EXCLUSIV Protecția celor vulnerabili nu poate fi tratată ca un efect secundar al creșterii economice. Ioana Bauer: Reziliența economică și socială e imposibilă fără demnitate

Datele și formarea specializată sunt esențiale pentru prevenirea traficului de persoane, transformând informațiile ascunse în acțiuni concrete. Profesioniștii instruiți pot identifica riscurile, interveni eficient și contribui la schimbarea sistemică necesară protecției celor mai vulnerabili, spune Ioana Bauer, președintele organizației eLiberare, într-un interviu în exclusivitate pentru Capital.ro.

Ce rol joacă datele și formarea specializată în măsurarea și prevenirea traficului de persoane?

Datele și formarea specializată joacă un rol esențial atât în măsurarea, cât și în prevenirea traficului de persoane, pentru că ele fac vizibil un fenomen care, în mod tradițional, rămâne ascuns. 

Datele colectate din teren permit identificarea tiparelor de risc, a lacunelor din sistemele de protecție și a punctelor critice unde prevenirea poate fi integrată mai eficient.

Formarea specializată a actorilor din prima linie vine și transformă informația în capacitate de acțiune. Profesioniștii bine instruiți pot recunoaște semnalele timpurii ale exploatării, pot interveni adecvat și pot contribui la colectarea unor date mai consistente și comparabile. În lipsa acestei formări, riscurile sunt fie subestimate, fie tratate prea târziu.

În opinia dumneavoastră, care este principala lecție pe care liderii globali ar trebui să o rețină pentru a nu eșua în protecția celor mai vulnerabili?

Principala lecție este că protecția celor mai vulnerabili nu poate fi tratată ca un efect secundar al creșterii economice sau al gestionării crizelor, ci trebuie integrată din start în modul în care sunt concepute politicile, piețele și răspunsurile la risc. Atunci când protecția este amânată, vulnerabilitatea este rapid exploatată.

Experiența din teren arată că oamenii nu devin vulnerabili peste noapte, ci prin acumularea de riscuri (sărăcie, migrație forțată, conflicte, crize climatice, muncă informală) ignorate sau gestionate fragmentat. Liderii care nu iau în calcul aceste interconectări riscă să construiască sisteme eficiente în aparență, dar fragile în realitate.

A nu eșua în protecția celor mai vulnerabili înseamnă a asculta vocile comunităților afectate, ale supraviețuitorilor, a investi în prevenire și identificare proactivă, precum și a înțelege că reziliența economică și socială este imposibilă fără demnitate, siguranță și acces real la protecție pentru toți.

Privind spre următorii ani, care sunt principalele obiective ale eLiberare și cum vă propuneți să le atingeți?

Privind spre următorii ani, principalul obiectiv ar fi scalarea modelului KOMPASS în cât mai multe regiuni, astfel încât prevenirea traficului de persoane să devină o componentă standard a răspunsurilor de protecție. Ne propunem să adaptăm modelul la contexte diverse, păstrând însă esența sa.

Un obiectiv-cheie este consolidarea parteneriatelor cu guvernele, astfel încât KOMPASS să fie preluat, adaptat și integrat în mecanismele naționale și regionale de protecție. Scopul nostru nu este să creăm o dependență de intervenția ONG-urilor, ci dimpotrivă, să contribuim la instituționalizarea acestui model, până în punctul în care toate aceste mecanisme funcționează sustenabil fără prezența noastră directă.

Cum vă mențineți motivația în fața unei probleme atât de complexe și dificil de abordat la nivel global?

Oricât de complexă și dificilă ar fi problematica traficului de persoane, schimbarea devine posibilă atunci când acest subiect ajunge acolo unde se construiește agenda globală. Faptul că traficul de persoane a fost adus pe scena Forumului Economic Mondial de la Davos este un câștig major, pentru că aici se decid prioritățile, politicile și investițiile pentru anul care urmează.

Pentru noi, acest lucru înseamnă că vocile comunităților vulnerabile și ale supraviețuitorilor nu mai sunt marginale, ci parte dintr-o conversație globală despre risc, reziliență și dezvoltare. Este un mesaj extrem de important care a fost transmis mai departe: exploatarea nu este un efect colateral inevitabil, ci un risc prevenibil, dacă este abordat din timp și integrat în deciziile strategice.

Această recunoaștere, dublată de impactul concret din teren, ne dă energia de a continua. Ne motivează ideea că munca noastră contribuie nu doar la protejarea unor oameni aici și acum, ci și la schimbarea modului în care lumea înțelege și gestionează riscurile care îi afectează cei mai vulnerabili.

Traficul de persoane este adesea văzut ca o problemă izolată. Cum putem schimba această percepție și să-l tratăm ca un indicator al eșecului sistemic, așa cum arată experiența eLiberare?

Trebuie să renunțăm la ideea că este o problemă izolată sau specifică anumitor țări. Traficul de persoane este prezent peste tot în lume, și în statele în curs de dezvoltare, și în cele dezvoltate. Reflectă un eșec sistemic și trebuie tratat ca un indicator al faptului că ceva fundamental nu funcționează. Raportul Departamentului de Stat al SUA privind Traficul de Persoane (TIP Report) din 2024 consemnează cele mai mari cifre raportate vreodată la nivel global în ceea ce privește numărul total de victime identificate: 134.000. Conform datelor conservatoare ale Organizației Internaționale a Muncii, doar 1% dintre victimele traficului sunt identificate la nivel global.

În 2026, nu putem vorbi despre siguranță, dezvoltare sau progres atâta timp cât acceptăm, explicit sau implicit, că oameni (cel mai adesea copii) pot fi vânduți, cumpărați sau exploatați, uneori chiar în apropierea noastră.

Mesajul esențial este acesta: niciunul dintre noi nu este cu adevărat în siguranță într-o lume în care exploatarea este tolerată ca „problemă a altora”. Doar atunci când tratăm traficul de persoane ca o prioritate globală, integrată în deciziile economice, politice și de securitate, putem trece de la reacție la prevenire și de la indignare punctuală la schimbare sistemică.