oferit o definiție precisă a capitalismului, dincolo de interpretările pur ideologice. În viziunea sa, acest sistem este o ordine complexă, care se bazează în mod fundamental pe un singur nucleu: proprietatea privată.

„Eu înțeleg prin capitalism o ordine economică, în primul rând, care are un ecou într-un anumit tip de ordine socială, de ordine juridică, fundamentată pe ideea proprietății private. Proprietatea privată este inima, este epicentrul capitalismul. Asta înseamnă că toate regulile din jur, toate regulile din economie, din societate și așa mai departe, au trei scopuri, un mod fundamental.

Unu, acela de a prezerva proprietatea privată. Doi, acela de a stabili regulile prin care se obține proprietatea privată.

Trei, acela de a stabili regulile prin care proprietatea privată se tranzacționează. Adică piața liberă și stabilirea prețului. Astea sunt cele trei direcții care însumează regulile, care alcătuiesc ceea ce eu numesc ordinea capitalistă”, a detaliat Voinescu.

Max Weber și etica muncii: O interpretare limitată

O altă barieră intelectuală discutată  a fost celebra teză a lui Max Weber, care lega nașterea capitalismului exclusiv de spațiul protestant. Această teorie a alimentat timp de peste un secol ideea că alte confesiuni, inclusiv Ortodoxia, nu pot genera prosperitate capitalistă.

„Toată lumea probabil a auzit, s-a obișnuit cu ideea că un domn, Max Weber, a scris la începutul secolului XX, prin 1904, o carte care este arhicunoscută, arhicelebră, care se cheamă Geneza capitalismului și etica protestantă. În care, în esență, el spune: capitalismul s-a născut cândva prin secolul XVI în nordul Europei și este produsul direct al eticii de tip protestant.

O etică anume, etica muncii de tip protestant. Toată lumea înțeles de aici, sau foarte multă lumea a înțeles că, dacă așa s-a născut capitalismul, prin urmare, numai în context protestant poate exista capitalismul. Deci noi ortodocșii nu am fi un teren primitor pentru așa ceva”, a afirmat Sever Voinescu.

Rădăcinile catolice și universale ale economiei moderne

Contrazicând ideea că sistemul capitalist aparține strict secolului al XVI-lea sau unei singure ramuri creștine, Voinescu a oferit exemple istorice din spațiul catolic al Italiei, care au pus bazele comerțului internațional și ale sistemului bancar modern mult mai devreme.

„Capitalismul n-a apărut în secolul al XVI-lea în nordul Europei. Gândiți-vă de pilda că la 1397 apare o bancă, banca de Medici, o familie florentină foarte catolică. Care devin o bancă europeană. Și oamenii ăștia inventează, de pildă, scrisoarea de schimb, oamenii ăștia inventează de pildă contabilitatea în partidă dublă, oamenii ăștia inventează, de fapt, comerțul internațional.

Te puteai duce la final de secol XIV, început de secol XV, negustor fiind, de la Viena la Londra, unde aveau filială, avea filială această bancă de Medici, și luai o scrisoare de schimb”, a menționat acesta.

„Această scrisoare de schimb a reprezentat o revoluție în siguranța și fluiditatea afacerilor: „Ce înseamnă asta? Ca să nu umbli cu banii la tine că te întâlneau pe drum. Te duceai la o bancă și puneai banii și acolo să îmi dau scrisoare.

Mi-a dat atâția bani. Și te duceai la Londra unde vrei să faci negoțul, dădeai scrisoarea și îți dădea valuta”, a mai precizat publicistul.