Dragobetele în 2026 nu mai seamănă cu sărbătoarea tradițională românească: „Complet deturnat de la sensul inițial”

Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, tradițională sărbătoare a iubirii, cu ritualuri vechi în care tinerii se întâlneau în pădure, se „sărutau peste foc” sau „fugeau” împreună, iar fetele coseau iile pentru Paște. Astăzi, sărbătoarea este puternic comercializată, redusă la flori, ciocolată și mesaje pe rețele sociale. Experții atrag atenția că adevăratul sens și ritualurile autentice aproape că au dispărut, fiind înlocuite de o versiune „light” și muzeificată.

Dragobetele, sărbătoarea iubirii în tradiția românească

Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, o tradiție veche care celebrează iubirea și renașterea naturii.

Spre deosebire de Sfântul Valentin, importat și comercial, Dragobetele a fost dintotdeauna o sărbătoare vie, cu ritualuri clare: tinerii se întâlneau în pădure, se „sărutau peste foc” sau „fugeau” împreună, iar fetele coseau în secret iile pentru Paște.

În prezent, însă, pentru mulți români, sărbătoarea s-a transformat în flori, ciocolată, mesaje pe rețele sociale și promoții în mall-uri.

Evoluția și muzeificarea sărbătorii

Paulina Popoiu, directoarea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, explică transformarea sărbătorii în cadrul unui interviu pentru Evenimentul Zilei.

În opinia sa, „dacă vorbim despre sărbători precum Dragobetele, trebuie spus că multe dintre ele sunt astăzi mai degrabă muzeificate”.

„În sat, Dragobetele aproape că dispăruse, iar după 1990 a fost readus în atenție, inclusiv aici, la Muzeul Satului. Ulterior s-a răspândit în toată țara, dar în forme care nu mai au mare legătură cu vechea tradiție sau cu sensul său spiritual”, a adăugat ea.

Directoarea subliniază cum astăzi sărbătoarea este extrem de comercializată: „complet deturnat de la sensul inițial și, aș spune, în mare parte neînțeles”.

Ea explică că accentul s-a mutat pe aspectul comercial: „La ce să ne așteptăm? Este vorba accentuarea comercialului”.

„Măcar este bine că celebrăm lucruri frumoase, precum iubirea sau renașterea naturii, însă felul în care o facem devine din ce în ce mai personalizat și mai îndepărtat de vechile tradiții. Dragobetele, în forma lui autentică, aproape că nu mai există”, a mai spus Paulina Popoiu.

Dragobetele și diferența față de Sfântul Valentin

Dr. Georgiana Onoiu, director interimar al Direcţiei Muzeologie, Cercetare-Dezvoltare, Colecții Patrimoniu Cultural Mobil, evidențiază că Dragobetele nu este doar o „versiune românească” a lui Valentin, ci o sărbătoare cu ritualuri și sens propriu.

„Dragobetele este simbolul iubirii în lumea tradițională românească, nu Sfântul Valentin, care a căpătat din ce în ce mai multă forță în societatea noastră, deși este o sărbătoare importată. La noi, sărbătoarea iubirii este Dragobetele, celebrat din vechime, cu ritualuri și practici specifice”, spune aceasta.

Ea detaliază obiceiurile autentice din satul tradițional, când tinerii se întâlneau pentru a-și alege perechea și participau la jocuri și practici colective legate de ciclul naturii și fertilitate.

Paulina Popoiu adaugă că urbanizarea și politica comunistă au dus la dispariția sărbătorii din mediul rural, iar după 1990 aceasta a fost „readusă în atenție”, însă rapid comercializată, rezultând o versiune „light”, fără încărcătură spirituală.

„Multe dintre ele sunt astăzi mai degrabă muzeificate”, spune Paulina Popoiu, transformând sărbătoarea într-un spectacol pentru public urban sau turistic.

Georgiana Onoiu completează: „Trăim într-o societate care dorește să fie mereu în tendințe, iar uneori nu mai disociem contextul și rostul lucrurilor. Se poartă anumite piese pur și simplu pentru că «așa se face» în ziua respectivă, nu neapărat pentru că există o reflecție asupra rolului lor.”