Emisiunea „România pe harta puterii, cu Dan Dungaciu”, difuzată pe canalul de YouTube „Hai România”, a început cu o evocare a fostului ambasador Ioan Donca, o figură marcantă în diplomația română. Dan Dungaciu a subliniat importanța trecutului pentru înțelegerea prezentului, menționând că generațiile actuale de diplomați trebuie să înțeleagă istoria instituției. Moderatorul Dan Andronic, jurnalist și consultant politic, a ridicat întrebarea centrală a ediției: încotro se îndreaptă România în plan diplomatic și cât de mult contează vocea sa în contextul geopolitic contemporan.
Dan Dugaciu amintește despre generațiile de diplomați și lipsa memoriei instituționale
Din perspectiva lui Dan Andronic, jurnalist și consultant politic, analiza a început cu o observație asupra diferențelor între generațiile de diplomați.
El a subliniat că, în contextul reuniunii diplomației românești, se ridică întrebări fundamentale despre direcția în care se îndreaptă România și despre rolul real al țării în politica internațională.
Andronic a arătat că această reflecție nu privește doar trecutul, ci și modul în care generațiile actuale percep și exercită responsabilitățile profesionale, evidențiind astfel un deficit de continuitate și de conștiință instituțională. El s-a întrebat cum pot diplomații contemporani să înțeleagă și să valorifice experiența celor care au contribuit decisiv la consolidarea statutului României pe plan extern.
„Cu Dan Dungaciu m-am întâlnit ieri la ceremonia de rămas bun a unuia din cei mai mari ambasadori pe care i-a avut România, Ioan Donca, un om pe care și Dan Dungaciu l-a cunoscut și pe care și eu l-am cunoscut, cu care am stat de vorbă, un om care, așa cum vă spuneam și ieri în discuția cu Adrian Severin, a avut privilegiul de a sta lângă Henry Kissinger, lângă Nixon, de Gaulle și nu numai și care a avut onoarea de a reprezenta România în trei poziții importante ca ambasador la Budapesta, Beijing și Moscova, servind interesele României. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să începem discuția din acest punct.
Este un moment trist, dar e un moment trist nu neapărat pentru că a dispărut un om la care țineam amândoi, ci pentru că întrebarea pe care ne-o punem chiar zilele astea, când are loc reuniunea diplomației românești, e România încotro sau ce mai înseamnă România de fapt, că încotro ne duc alții de mână. Ce mai înseamnă România din punct de vedere al diplomației în contextul pe care îl vedem?”, a spus Dan Andronic.
Dan Dungaciu a explicat că mulți reprezentanți ai vechii diplomații nu au documentat activitatea lor, ceea ce creează un deficit de cunoaștere pentru cei care vin după.
„Dumnezeu să-l odihnească pe domnul Ioan Donca, o figură care capătă contururi mult mai tari în perspectiva actuală, mai ales prin contrast. Perspectiva actuală capătă contur mult mai vag dacă te uiți prin ochelarii, hai să zic așa, unei generații totuși de diplomați ai României care, dacă e să aibă o vină, este că nu au îndrăznit niciodată să-și facă portretul.
Noi suntem în acest moment într-un deficit, dacă vreți, ca generație care o să iasă din scenă acești oameni. Și noi la Fundația Universitară a Mării Negre avem sentimentul acut al acestui lucru pentru că toți diplomații pe care o să-i invocăm aici, probabil începând de la Mircea Malița, Lidu Bota, domnul Ioan Donca, domnul Sergiu Cela ajung la o vârstă…(…)
Practic n-au dorit să-și scrie memoriile, nu au dorit să publice despre ce a fost acea generație. Și din nefericire, nu avem conștiința acelei generații, deși noi, cei care i-am cunoscut, avem sentimentul că acea generație a contat și a făcut ceva. Dar cei care vin după noi practic n-o să mai știe nimic despre ce s-a întâmplat în diplomația românească în vremea acestor diplomați. Absolut remarcabil și, cum foarte bine a spus aici, capătă contururi și mai importante și mai masive în comparație cu ce se întâmplă astăzi”, a spus Dungaciu.
Potrivit expertului, acest deficit afectează percepția actuală asupra diplomației românești. El a explicat că recursul la istorie nu trebuie perceput ca nostalgie, ci ca un instrument de reflecție pentru prezent. Analiza trecutului ajută la identificarea valorilor și principiilor care ar trebui să ghideze politica externă a României.
