Rareș Bogdan, europarlamentar al Partidului Național Liberal care face parte din Grupul Popularilor Europeni (PPE), a evidențiat în discursul său, din data de 25 noiembrie 2025, faptul că riscurile erau cunoscute de mult timp. Deși voci din Parlamentul European a afirmat încă din 2011 că dependența de materiile critice pune Europa în pericol, o viziune strategică clară a lipsit cu desăvârșire.
O cronică a avertismentelor ignorate
„Încercăm să reparăm pagubele făcute de politicieni ignoranți, ca și când securitatea a 450 de milioane de cetățeni europeni ar fi un moft,” a declarat Rareș Bogdan, subliniind urgența situației.
Povestea a început în 1992, când liderul chinez Deng Xiaoping a rostit faimoasa frază: „Orientul Mijlociu are petrol, China are pământurile rare.” Aceasta a marcat, conform europarlamentarului, începutul transformării unui monopol într-un mijloc de presiune geopolitică.
Avertismentele au continuat să curgă:
-
-
Anul 2000: Rapoartele din SUA arătau o creștere a riscului de securitate din cauza dependenței de China, un avertisment „ignorat de administrația Clinton.”
-
Anul 2010: China a înjumătățit exportul de materiale critice către Japonia, provocând o explozie a prețurilor. „Obama s-a speriat, dar era târziu,” a comentat Bogdan.
-
În acel moment, China controla deja 95% din producția mondială de materiale critice, deținând astfel o „armă geopolitică” redutabilă. China nu a ezitat să folosească efectiv controlul său asupra pământurilor rare ca armă economică și diplomatică în septembrie 2010, în urma unei dispute teritoriale.
Un vas de pescuit chinezesc s-a ciocnit cu două nave ale pazei de coastă japoneze în apropierea Insulelor Senkaku (numite Diaoyu de către chinezi), arhipelag revendicat de ambele țări. Căpitanul chinez a fost arestat de autoritățile japoneze. Guvernul chinez a reacționat vehement, cerând eliberarea imediată a căpitanului, Japonia refuzând să facă acest lucru.
Ca măsură de retorsiune neoficială, dar extrem de eficientă, China a suspendat sau a redus drastic exporturile de elemente din pământuri rare (REEs) către Japonia. Deși China a negat oficial un embargo, a tăiat drastic cotele de export în a doua jumătate a anului 2010, iar livrările către Japonia au fost oprite efectiv.
La acel moment, China deținea un cvasi-monopol, controlând peste 95% din producția mondială de pământuri rare. Japonia, la rândul său, era dependentă de China pentru aproximativ 90% din importurile sale de REEs. Aceste materii prime erau și sunt absolut vitale pentru industria high-tech japoneză și pentru cea europeană, fiind folosite în producția de magneți permanenți pentru mașini electrice, turbine eoliene, electronice de consum și echipamente militare. Întreruperea livrărilor a aruncat în panică sectoare cheie, în special industria auto, generând întârzieri și creșteri de prețuri pentru produsele finite.
La nivel global, restricția a confirmat puterea Beijingului de a manipula piața, ducând la o explozie a prețurilor și la o conștientizare acută a riscului de dependență în rândul puterilor occidentale, inclusiv în SUA și Europa.
Evenimentul din 2010 a servit ca o lecție dură pentru Japonia și ar fi trebuit să fie și pentru Europa, demonstrând că dependența de materiile critice poate fi transformată rapid dintr-o problemă economică într-o vulnerabilitate de securitate națională.
Green Deal și consecințele imediate
În loc să contracareze această dependență, măsurile luate la nivel european au adâncit criza.
„Ce am făcut noi? Green Deal cu măsuri ce îngenuncheau industria dependentă oricum de materiale critice chinezești,” a criticat Rareș Bogdan, sugerând că Pactul Verde nu a oferit soluții viabile pentru securitatea aprovizionării.
Această situație este cu atât mai periculoasă cu cât Statele Unite se luptă cu un „binom permanent: China plus Rusia”, un conflict între „democrație și libertate versus dictatură și sclavie.”
Ironia românească: avere ignorată
Europarlamentarul PPE a adus în discuție și cazul României, subliniind o ironie tragică:
„România mea are pământuri conținând metale rare, dar culmea ironiei, refuză să le exploateze. De ce? De frică sau lipsă de viziune. Sau poate pentru că nu este lăsată.”
Această lipsă de acțiune națională contribuie la vulnerabilitatea strategică a întregului continent.
Necesitatea unei viziuni europene
Rareș Bogdan a concluzionat prin evidențierea pașilor esențiali pe care Europa trebuie să îi facă de urgență pentru a ieși din această criză geopolitică:
-
Strategie Cuprinzătoare: Dezvoltarea unei strategii europene solide pentru securitatea aprovizionării cu materii critice.
-
Investiții Interne: Investiții masive în explorarea și exploatarea resurselor de materii critice din interiorul Europei, incluzând și România.
-
Diversificare și Cooperare: Reducerea dependenței de China prin diversificarea surselor de aprovizionare și consolidarea cooperării transatlantice și a alianțelor strategice.
