EXCLUSIV Octavian Hoandră: Eu aș face doliu național de Ziua Culturii. Marii noștri oameni de cultură sunt uitați

Podcastul „HAI Live”, de pe canalul „HAI România!”, a devenit scena unei discuții incomode și sincere despre cultura română, identitate și memorie. De Ziua Culturii Naționale, vocile lui Robert Turcescu, Octavian Hoandră și Bogdan Comaroni au pus sub semnul întrebării felul în care ne mai raportăm la trecut.

Turcescu, Hoandră și Comaroni analizează starea culturii românești de Ziua Culturii Naționale

În cadrul podcastului „HAI Live”, difuzat joi, 15 ianuarie, pe canalul de YouTube „HAI România!”, Robert Turcescu, Octavian Hoandră și Bogdan Comaroni au purtat o discuție amplă despre starea culturii românești, pornind de la semnificația zilei de 15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale și data nașterii lui Mihai Eminescu.

Turcescu a deschis dialogul amintind că Ziua Culturii Naționale coincide cu aniversarea poetului considerat simbol al culturii române, dar care, în ultimii ani, a fost supus unor etichetări și controverse dure, inclusiv acuzații de antisemitism și gesturi publice de contestare. În acest context, jurnalistul s-a întrebat care mai este, în prezent, starea culturii naționale și cum este ea resimțită de societatea românească.

Hoandră a răspuns într-o notă profund critică, afirmând că Ziua Culturii Naționale ar putea fi mai degrabă un prilej de reculegere decât de sărbătoare. El a susținut că societatea românească s-a îndepărtat de valorile care altădată încurajau lectura, mersul la teatru și respectul pentru educație. În opinia sa, cultura a ajuns să fie consumată superficial, mai degrabă pentru aparență, iar adevărații oameni de cultură sunt fie uitați, fie stigmatizați. Hoandră a deplâns și statutul profesorilor, despre care a spus că sunt marginalizați, sărăciți și lipsiți de recunoaștere, în timp ce spațiul public este dominat de figuri pe care le consideră false autorități academice.

Reluând ideea marcării zilei de 15 ianuarie, Turcescu a întrebat dacă, în România anului 2026, ar mai trebui așteptat un moment special dedicat culturii naționale.

Hoandră a răspuns că nu este sigur nici dacă ziua mai este cu adevărat marcată și nici dacă mai există o motivație reală pentru festivism. El a făcut o paralelă cu perioada comunistă, când manifestările culturale erau adesea artificiale, dar aveau totuși rolul de a reaminti oamenilor de existența culturii și de importanța educației primite în școală.

Robert Turcescu: – Astăzi este 15 ianuarie, este Ziua Culturii Naționale, ziua de naștere a poetului nepereche Mihai Eminescu, ultima dată declarat „antisemit” și căruia i s-a rupt portretul în Parlamentul României. Mihai Eminescu antisemit, legionar, este în continuare iubit chiar și de cel care nu-l iubesc. În ce stare suntem noi astăzi, domnu Tavi, la nivel de cultură națională? Cum o simțiți pe ea, pe cultură?

Octavian Hoandră: – Eu aș face doliu național de Ziua Culturii. Am părăsit drumul ăsta în care, în viața noastră, ne era sugerat să citim, să mergem la teatru. Acum – sigur, nu vorbesc despre toți românii, dar majoritatea mai merg la teatru ca să fie văzuți, ca să ia câte un premiu aranjat – marii noștri oameni de cultură sunt ori uitați, ori antisemiți. E o zi… poate nu chiar de doliu, dar o zi de liniște. Nu prea mai avem ce sărbători. Noi ne-am bătut joc și de profesori, și de toți cei care mai puteau să ne mai arate un drum, sunt vai de capul lor, sunt săraci, sunt uitați. Pe la televizor vezi numai niște pațachine de așa-ziși profesori universitari. Toți sunt grăsuți, roșii-n obraji, tinerei, le știu pe toate… sunt de partea bună a lucrurilor.

Robert Turcescu: – Tavi, tu crezi că 15 ianuarie, când e Ziua Culturii Naționale, ar trebui făcut ceva deosebit? Te-ai aștepta la un moment special? Cum se marchează o zi a culturii naționale în România anului 2026?

Octavian Hoandră: – Nu știu dacă se mai marchează sau dacă mai merită marcată. Înainte era un festimism de prost gust în timpul lui Nicolae Ceaușescu, dar… te băga cumva în priză. Îți aducea aminte de profesorul de la școală care te învăța să citești, era un fel de moment care îți amintea că există cultură și că trebuie să te ocupi și de asta.