Dungaciu a subliniat că figura lui Ioan Donca evidențiază contrastele dintre generațiile de diplomați. Donca acorda o importanță deosebită statutului diplomației și poziției României, fiind nemulțumit de felul în care politica externă era gestionată.
„Când intrai într-o asemenea discuție era furios, mă rog, așa cum domnul Donca putea să fie furios, ceea ce era greu de definit pentru o persoană normală ca fiind furie, dar aici era nervozitatea domniei sale cea mai acută. Diplomația românească nu mai are conștiință de sine”, a spus el.
De asemenea, politologul a remarcat că lipsa documentării afectează capacitatea generațiilor viitoare de a înțelege realizările trecutului. Această conștientizare este necesară pentru a menține continuitatea și relevanța diplomației românești în plan internațional.
Pierderea conștiinței de sine și respectul pentru profesia de diplomat
Întrebat de Dan Andronic despre starea actuală a profesiei, Dan Dungaciu a explicat că diplomația românească contemporană suferă din lipsa respectului pentru propria profesie.
„Pentru propria profesie. Această diplomație nu mai are conștiința că o imită. Asta e marea problemă. Ei trebuie, ei sunt o elită a interesului național pentru că ei se ocupă de interesul național cotidian, dacă vreți, la modul cel mai concret”, a precizat el.
Potrivit expertului, lipsa conștiinței de sine transformă activitatea diplomaților dintr-o vocație în funcționărie.
„Faci, ești, devii un funcționar, un birocrat, dar nu în termenii lui Max Weber, în termen german, ci în termenul, dacă vreți, cel mai sud-est european posibil”, a explicat Dungaciu.
Degradarea conștiinței profesionale afectează întreaga administrație. Lipsa percepției valorii muncii proprii determină pierderea motivației și a implicării în interesul național. Această situație are consecințe directe asupra capacității României de a se poziționa în relațiile internaționale și de a-și proteja interesele strategice.
Dungaciu a subliniat că diplomația este fundamental diferită de alte profesii pentru că reprezintă interesul național permanent. Lipsa conștiinței de sine afectează nu doar funcționarea internă a instituțiilor, ci și imaginea României pe plan extern.
Contextul politic și influența asupra prestigiului României
În discuție a fost analizată perioada post-decembristă. Dungaciu a explicat că, deși anumite momente au fost relevante, diplomația nu a avut continuitate în proiecte pe termen lung.
„În societatea românească s-a instaurat acea stare de spirit, după care practic nu mai contează entitatea, numele căreia slujești, iar ea a ajuns să se manifeste inclusiv în instituțiile statului în ultimii 10-15 ani, cel puțin”, a spus politologul.
Politologul a comparat atmosfera actuală cu trecutul, evidențiind cum schimbările sociale și politice au afectat respectul pentru instituții. Această stare de spirit influențează nu doar funcționarea diplomației, ci și modul în care România este percepută în relațiile internaționale.
Dungaciu a adus în discuție și aspectele culturale și sociale, precum percepția publică asupra valorilor naționale. El a amintit că, după 1990, tendința a fost de a critica și devaloriza instituțiile, comparativ cu recunoașterea valorilor existente înainte de Revoluție.
Astfel, expertul a subliniat importanța reconectării diplomației cu tradiția și respectul pentru profesie, esențiale pentru menținerea prestigiului și influenței României în plan extern.
Cultura și imaginea României în context internațional
O parte a discuției a vizat domeniul cultural, ca reflectare a percepției naționale. Dungaciu a observat că producțiile artistice post-1990 au pus accent pe critică și ură, nu pe valori constructive.
„De ce România n-a reușit să dea niciun mare autor, mare scriitor, mare dramaturg de genul lui Caragiale? Deoarece Caragiale făcea asta cu dragoste, domnule. Caragiale nu ura românii și nu ura România”, a explicat politologul.
Această abordare a afectat imaginea culturală a țării și modul în care producțiile românești sunt primite internațional. În timp ce filmele critice câștigau premii în străinătate, ele nu erau apreciate intern, fiind greu de vizionat și de urmărit de publicul local.
Dungaciu a subliniat că reconectarea la valori autentice și respectul pentru patrimoniul cultural este esențială pentru consolidarea imaginii României, atât intern, cât și extern.
