Inițiatorii proiectului vor ca salariații să decidă metoda de compensare
Inițiatorii proiectului consideră că angajații trebuie să aibă libertatea de a alege modalitatea de compensare a muncii de noapte. Ei au explicat că această decizie este motivată de impactul negativ pe care lucrul în intervalul nocturn îl are asupra sănătății fizice și mentale.
În opinia lor, nu este corect ca angajatorul să impună un singur tip de beneficiu. Ei au mai subliniat că în multe state europene compensația financiară directă este regula, recunoscând riscurile la care sunt supuși salariații.
„Decizia este motivată de impactul negativ pe care munca de noapte îl are asupra sănătății fizice și mentale a salariaților. Nu poate angajatorul să impună un singur tip de beneficii. În multe state europene, compensația financiară directă este norma, recunoscând în mod concret riscurile la care se supun acești angajați. Prin uniformizarea modalității de compensare, cadrul legal devine mai clar și mai transparent, iar angajaţii primesc o compensație justă și echitabilă pentru efortul și riscul asumat”, se arată în expunerea de motive.
Două variante de beneficii pentru angajații care lucrează noaptea
Conform proiectului, angajații care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte vor putea alege între două variante:
-
program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei, fără diminuarea salariului de bază;
-
un spor de 25% din salariul de bază, dacă timpul de lucru cuprinde cel puțin 3 ore de noapte.
Codul Muncii definește munca de noapte ca activitatea desfășurată între orele 22:00 și 6:00. Un salariat de noapte este considerat cel care lucrează cel puțin 3 ore în acest interval în fiecare zi sau cel care are cel puțin 30% din timpul lunar de lucru în ture de noapte.
Durata normală a timpului de lucru pentru acești angajați nu trebuie să depășească, în medie, 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum trei luni.
În cazurile în care se lucrează în condiții speciale sau deosebite, limita de 8 ore nu poate fi depășită decât prin prevederi clare din contractele colective de muncă și numai dacă acestea respectă legislația în vigoare.
De asemenea, angajatorii care folosesc frecvent munca de noapte trebuie să anunțe inspectoratul teritorial de muncă și să ofere perioade de repaus compensatorii sau plata corespunzătoare pentru orele suplimentare.