Robert Turcescu propune un serial despre Eminescu, Creangă, Caragiale și Maiorescu, inspirat din realitățile secolului al XIX-lea

Discuția a căpătat apoi o dimensiune mai amplă, când Turcescu a vorbit despre marile figuri ale culturii române – Eminescu, Creangă, Caragiale și Maiorescu – și despre potențialul uriaș al unei povești cinematografice sau al unui serial care să redea complexitatea secolului al XIX-lea. El a subliniat că viețile acestor personalități, cu pasiunile, slăbiciunile, conflictele și contextul istoric al epocii, ar putea oferi publicului o perspectivă autentică asupra vremurilor și ar ajuta la înțelegerea mai nuanțată a operei și atitudinilor lui Eminescu. În opinia sa, un astfel de proiect ar putea fi realizat cu respect și profunzime, dar, în mod paradoxal, nu există interes real pentru asemenea subiecte, în timp ce atenția se îndreaptă spre teme mult mai superficiale.

Robert Turcescu: – Există niște personaje în cultura română, unii au fost chiar contemporani, cum ar fi Maiorescu, Eminescu și Caragiale, plus Creangă. Deci, despre ăștia patru, un regizor foarte mișto, unul din ăsta care face filme pentru Netflix, seriale pentru Netflix, ar putea să facă un serial senzațional. Ar ieși un serial senzațional, dar să pui un Eminescu și un Creangă în beție, în preacurviile lor, să o faci pe Veronica Micle să apară așa cum trebuie să apară în toată povestea asta, să-l bagi pe Maiorescu cu cinismul lui extraordinar în momentul în care îi spune lui Eminescu „Bă, tu vrei s-o iei pe asta de nevastă? A babar**** Caragiale.” Caragiale cu cinismul lui de asemenea. Deci, s-ar putea face, nu în manieră golănească, un serial care să-ți aducă o lume a secolului al XIX-lea (19) extraordinară în fața ochilor, secolul XIX (19) cu toate frământările lui, plus frământările din lume de la momentul respectiv, ca să explici de ce avea Eminescu tonul ăla antisemit la un moment dat în textele lui. Să pui călătoriile lui în străinătate, studiile lui începute, neterminate, adicția lui de cafea, la propriu – un om care bea 20 de cafele pe zi. Sunt niște lucruri senzaționale. S-ar putea face un serial nemaipomenit. Nu-l face nimeni. Facem seriale despre orice, orice.

Octavian Hoandră: – Lasă că o să vină ăia de la Recorder și o să facă (spune glumind).

Bogdan Comaroni avertizează că uitarea istoriei și a culturii slăbește identitatea și vulnerabilizează societatea românească

Intervenind în discuție, Comaroni a adus în prim-plan o critică dură la adresa prezentului, afirmând că, în ultimele decenii, istoria și cultura românească au fost împinse în uitare. El a susținut că generațiile tinere sunt tot mai deconectate de trecut, de reperele istorice și spirituale, iar această ruptură face posibilă relativizarea valorilor și distrugerea identității culturale. În viziunea sa, lipsa cunoașterii propriei istorii îi face pe oameni vulnerabili și ușor de manipulat, incapabili să apere ceea ce au moștenit. Comaroni a concluzionat că o societate care își ignoră cultura și predecesorii riscă să își piardă direcția și demnitatea.

Bogdan Comaroni: – Știi ce este cel mai trist? Că de 15 ani, de când s-a accentuat puterea neomarxistă în Europa și-n România, tot ceea ce înseamnă istorie în România este trecut sub tăcere. Este îngropat. Generația asta nu știe că are o istorie, că are un Dumnezeu, tot este îngropat. Orice lucru care te duce în istorie te cutremuri un pic. Când nu mai ai trecut și nimeni nu te mai orientează spre trecut, astăzi – trecutul cultural – bă ți se pare că poți să faci orice. Poți să spui orice și poți să distrugi orice, și poți să vinzi orice, chiar și țara asta. Deci, ăsta este marele deranj în ceea ce privește cultura română. Oamenii, dacă ar știi ce cultură uriașă au în spate, și ce predecesori… n-ai mai putea să-ți vinzi țara în orice moment, cum fac generațiile astea care ne conduc acum, neomarxiștii ăștia – USRiști: au diplome, n-au diplome, au un trecut, au furat lucrări…