EXCLUSIV. AI-ul și industria de energie. Matei Stratan: Cerințele UE ar putea crește atât de mult, încât tehnologiile avansate ar putea deveni singura cale de a îndeplini standardele

Rețelele energetice se confruntă cu presiuni tot mai intense – de la extinderea accelerată a producției din surse regenerabile și creșterea constantă a consumului de electricitate, până la influența tot mai vizibilă a centrelor de date. În acest context, inteligența artificială începe să fie percepută nu doar ca o soluție tehnologică punctuală, ci ca un pilon fundamental pentru operarea și transformarea întregului sector. Analizele realizate de Ogre AI indică faptul că modelele clasice de funcționare nu mai reușesc să gestioneze complexitatea actuală a sistemului, iar în lipsa digitalizării avansate și a integrării aplicațiilor bazate pe AI, riscurile de dezechilibre în rețea, pierderi crescute și costuri mai mari pentru consumatori se pot accentua. Despre importanța inteligenței artificiale în construirea unui sistem energetic adaptat cerințelor viitorului am discutat cu Matei Stratan, CEO și cofondator al Ogre AI.

Matei Stratan: Nu cred că AI-ul va deveni obligatoriu la nivelul UE. Mai realist, cerințele operaționale vor crește atât de mult, încât tehnologiile avansate devin cea mai viabilă cale

Într-un interviu acordat Capital.ro, Matei Stratan a explicat că este puțin probabil ca Uniunea Europeană să impună explicit utilizarea inteligenței artificiale în energie printr-o obligație directă, deoarece un astfel de cadru ar fi dificil de reglementat și prea rigid pentru diversitatea pieței energetice.

În schimb, el a subliniat că UE ar putea adopta o abordare indirectă, prin stabilirea unor obiective de performanță tot mai ambițioase, precum reducerea pierderilor, creșterea eficienței, anticiparea congestiilor sau planificarea probabilistică.

Într-un context marcat de volatilitatea producției și de extinderea regenerabilelor, atingerea acestor standarde ar putea face utilizarea AI aproape inevitabilă, chiar dacă nu obligatorie formal. Totodată, el a menționat că ritmul adoptării va depinde de contextul economic, geopolitic și de maturitatea infrastructurii fiecărui stat.

Capital: Considerați că, la nivelul Uniunii Europene, se va ajunge să se impună drept obligativitate adoptarea inteligenței artificiale în energie?

Matei Stratan: Nu mă aștept ca Uniunea Europeană să introducă o obligativitate directă în sensul „operatorii trebuie să folosească AI”, pentru că un astfel de cadru ar fi dificil de reglementat și probabil prea rigid pentru o piață atât de diversă precum cea energetică. Totuși, este posibil să asistăm la o evoluție mult mai subtilă și, în același timp, mai puternică: impunerea unor obiective de performanță care, în mod practic, vor necesita utilizarea unor tehnologii avansate, inclusiv inteligență artificială.

Pe măsură ce sistemele energetice devin mai volatile, iar integrarea resurselor regenerabile crește, cerințele privind reducerea pierderilor, anticiparea congestiilor, operarea resurselor distribuite sau gestionarea cererii vor deveni tot mai ambițioase. Este plauzibil ca reglementatorii să ceară rezultate clare – stabilitate operațională, eficiență crescută, planificare probabilistică – fără a dicta explicit instrumentele. Iar în acest cadru, AI-ul ar putea deveni una dintre puținele tehnologii capabile să permită conformarea.

Acest scenariu nu este o certitudine, dar este o direcție logică pe care o vedem deja conturându-se în discuțiile europene: un sistem energetic mai complex necesită un nivel de inteligență operațională mai ridicat. Dacă obiectivele vor continua să se amplifice, este posibil ca operatorii să ajungă în punctul în care utilizarea AI-ului să nu fie o obligație formală, ci o condiție pragmatică pentru a rămâne în parametrii ceruți de reglementator.

Pe de altă parte, trebuie să ținem cont că politicile europene evoluează în funcție de contextul economic și geopolitic. Există mereu posibilitatea ca unele state sau operatori să adopte instrumente alternative sau să implementeze AI-ul gradual, pe măsură ce infrastructura lor permite acest lucru.

În final, nu cred că AI-ul va deveni obligatoriu printr-o formulare explicită. Mai realist este scenariul în care cerințele operaționale cresc atât de mult, încât tehnologiile avansate devin cea mai viabilă – sau uneori singura – cale de a îndeplini standardele europene. Dar aceasta rămâne o posibilitate, nu o decizie deja luată.

Vezi aici prima parte a interviului.

