Descoperire istorică în Marea Britanie. Un exemplar rar al Declarației de Independență a SUA a ieșit la iveală după 250 de ani (FOTO)

Un exemplar extrem de rar al Declarației de Independență a Statelor Unite, considerat pierdut timp de aproape 250 de ani, a fost descoperit în Arhivele Naționale ale Marii Britanii, unde fusese clasificat, în mod surprinzător, drept „un alt document”. Descoperirea reprezintă o premieră istorică, deoarece este singurul exemplar cunoscut al acestei ediții aflat în afara Statelor Unite.

Un exemplar rar al Declarației de Independență a SUA a fost descoperit după 250 de ani în arhivele britanice

Documentul face parte din așa-numita ediție „Exeter” a Declarației de Independență, tipărită la Exeter, în statul New Hampshire, la doar câteva zile după adoptarea documentului original, la 4 iulie 1776, conform NBC News. Aceste exemplare au fost produse pentru a răspândi vestea independenței americane în cele 13 colonii și erau distribuite inclusiv pe navele aflate în serviciul cauzei revoluționare.

Potrivit Arhivelor Naționale britanice, doar 11 exemplare ale ediției „Exeter” sunt cunoscute în prezent la nivel mondial, iar până la această descoperire niciunul nu fusese identificat în afara Statelor Unite. Directorul executiv al instituției și păstrătorul registrelor publice, Saul Nassé, a calificat descoperirea drept una extraordinară, subliniind caracterul excepțional al faptului că un astfel de document a fost găsit în Regatul Unit.

Descoperirea aparține unui voluntar care activează la Arhivele Naționale britanice de 11 ani

Descoperirea îi aparține lui Michael Scurr, un fost director din industria asigurărilor, care activează ca voluntar la Arhivele Naționale britanice de 11 ani. În luna mai, în timp ce desfășura activități de catalogare menite să faciliteze accesul viitorilor cercetători la documentele istorice, Scurr a analizat o cutie cu corespondență a unor căpitani ai Marinei Regale britanice din perioada Revoluției Americane, conform CBS News.

În timpul cercetării unui raport referitor la capturarea navei americane „Dalton”, acesta a deschis un document anexat și a observat imediat că avea în față un exemplar al Declarației de Independență. După identificarea documentului, specialiștii Arhivelor Naționale au efectuat lucrări atente de conservare, reparând o mică ruptură și stabilizând starea hârtiei.

„L-am chemat pe superiorul meu și i-am spus: Cred că ar trebui să veniți să aruncați o privire la asta”, a declarat Scurr pentru BBC News.

Documentul ajunsese în arhivele britanice în urma capturării navei corsare americane „Dalton”, în ajunul Crăciunului din 1776. Nava americană, echipată cu 18 tunuri și comandată de Eleazer Johnson, a fost urmărită timp de șapte ore în largul coastelor Portugaliei de către nava de război britanică HMS Raisonnable, dotată cu 64 de tunuri și comandată de căpitanul Thomas Fitzherbert din Marina Regală.

După capturarea navei, Johnson și cei aproximativ 120 de membri ai echipajului au fost închiși la Plymouth, în Anglia. Autoritățile britanice au confiscat documentele aflate la bord, printre care se aflau autorizația oficială de corsar a navei „Dalton”, ordine emise de Congresul Continental privind regulile de război pentru corsari și un exemplar al Declarației de Independență.

În inventarul întocmit de Marina Regală, documentul a fost înregistrat drept „un alt document”

În inventarul întocmit de Marina Regală, documentul a fost înregistrat simplu drept „un alt document”, fapt care a contribuit la dispariția sa din atenția istoricilor pentru aproape două secole și jumătate.

Importanța descoperirii depășește însă valoarea documentului în sine. Amanda Bevan, coordonatoarea proiectului de catalogare a corespondenței ofițerilor Marinei Regale din perioada Revoluției Americane, consideră că prezența Declarației de Independență la bordul navei „Dalton” oferă o perspectivă nouă asupra motivațiilor celor care luptau împotriva Marii Britanii pe mare.

