Digitalizarea permite inspectorilor ANAF să fie mai exigenți. Aceștia recalculează cifra de afaceri: două cazuri din august 2026

Digitalizarea schimbă modul în care ANAF desfășoară controalele fiscale. Inspectorii au acces la mai multe informații despre activitatea companiilor și folosesc instrumente moderne pentru analizarea datelor și jurisprudenței. În acest context, autoritățile verifică mai atent evoluția cifrei de afaceri și identifică situații pe care le consideră posibile forme de evitare a taxării.

Digitalizarea permite inspectorilor ANAF să fie mai exigenți

Inspecțiile fiscale au devenit mai rapide, iar argumentația Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) este tot mai bine fundamentată, pe fondul digitalizării. Accesul la volume mari de date despre tranzacțiile contribuabililor, inclusiv cele realizate în străinătate în relație cu comercianți români, precum și utilizarea unor instrumente de inteligență artificială pentru identificarea și agregarea rapidă a jurisprudenței, permit inspectorilor să finalizeze controalele într-un timp mai scurt și să construiască argumentații mai dificil de contestat.

Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner al Dobrinescu Dobrev Haraga, observă că, în cazul deciziilor de impunere contestate în acest an, ANAF a început să utilizeze o abordare diferită în ceea ce privește calificarea fiscală. Potrivit acesteia, instituția urmărește tot mai mult situațiile în care profiturile impozabile ar fi fost diminuate artificial de contribuabili și poate dispune ajustarea acestora prin majorare.

„Raportându-mă la deciziile de impunere contestate anul acesta, pot spune că ANAF a deschis un nou capitol al calificărilor fiscale, constând în ajustarea (prin majorare) a profiturilor impozabile, pe motiv că acestea au fost diminuate în mod artificial de către contribuabil”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev Haraga.

Două cazuri concrete din luna august

Două situații concrete din rapoartele de inspecție fiscală emise în luna august 2026 ilustrează această abordare.

În primul caz, ANAF a remarcat că, deși numărul angajaților și nivelul cheltuielilor au rămas relativ constante, cifra de afaceri a contribuabilului a scăzut semnificativ. Inspectorii au considerat că această evoluție poate indica nefiscalizarea unei părți din venituri.

În cel de-al doilea caz, ANAF a observat încetarea bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal. Potrivit inspectorilor, această situație ar fi putut fi creată artificial, în special pentru a evita depășirea nivelului cifrei de afaceri care ar fi determinat contribuabilul să intre la plata impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA).

În ambele situații, unul dintre principalele argumente folosite de ANAF este comparația coeficienților de profitabilitate înregistrați de contribuabil în anii anteriori. Din punct de vedere juridic, inspectorii invocă art. 40^4 din Codul fiscal, care vizează demersurile considerate ne-oneste, lipsite de substanță economică și având ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal.

Luisiana Dobrinescu consideră că, prin această abordare, ANAF trece dincolo de utilizarea tradițională a art. 11 din Codul fiscal, folosit în trecut în principal pentru recalificările fiscale. În opinia sa, noua abordare este mai dificil de combătut, deoarece argumentația nu se limitează la interpretarea unui text de lege sau la verificarea unor calcule, ci se bazează și pe principiile și spiritul legislației fiscale, precum și pe conduita contribuabilului.

Astfel, o decizie de business poate fi, în principiu, perfect validă dacă o companie decide să limiteze sau să amâne anumite încasări pentru a nu depăși anumite plafoane fiscale, precum cele referitoare la regimul microîntreprinderilor, TVA sau IMCA. Totuși, o asemenea situație poate atrage atenția ANAF și poate conduce la un control sau la o inspecție fiscală.

Simplul fapt că un contribuabil decide să nu realizeze anumite încasări nu este suficient, prin el însuși, pentru stabilirea unor obligații fiscale suplimentare. ANAF urmărește însă să stabilească dacă această situație reprezintă doar o aparență și dacă, în realitate, există venituri care nu au fost fiscalizate sau care au fost împărțite între mai multe firme cu același profil de activitate, deținute de aceeași persoană.

În astfel de situații, contribuabilul trebuie să poată demonstra că operațiunile economice au avut un caracter firesc și real. În același timp, organului fiscal îi revine obligația de a demonstra caracterul artificial al acțiunilor pe care le contestă.

„Practic, ANAF depășește limita veșnicului art. 11 Cod fiscal la care se oprea orice recalificare fiscală și trece la nivelul următor, mai dificil de combătut. Pe astfel de spețe, argumentația depășește rigoarea unui simplu text de lege sau a unui calcul cu plus sau minus, axându-se pe principii, pe spiritul legii și pe conduita subiectivă a contribuabilului”, explică Luisiana Dobrinescu.