Cine va pune cea mai mare presiune pe stabilitatea sistemului energetic european în anii următori?

Cât despre presiunea exercitată asupra sistemului energetic european, Matei Stratan a explicat că aceasta nu va proveni dintr-un singur factor, ci din suprapunerea mai multor transformări majore care au loc simultan.

El a arătat că extinderea rapidă a producției din surse regenerabile aduce o volatilitate crescută, dificil de gestionat cu instrumente tradiționale, în timp ce electrificarea consumului – de la transport și încălzire până la industrie – amplifică presiunea asupra rețelelor existente.

În același timp, expansiunea centrelor de date introduce o cerere nouă, foarte mare și concentrată geografic, cu cerințe ridicate de continuitate, care poate genera congestii și accelera nevoia de investiții în infrastructură.

Matei Stratan, CEO și cofondator al Ogre AI, a subliniat că aceste tendințe nu acționează izolat, ci se potențează reciproc, transformând presiunea într-una sistemică. Așadar, stabilitatea viitoare a sistemului va depinde de capacitatea operatorilor de a anticipa și coordona aceste dinamici complexe prin instrumente avansate de inteligență operațională.

Matei Stratan: Presiunea asupra sistemului energetic european nu va veni dintr-un singur factor, ci din interacțiunea dintre mai multe transformări majore care se petrec în paralel. Este însă clar că această presiune se va intensifica în următorii ani, pe măsură ce sistemul devine mai descentralizat, mai electrificat și mai dependent de digitalizare.

Creșterea accelerată a producției din surse regenerabile este, fără îndoială, una dintre sursele principale de volatilitate. Pe măsură ce ponderea eolianului și solarului crește, operatorii trebuie să gestioneze variații de producție mult mai mari decât în trecut. Această variabilitate necesită o capacitate de prognosticare și de ajustare operațională pe care instrumentele tradiționale o pot susține doar până la un anumit punct.

În același timp, electrificarea consumului – fie că vorbim de transportul electric, de încălzire sau de industriile mari consumatoare – amplifică presiunea asupra rețelelor și crește sensibilitatea lor la fluctuații de cerere. Infrastructura existentă nu a fost proiectată pentru o astfel de dinamică și necesită modernizare și optimizare continuă.

Expansiunea centrelor de date reprezintă un fenomen relativ nou, dar cu un impact care nu trebuie subestimat. Centrele de date sunt consumatori foarte mari, foarte concentrați și extrem de sensibili la întreruperi. Ele nu doar cresc cererea totală, ci o și localizează în puncte specifice ale rețelei, provocând congestii sau necesități accelerate de investiții. În anumite regiuni europene, centrele de date pot deveni chiar elementul determinant al investițiilor în infrastructura de transport și distribuție.

Dacă ar fi să privim cu atenție ansamblul, nu aș spune că există un singur „vinovat” sau un singur factor critic. Mai degrabă, presiunea reală provine din suprapunerea acestor tendințe: energie tot mai volatilă, consum tot mai dinamic și o digitalizare accelerată care adaugă cerere nouă într-un moment în care rețelele sunt deja tensionate.

În acest context, stabilitatea sistemului va depinde de capacitatea operatorilor de a anticipa, de a optimiza și de a reacționa rapid la schimbări. Fără instrumente avansate de inteligență operațională, această complexitate devine greu de gestionat și poate duce la costuri mai mari, riscuri crescute și întârzieri în investiții.

Nu putem spune cu precizie care dintre aceste forțe va pune cea mai mare presiune, deoarece ele se amplifică reciproc. Dar putem spune cu certitudine că în absența tehnologiilor care să le coordoneze, stabilitatea sistemului va fi tot mai greu de menținut, iar competitivitatea energetică a Europei ar putea avea de suferit.

Așadar, presiunea nu este punctuală; este sistemică. Și tocmai de aceea necesită soluții tot la nivel de sistem, nu intervenții izolate.

Dacă ar fi să numiți 2-3 calități esențiale ale unui lider capabil să inoveze într-o industrie rigidă, care ar fi acestea și de ce?

Matei Stratan: Inovarea într-o industrie rigidă și puternic reglementată, cum este energia, cere un tip de leadership diferit de cel necesar într-un sector pur tehnologic. Aici, un lider trebuie să navigheze simultan complexitatea tehnică, dinamica economică și realitățile instituționale. Cred că există trei calități esențiale care fac diferența.