Corsarii americani erau proprietari privați de nave autorizați de Congresul Continental să atace vase comerciale britanice, perturbând comerțul și liniile de aprovizionare militare ale Imperiului Britanic. Potrivit lui Bevan, existența Declarației la bordul navei demonstrează că acești oameni nu luptau exclusiv pentru beneficii materiale sau pentru interese personale, ci și în slujba unui ideal politic și social.

Bevan a explicat că era o practică obișnuită ca ordinele oficiale și documentele importante să fie citite cu voce tare echipajelor pentru a întări disciplina și coeziunea. Ea consideră plauzibil că și căpitanul Eleazer Johnson a citit Declarația de Independență marinarilor săi, explicând astfel obiectivele politice și idealurile pentru care aceștia luptau și implicând întregul echipaj în speranța construirii unei lumi mai bune.

Amanda Bevan a subliniat, de asemenea, că istoria Revoluției Americane s-a concentrat adesea asupra experiențelor Armatei Continentale, în special asupra dificultăților întâmpinate în locuri precum Valley Forge, Pennsylvania, acordând însă mult mai puțină atenție americanilor care au luptat pe mare împotriva puternicei Marine Regale britanice.

„Ei ştiau de ce luptă, dar aceasta exprimă totul într-un limbaj care îi făcea să pară mai mari decât ei înşişi. Nu luptă pentru că ar avea vreo nemulţumire anume. Luptă pentru un ideal. Şi cred că faptul de a descoperi această declaraţie într-un teatru de război, unde oamenii se angajează să lupte pentru ţara lor în largul oceanului, este cu adevărat ceva special”, a spus Bevan.

Ediția „Exeter” reprezintă una dintre cele mai rare forme cunoscute ale Declarației de Independență

Dr. Graham Moore, curator al Arhivelor Naționale britanice, a explicat că ediția „Exeter” reprezintă una dintre cele mai rare forme cunoscute ale Declarației de Independență. El a arătat că aceste documente nu au fost create pentru a fi păstrate, ci au fost tipărite rapid și distribuite pe scară largă pentru a răspândi vestea independenței, ceea ce face supraviețuirea unui astfel de exemplar cu atât mai remarcabilă.

Istoricii consideră că faptul că documentul a rămas nedescoperit timp de 250 de ani poate fi explicat și prin perspectiva contemporană a autorităților britanice. Nicholas Guyatt, profesor de istorie nord-americană la Universitatea Cambridge, arată că, în momentul capturării navei „Dalton”, Declarația de Independență nu avea încă semnificația istorică pe care avea să o dobândească ulterior.

Din perspectiva Marinei Regale britanice, documentul reprezenta pur și simplu încă un act confiscat dintre numeroasele documente recuperate de pe navele americane capturate. Acesta a fost arhivat, trimis la Londra și, în cele din urmă, uitat în colecțiile arhivelor.

Istoricii americani au salutat, de asemenea, descoperirea. Matthew Skic, directorul departamentului de colecții și expoziții al Muzeului Revoluției Americane din Philadelphia, consideră că acest exemplar al Declarației de Independență reprezintă o legătură directă cu oamenii care au contribuit la răspândirea ideii de independență americană în lume.

În opinia sa, documentul nu este doar o piesă de arhivă, ci un artefact care oferă o conexiune fizică și emoțională cu anul 1776. Totodată, descoperirea demonstrează că, la 250 de ani de la Revoluția Americană, istoricii încă nu cunosc toate aspectele acelui conflict și că arhivele fizice continuă să ascundă documente capabile să schimbe sau să completeze înțelegerea unor evenimente istorice majore.

„Nu este doar un document, ci un artefact. Este o legătură tangibilă cu trecutul, deoarece faptul că arhivistul ţine astăzi acea bucată de hârtie în mână reprezintă o modalitate de a ne transporta înapoi în anul 1776. Este, într-un fel, o predare a ştafetei”, a spus el.