Ce spune Codul Muncii despre obligația angajatorului
Conform articolului 166 din Codul Muncii, salariul trebuie plătit cel puțin o dată pe lună, la data stabilită prin contractul individual, contractul colectiv sau prin regulamentul intern. Întârzierea nejustificată ori neplata salariului reprezintă o încălcare a legii.
Angajatorul nu are voie să rețină salariul fără temei și nu poate invoca lipsa de lichidități ca justificare. În plus, angajatul are dreptul să primească explicații în scris despre modul de calcul și despre reținerile făcute.
Pașii legali în cazul în care nu îți este plătit salariul. Termenele și sancțiunile prevăzute de lege
Primul pas este să soliciți în scris explicații angajatorului și să păstrezi dovada acestei cereri. Dacă nu există un răspuns sau problema nu se rezolvă, te poți adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM), instituția care verifică respectarea Codului Muncii. ITM poate dispune măsuri și poate aplica amenzi.
O altă opțiune este acțiunea în instanță. Litigiile legate de drepturi salariale sunt scutite de taxă de timbru, ceea ce înseamnă că nu plătești taxe pentru a-ți cere banii în justiție.
Dacă angajatorul întârzie plata salariilor, ITM poate aplica amenzi între 5.000 și 10.000 de lei. În cazurile grave, când neplata este repetată sau intenționată, angajatorul poate răspunde inclusiv penal.
În instanță, angajatul poate cere nu doar plata salariilor restante, ci și dobânzi penalizatoare și despăgubiri, dacă întârzierea i-a provocat pagube. Cererea trebuie depusă în termen de trei ani de la data scadenței salariului.
Legea permite angajatului să își dea demisia cu preaviz dacă angajatorul nu își respectă obligațiile de plată. Această decizie este considerată justificată și nu atrage consecințe negative pentru angajat.
În plus, în cazul insolvenței angajatorului, există Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, din care se pot achita anumite drepturi restante.
Ce se întâmplă în cazul contractelor pe drepturi de autor
Dacă nu lucrezi cu contract de muncă, ci pe bază de drepturi de autor, situația este diferită. Aici nu se aplică Codul Muncii, ci Codul Civil și legislația fiscală.
Contractul de cesiune sau de licență de drepturi de autor stabilește suma și termenul de plată. Dacă plata nu se face, nu poți sesiza ITM, ci trebuie să folosești mecanismele civile.
Avocatul Daniel Velicu explică faptul că cea mai rapidă soluție este procedura ordonanței de plată, reglementată de articolele 1013–1024 din Codul de procedură civilă. Aceasta este o procedură specială, simplificată, prin care titularul drepturilor de autor poate recupera sume certe, lichide și exigibile – adică datorii care sunt stabilite clar într-un contract scris, cum ar fi un contract de colaborare sau de cesiune de drepturi de autor.
Pentru a putea fi admisă, cererea trebuie să îndeplinească trei condiții esențiale: să existe un contract scris, suma datorată să fie determinată (de exemplu, 10.000 de lei pentru articole publicate) și termenul de plată să fi expirat. Procedura presupune notificarea prealabilă a debitorului, depunerea cererii la instanță și, de regulă, judecarea cauzei în formă simplificată, fără probe complexe.
Legea prevede că hotărârea ar trebui emisă în maximum 45 de zile, însă, în practică, durata este de obicei mai mare. Avantajul principal al acestei proceduri este că ordonanța de plată este titlu executoriu imediat, iar dacă nu este contestată în termen de 10 zile, creditorul poate trece direct la executare silită – poprire, sechestru sau alte forme de recuperare, a mai precizat avocatul.
„Procedura ordonanței de plată este o procedură specială, simplificată și rapidă, reglementată de art. 1013–1024 Cod procedură civilă, destinată recuperării creanțelor certe, lichide și exigibile. (…) Avantajul major: ordonanța de plată este titlu executoriu imediat, iar dacă debitorul nu o contestă în termen de 10 zile, se poate trece direct la executare silită (poprire, sechestru, etc.). Dacă entitatea care datorează banii intră în insolvență, recuperarea devine mult mai dificilă”, a spus Daniel Velicu pentru Capital.
În această situație de insolvență, titularul drepturilor de autor trebuie să formuleze cerere de înscriere la masa credală, în termenul stabilit de judecătorul-sindic. Creanța va fi verificată de administratorul judiciar, iar plățile se fac ulterior în funcție de ordinea de prioritate și de bunurile disponibile.
Potrivit avocatului Daniel Velicu, în cazurile obișnuite, recuperarea efectivă este modestă – în jur de 10–40% din sumă, dacă societatea are active reale. Totuși, dacă persoana deține deja o ordonanță de plată definitivă, aceasta are prioritate la înscrierea în masa credală.
„Dacă insolvența este iminentă, introducerea rapidă a ordonanței de plată poate ajuta să vă înscrieți în masa credală cu un titlu executoriu solid.
Riscul maxim: dacă creanța nu are un titlu suficient de cert, iar creanța nu e determinată (de ex o factură semnată sau achitată parțial) procedura specială de judecată nu este calea de urmat, ci un proces clasic pe procedura generală de judecată”, a mai explicat avocatul Daniel Velicu.
Ce compensații poți cere în instanță și ce costuri implică procesul
Avocatul Adrian Cuculis subliniază că în primă fază, părțile pot încerca o rezolvare amiabilă, fie prin discuții directe, fie prin intermediul unui avocat care să faciliteze o tranzacție. Dacă nu se ajunge la o soluție, se poate formula o acțiune în instanță.
În funcție de complexitate, onorariile pentru astfel de cauze variază între 3.000 și 10.000 de lei. În plus, dacă în contract nu sunt prevăzute penalități de întârziere, se aplică dobânzile legale, calculate pentru fiecare zi de întârziere.
„Când vine vorba despre drepturile de autor, exact ca și în cazul contractelor de muncă, neplata sumelor ce derivă din acele contracte, bineînțeles că generează prejudiciu pentru cel care nu încasează și un spor pentru cel care nu plătește.
Dacă discutăm despre rezolvarea acestei chestiuni pe cale amiabilă, acestea pot implica discuții directe între părți, poate chiar folosirea unui avocat care să intermedieze, de fapt, această tranzacție și, în cele din urmă, bineînțeles, apelarea la instanța de judecată.
Un proces ce vizează recupera drepturilor de autor, respectiv în contrapartida pecuniară, putem să plecăm de la decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România care stabilește un onorariu minimal de aproximativ 3.000 RON când vine vorba despre litigiile de muncă și până la 10.000 RON când vine vorba despre acțiunile ce pot fi evaluate în bani, cum ar fi cele din materia contractelor comerciale.
Bineînțeles că în contractele de drepturi de autor pot fi specificate sume și dobânzi sau penalități de întârziere, iar în caz contrar, bineînțeles că se aplică dobânzile legale”, a explicat avocatul Adrian Cuculis pentru Capital.