Prima este claritatea strategică într-un mediu sistemic. Un lider trebuie să înțeleagă nu doar propria organizație, ci întregul ecosistem: infrastructura, reglementările, comportamentul pieței, ciclul investițiilor, presiunile geopolitice. Inovația reală nu apare din tehnologie în sine, ci din capacitatea de a vedea unde se află blocajele sistemice și cum poate tehnologia să elimine costuri, riscuri sau ineficiențe. Fără această perspectivă largă, inovația rămâne superficială.

A doua calitate este capacitatea de a crea încredere în condiții de incertitudine. În energie, orice schimbare afectează operațiuni critice; oamenii sunt, pe bună dreptate, precauți. Un lider trebuie să poată explica limpede de ce este necesară schimbarea, să ofere predictibilitate în proces și să demonstreze, pas cu pas, că transformarea este controlată și benefică. Adevărata inovație nu se impune; se construiește prin încredere.

A treia calitate esențială este reziliența intelectuală — capacitatea de a susține o direcție strategică pe termen lung, în ciuda inerției instituționale, a ritmului lent al reglementărilor sau a ciclurilor economice fluctuante. Inovația într-o industrie matură nu este un sprint. Este un maraton care necesită disciplină, consecvență și o capacitate rară de a combina ambiția cu răbdarea.

E mai greu să dezvolți tehnologia sau să convingi industria să o folosească?

În final, am vrut să aflăm de la Matei Stratan care va fi cel mai mare obstacol în următorii ani: să dezvolte tehnologia corectă sau să convingă industria că nu poate funcționa fără ea?

CEO-ul și cofondatorul Ogre AI consideră provocarea majoră nu va fi dezvoltarea tehnologiei, ci convingerea industriei energetice să o adopte. El a explicat că procesul de creare și perfecționare a tehnologiei, inclusiv a soluțiilor bazate pe inteligență artificială, este dificil, dar predictibil, urmând reguli clare de inginerie și validare.

Mult mai complexă este însă adoptarea într-un sector profund conservator, care operează infrastructuri critice și este orientat spre stabilitate și reducerea riscului. Introducerea AI-ului nu înseamnă doar schimbarea unui instrument, ci o transformare de mentalitate, a modului de luare a deciziilor și de gestionare a responsabilității.

Matei Stratan a subliniat că industria nu poate fi convinsă prin promisiuni, ci prin demonstrarea unor beneficii concrete, precum reducerea costurilor, creșterea stabilității și diminuarea riscurilor operaționale.

În concluzie, succesul viitor va depinde mai ales de capacitatea companiilor de a facilita adoptarea și de a câștiga încrederea unei industrii reticente la schimbare.

Matei Stratan: Dacă privim obiectiv dinamica industriei energetice, provocarea majoră nu va fi dezvoltarea tehnologiei. Cu acces la date, expertiză și disciplină tehnică, tehnologia poate fi construită, testată, validată și îmbunătățită. Este un proces dificil, dar predictibil. Ingineria are reguli clare, iar progresul tehnologic, chiar și în AI, urmează un traseu relativ logic.

Mult mai complex este însă drumul către adoptare. Industria energiei este una dintre cele mai prudente și conservatoare din economie, și pe bună dreptate: gestionează infrastructuri critice, iar orice schimbare implică riscuri operaționale, investiții semnificative și ajustări organizaționale profunde. În acest context, a convinge o instituție că trebuie să își schimbe modul de operare — chiar și în fața unor beneficii evidente — este un proces lent și adesea dificil.

De aceea, cred că partea cea mai grea nu este tehnologia, ci transformarea mentalității și a practicilor operaționale. În energia europeană, multe decizii sunt luate cu un instinct de protecție, nu de inovație. Introducerea AI-ului nu schimbă doar un instrument, ci schimbă modul în care oamenii înțeleg riscul, responsabilitatea și controlul. Este o schimbare de paradigmă, nu o schimbare de software.

Convingerea industriei nu se face prin presiune, ci prin demonstrație. Trebuie să arăți că tehnologia reduce costuri reale, elimină riscuri, crește stabilitatea operațională și facilitează investiții mai inteligente. Trebuie să arăți că valoarea este concretă, nu aspiratională. În energie, piețele nu răspund la promisiuni, ci la rezultate.

În următorii ani, diferența majoră dintre companiile care vor reuși și cele care vor rămâne marginale nu va fi în calitatea tehnologiei — ci în capacitatea lor de a facilita adoptarea, de a integra soluția în operațiuni critice și de a câștiga încrederea unei industrii în mod tradițional reticentă la schimbare.

Așadar: tehnologia este dificilă, dar gestionabilă. Transformarea industriei este dificilă și esențială. Iar cei care vor reuși în această transformare vor deveni actorii centrali ai noii economii energetice.