Eugen Tomac, marcat de copilărie: E foarte greu să explici, atunci când te apropii de sârma ghimbată, că dincolo este țara ta

Eugen Tomac a relatat câteva detalii despre copilăria sa petrecută în sudul Basarabiei, într-un context marcat de apropierea de frontiera cu România. Declarațiile au fost făcute luni seară, în timpul unei intervenții la Antena 3, unde a vorbit despre originea sa și despre experiențele care, potrivit acestuia, i-au influențat parcursul ulterior.

Eugen Tomac, despre viața la 12 kilometri de granița cu România

Eugen Tomac afirmat că provine dintr-o familie de români, iar rădăcinile sale sunt legate de localitatea Babele, unde s-au născut și bunicii săi. În același timp, a amintit că documentele acestora indicau apartenența la Regatul României, făcând trimitere la schimbările istorice care au afectat regiunea.

Tomac a rememorat momente din copilărie legate de apropierea de graniță și de impactul emoțional al acestei experiențe. El a descris dificultatea de a explica diferența dintre cele două maluri ale frontierei și semnificația acesteia pentru comunitățile locale.

„Este foarte greu să explici, atunci când te apropii de sârma ghimbată, că dincolo este țara ta. Nu poți traduce acest sentiment” El a continuat, subliniind că această realitate a avut un impact puternic asupra sa în formare: „E o chestiune care te marchează”.

De asemenea, a făcut referire la contextul istoric al frontierei. „Să trăiești pe frontiera trasată de Stalin nu este un lucru simplu” .În același timp, a menționat că aceste experiențe i-au influențat întreaga activitate ulterioară și percepția asupra identității.

Familie, istorie și interpretări ale identității

Tomac a insistat asupra faptului că familia sa a fost afectată de schimbările istorice din regiune, menționând momentul din 1940 care a redesenat statutul multor locuitori din Basarabia.

El a făcut referire la situația bunicilor săi și la transformările administrative survenite în acea perioadă, subliniind impactul asupra populației locale. În același timp, a respins interpretările pe care le consideră eronate privind originea sa și a altor persoane aflate în situații similare.

„În situaţia în care sunt eu, se află foarte mulţi. Eu sunt născut în Sudul Basarabiei, dintr-o familie de români (…) Bunica mea şi bunicul meu s-au născut tot în Babele, iar în certificatul lor de naştere scria Regatul României (…) În situaţia bunicilor mei, peste noapte, pe 27 iulie 1940, s-au trezit aproape 3 milioane de cetăţeni români plătitori de taxe şi impozite. De ce? Asta şi-a dorit Stalin. Încercările de a prezenta lucrurile într-o nuanţă negativă doar pentru că nu te-ai născut într-unul din judeţele României actuale mi se par absolut netrebnice”, a punctat Eugen Tomac.

Identitate și parcurs personal

Eugen Tomac a vorbit și despre modul în care vede raportarea la identitate și la oportunitățile profesionale ale celor născuți în afara actualelor granițe ale României. El a susținut că locul nașterii nu ar trebui să fie un criteriu de excludere în evaluarea șanselor de afirmare publică. În acest sens, a făcut referire și la românii din diaspora și la copiii acestora, născuți în alte state.

„Pentru că din start se pleacă de la premisa că, dacă nu eşti cetăţean român născut în România, n-ai dreptul la o şansă. Şi mi se pare nedrept, nu numai faţă de românii care s-au născut în Basarabia sau în altă parte, mi se pare nedrept cu ce este vinovat un român din Huşi sau din Sălaj, care a plecat în ultimii 10-15 ani în Spania, Italia şi copiii lui s-au născut acolo. Dacă copiii români ar dori să revină în ţară şi la un moment dat ar avea şansa să, prin expertiza pe care o au, sau prin succesul politic pe care îl au, să reprezinte statul român, noi trebuie să-i sancţionăm, mi se pare o chestiune nedreaptă şi evident că o resping categoric, pentru că eu când m-am născut nu a fost vina mea că părinţii mei s-au născut într-o familie de români, la margine de imperiu”

El a mai precizat că a vizitat România pentru prima dată la vârsta de 12 ani, când a mers la Mănăstirea Putna, iar la 17 ani s-a stabilit definitiv în țară.