Exclusiv. Proprietarii care pot plăti un impozit mai mic. Se depune cerere de reîncadrare la primărie. Condițiile în care suma scade considerabil

Stabilirea zonelor fiscale influențează direct impozitul pe clădiri și terenuri, însă criteriile folosite de primării sunt adesea neclare pentru proprietari. De la accesul la utilități până la punctaje stabilite local, aceste delimitări pot varia semnificativ de la un oraș la altul. În plus, contribuabilii aflați într-o zonă fiscală considerată nejustificată au dreptul de a solicita reîncadrarea și chiar de a contesta decizia autorităților în instanță. Avocatul Claudiu Filipoiu explică în detaliu ce spune Codul fiscal, cum funcționează sistemul de zonare și care sunt pașii legali pentru a cere reducerea impozitului.

Pașii legali pentru reducerea impozitului

Determinarea zonelor fiscale reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme prin care primăriile stabilesc cuantumul impozitelor locale. Deși pare o împărțire administrativă simplă – zone A, B, C și D , în realitate criteriile sunt complexe și pot include distanța față de centrul localității, accesul la utilități, infrastructura rutieră, transportul public sau chiar gradul de poluare.

Această clasificare are efecte directe asupra contribuabililor, iar în numeroase cazuri proprietarii consideră că sunt încadrați eronat într-o zonă superioară. Legea permite însă solicitarea reîncadrării și contestarea deciziilor administrative, iar procedura, deși puțin cunoscută, este accesibilă oricui.

În interviul acordat pentru Capital.ro, avocatul Claudiu Filipoiu clarifică atât cadrul legal al zonării fiscale, cât și pașii pe care îi poate urma un contribuabil pentru a obține reducerea impozitului.

 Ce înseamnă, din punct de vedere juridic, „zonă fiscală” într-o localitate?Pe ce criterii stabilește primăria încadrarea unei străzi într-o zonă fiscală superioară sau inferioară?

Av. Claudiu Filipoiu: Codul fiscal folosește și definește, în cadrul titlului IX – Impozite și taxe locale, sintagma de „zone din cadrul localităţii”. În înțelesul atribuit de Codul fiscal, acestea sunt: zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Plecând de la această definiție legală și simplificând, putem defini zonele fiscale în cadrul localității ca fiind delimitări ale zonelor teritoriale din cadrul localităților, făcute de consiliile locale în funcție de anumite criterii, pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale. Aceste zone sunt identificate prin atribhirea unor litere: A, B, C, D.

Trebuie precizat că aceste zone influențează atât impozitul pe clădiri, cât și pe cel pe terenuri.

În ceea ce privește criteriile pe baza cărora autoritățile locale stabilesc încadrarea în anumite zone, acestea se regăsesc în primul rând în definiția de mai sus din Codul fiscal, care prevede expres că zonele trebuie stabilite în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale.
Plecând de la această definiție, consiliile locale au stabilit și alte criterii similare, Codul fiscal lăsându-le această libertate.

De exemplu, la nivelul Mun. Oradea, au fost stabilite mai multe criterii exprese, cărora li s-a atribuit un punctaj (https://oradea.ro/informatii-taxe-si-impozite/legislatie-si-zonare-fiscala), în funcție de care un teren intră într-o anumită zonă fiscală: acces la canalizare menajeră, 16 puncte; apă potabilă, iluminat stradal, drum pavat cu trotuar, câte 12 p. etc.; în schimb, de exemplu pentru poluare trafic greu, se scad 16 puncte; dacă se acumulează peste 78 puncte, terenul este încadrat în zona A, 64-77 puncte încadrează terenul în zona B etc.

Într-un alt exemplu, la nivelul Mun. Arad, între criteriile avute în vedere sunt: rețea apă potabilă pe stradă, iluminat stradal public, transport public la 15 minute de mers pe jos, spații comerciale la 15 minute de mers pe jos etc.

 Există o prevedere clară în Codul Fiscal care permite reîncadrarea zonei fiscale?

Av. Claudiu Filipoiu: Nu există o astfel de prevedere clară în Codul fiscal. Însă, atâta timp cât consiliile locale au dreptul de a stabili aceste zone, cu atât mai mult ele au dreptul să decidă și reîncadrarea zonei fiscale. Pe de altă parte, în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 06.01.2016, se prevede expres această posibilitate: în cazul în care la nivelul unității administrativ-teritoriale se impun modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în cursul unui an care se vor aplica începând cu anul fiscal următor.

Lipsa asfaltului, canalizării sau iluminatului public reprezintă motive legale pentru reîncadrarea zonei? Este suficient să lipsească un singur tip de utilitate pentru a justifica trecerea într-o zonă inferioară?

