EXCLUSIV. Problema botezului a măcinat primele secole ale creștinismului. Când au apărut conflictele

EXCLUSIV. Problema botezului a măcinat primele secole ale creștinismului. Când au apărut conflictele

SURSA FOTO: Dreamstime - Botez

Publicat de Nicolae Comanescu la 10 aprilie 2026, 21:24

Prigonirea creștinilor de către romani, o temă analizată de Sever Voinescu și Dan Andronic la o conferință ținută la Mănăstirea Oașa, difuzată pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România. Romanii loveau într-un punct sensibil al creștinătății: botezul. La ordinul împăratului Dioclețian, vasele ritualice ale preoților creștini erau confiscate.

Istoria creștinismului timpuriu este marcată de episoade de o violență extremă, în care credința a fost testată prin foc și sabie. Într-o discuție susținută la Mănăstirea Oașa, difuzată pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România, Sever Voinescu și Dan Andronic au explorat mecanismele prigoanei romane. Un subiect a fost legat și de modul în care Imperiul Roman lovea direct în inima ritualului creștin: botezul.

La ordinul împăratului Dioclețian, represiunea a căpătat o formă administrativă și violentă în același timp. Obiectivul era clar: confiscarea vaselor ritualice ale preoților, elemente esențiale pentru desfășurarea tainei botezului, punctul central al vieții religioase din primele secole.

Ritualul botezului ca țintă a legiunilor romane

Sever Voinescu a explicat că atacul asupra obiectelor de cult nu era întâmplător. În acea epocă, botezul reprezenta pragul fundamental de intrare în comunitate, un moment atât de sacru încât influențează structura Liturghiei până în zilele noastre.

„Dioclețian trimitea soldații să intre peste episcopi, să intre peste preoți și să le confiște vasele ritualice. Problema sau cel mai important lucru în practica creștină în primele secole era botezul. De altfel și liturghia noastră este, dacă vreți, un fel de o să spun, are urme ale ideii botezului?

Când spunem înainte de crez ușile, ușile erau de fapt că ieșeau cei care nu erau botezați”, a precizat publicistul.

Tortura și reacțiile umane în fața opresiunii

Confruntarea cu autoritatea imperială a scos la iveală diverse reacții umane, de la resemnare la eroism extrem. În timp ce unii preoți alegeau calea minimei rezistențe pentru a supraviețui, alții au îndurat chinuri greu de imaginat pentru a proteja simbolurile credinței lor. Urmele acestor suferințe au devenit ulterior mărci ale onoarei în cadrul Bisericii.

„Erau atitudini diferite, omenești, atunci când veneau soldații. Unii preoți nu se opuneau, alții rezistau. Soldații începeau să-i bată, să-i tortureze. Unii nu rezistau la tortură.

Alții rezistau și le scoteau în ochi. Știți că la Niceea, când au început să vină episcopii, erau scoși cu mâinile întoarse și era chiar o mică fală între ei să arate cum au suferit pentru Hristos”, a explicat Voinescu.

Dilema morală după Edictul de la Milano

Odată cu urcarea pe tron a lui Constantin cel Mare, situația creștinilor s-a schimbat radical. Însă libertatea a adus cu sine o problemă etică profundă, asemănătoare cu dilemele apărute în societățile post-comuniste: cum trebuie tratați cei care au cedat în fața prigoanei față de cei care au rămas neclintiți sub tortură?

„Vine Constantin cel Mare, lucrurile sunt liniște, creștinismul devine chiar religie de stat. Și acum foarte omenește. Printre preoți începe problema: ce facem cu ăia care nu au rezistat.

Este ca după comunism. Pentru Dumnezeu e indiferent, dacă eu mi-am pierdut un ochi și o mână și n-am cedat vasul în care fac botezul sau din care dau împărtășania și un altul, care cum a venit soldatul, a trecut în fața casei, l-a dat? Suntem la fel?”, a punctat Sever Voinescu.

Soluția lui Constantin cel Mare

Această tensiune internă a dus la apariția donatismului, o mișcare care refuza să îi mai accepte pe preoții care predaseră scripturile sau vasele sfinte autorităților romane. Sever Voinescu a subliniat că împăratul Constantin a intervenit decisiv pentru a păstra unitatea noii religii oficiale, folosind o abordare pragmatică și autoritară.

„Și a apărut o mică erezie, donatism s-a chemat, pe care Constantin cel Mare a rezolvat-o în stilul lui, că și el avea un stil nu foarte prietenos. A rezolvat-o explicând că gata, nu mai există diferența asta”, a conchis publicistul.

Condiții de preluare

Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.