Av. Claudiu Filipoiu: Aceste lipsuri pot reprezenta motive pentru reîncadrare zonală, dar lipsa unuia dintre ele nu justifică automat trecerea într-o zonă inferioară, trebuind ca fiecare situație să fie privită în ansamblu, în funcție de mai multe criterii. De altfel, de multe ori consiliile locale stabilesc punctaje pentru fiecare dintre criteriile luate în considerare.

Cu titlu de exemplu, pentru existența canalizării sau a iluminatului stradal, Consiliul Local Turda a acordat câte 1 punct, iar pentru situarea în zonă turistică 5 puncte, în zonă de agrement 3 puncte, aceste din urmă aspecte fiind considerate mai importante.

Concluzionând, de la caz la caz, în funcție de specificul unității administrativ-teritoriale, lipsa unui tip de utilitate poate conduce la reîncadrare zonală, dar de obicei sunt luate în calcul mult mai multe criterii, văzute în ansamblu.

 Există o listă minimă de utilități obligatorii prevăzută în legislație sau aceasta diferă în funcție de fiecare HCL?

Av. Claudiu Filipoiu: Nu există o listă minimă de utilități obligatorii prevăzută la nivel național în legislație pentru încadrarea în zone fiscale. Aceste criterii, inclusiv dotările edilitare (cum ar fi apă, canalizare, electricitate, iluminat public, drumuri etc.), sunt stabilite exclusiv de consiliile locale prin hotărâri, adaptate la specificul fiecărei unități administrativ-teritoriale.

 Care este primul pas pentru cineva care vrea să ceară reducerea impozitului?. Ce trebuie să conțină cererea scrisă către primărie? Există un formular standard sau fiecare persoană formulează cererea în nume propriu?

Av. Claudiu FIlipoiu: În cazul în care o persoană dorește să ceară reducerea impozitului pentru că a fost încadrată într-o zonă eronată, trebuie să se adreseze în acest sens în primul rând primăriei, cu o cerere prin care este sesizată această eroare și se solicită reîncadrarea. Nu există un formular standard pentru formularea sesizării, aceasta va trebui să conțină: datele de identificare ale contribuabilului și ale imobilului, motivele pentru care petentul se consideră nedreptățit de încadrarea zonală, precum și probele pe care își întemeiază afirmațiile și argumentele.

Unde se depune cererea și în cât timp primăria este obligată să răspundă?

Av. Claudiu Filipoiu: Sesizarea se depune la primărie, aceasta fiind obligată să răspundă într-un termen de 30 de zile.

Cu titlu de exemplu, pe site-ul Primăriei Oradea se prevede în mod expres posibilitatea formulării unei astfel de sesizări, în cazul persoanelor care se consideră nedreptățite de încadrarea zonală (https://oradea.ro/informatii-taxe-si-impozite/legislatie-si-zonare-fiscala/).

Fotografii, filmări sau declarații de la vecini sunt suficiente ca probă? Primăria este obligată să trimită o comisie pe teren pentru verificare?

Av. Claudiu Filipoiu: De cele mai multe ori, fotografiile, filmările și declarațiile de la vecini sunt suficiente, dacă sunt relevante și pertinente. Primăria este obligată să verifice aspectele învederate prin cerere, dar nu este obligată și să trimită o comisie pe teren pentru verificare, putând face acest lucru dacă apreciază ca fiind necesar.

Ce poate face un contribuabil dacă primăria îi respinge cererea fără explicații? Există posibilitatea contestării HCL-ului în instanță?

Av. Claudiu Filipoiu: Da, contribuabilul se poate adresa instanței în cazul în care cererea sa a fost respinsă, indiferent dacă răspunsul primăriei este motivat sau nu, întrucât primăria poate interpreta greșit dispozițiile din hotărârea consiliului local sau situația de fapt a imobilului contribuabilului, urmând ca instanța să aibă ultimul cuvânt în acest sens.

În cât timp se poate formula o plângere prealabilă sau acțiune în contencios administrativ?

Av. Claudiu Filipoiu: În ceea ce privește plângerea prealabilă, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste acest termen, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

În ceea ce privește acțiunea în fața instanței de contencios administrativ, termenul pentru formularea acesteia este de 6 luni.

Sunt șanse reale ca o astfel de contestație să fie câștigată?

Av. Claudiu Filipoiu: Sigur, orice acțiune bine întemeiată în fața instanței are șanse reale de succes și încurajăm cetățenii să încerce să își valorifice drepturile prin intermediul instanțelor de judecată de fiecare dată când se confruntă cu un abuz al autorităților sau instituțiilor publice.