Degradarea invizibilă a solurilor europene. Impactul schimbărilor climatice asupra fertilității și sustenabilității agriculturii

Solurile din Europa se deteriorează treptat și adesea fără a fi observate, chiar dacă există o conștientizare ridicată asupra importanței sănătății solului. Un sondaj recent realizat la nivel european în cadrul proiectului InBestSoil arată o diferență clară între percepția privind starea solului și procesele reale de degradare, evidențiind totodată provocări structurale legate de apă și aspecte economice în gestionarea acestuia.

Andrés Rodríguez Seijo, coordonator al proiectului la Universitatea din Vigo, subliniază că cele mai periculoase amenințări pentru soluri sunt cele „invizibile”: procesele lente care afectează funcționarea solului înainte ca efectele să devină vizibile. Acestea includ pierderea carbonului organic, scăderea biodiversității, compactarea de către utilajele grele, dezechilibrele nutritive, contaminarea cu metale grele sau pesticide, salinizarea și acumularea de poluanți emergenți, precum microplasticele sau substanțele per- și polifluoroalchilice.

Despre soluri și schimările climatice ne-a povestit Andrés Rodríguez Seijo, coordonator al proiectului la Universitatea din Vigo, într-un interviu.

Care sunt principalele amenințări invizibile pentru sănătatea solului în Europa?

Andrés Rodríguez Seijo, coordonator al proiectului la Universitatea din Vigo: Principalele amenințări invizibile sunt procesele lente și greu de observat care afectează funcționarea solului înainte de apariția unor simptome evidente. Printre acestea se numără pierderea carbonului organic, diminuarea biodiversității solului, compactarea cauzată de utilaje grele, dezechilibrele nutritive, contaminarea cu metale grele sau pesticide, salinizarea și acumularea de contaminanți emergenți, precum microplasticele sau substanțele per- și polifluoroalchilice.

Schimbările climatice amplifică aceste procese prin secete mai frecvente, precipitații extreme și valuri de căldură, care accelerează eroziunea, degradarea structurii solului și pierderea materiei organice. În multe regiuni, solurile își pierd treptat capacitatea de a susține producția agricolă fără ca degradarea să fie imediat vizibilă.

De ce există discrepanțe între percepția fermierilor și starea reală a solului?

Andrés Rodríguez Seijo: Fermierii evaluează frecvent starea solului în funcție de nivelul producției și de experiența practică din teren. Totuși, degradarea poate evolua în mod silențios, fără a afecta imediat randamentul culturilor. Producția poate rămâne stabilă datorită utilizării sporite de îngrășăminte și alte inputuri, chiar dacă fertilitatea naturală și biodiversitatea scad.

În plus, presiunea economică pe termen scurt poate determina adoptarea unor practici care mențin veniturile imediate, dar afectează reziliența solului pe termen lung. Costurile de mediu și efectele cumulative nu sunt întotdeauna vizibile la nivelul exploatației agricole, ceea ce contribuie la această diferență de percepție.

Ce practici agricole sustenabile dovedesc cel mai mare impact asupra rezilienței solului?

Andrés Rodríguez Seijo: Printre practicile cu impact major se numără culturile de acoperire, care protejează structura solului și cresc conținutul de materie organică; lucrările minime sau conservative ale solului, care reduc perturbarea și pierderea de carbon; rotația și diversificarea culturilor, inclusiv introducerea leguminoaselor; aplicarea amendamentelor organice, precum compostul sau gunoiul de grajd; sistemele agroforestiere, care contribuie la stocarea carbonului și la creșterea biodiversității; precum și managementul integrat al nutrienților, care limitează aporturile excesive.

Aceste practici consolidează capacitatea solului de a reține apă, de a stoca carbon și de a susține producții stabile în condiții climatice variabile.

Cum pot investițiile în sănătatea solului să aducă beneficii economice și sociale pe termen lung?

Andrés Rodríguez Seijo: Solurile sănătoase furnizează servicii ecosistemice esențiale, precum reglarea regimului hidric, sechestrarea carbonului, controlul eroziunii, ciclul nutrienților și susținerea biodiversității. Deși aceste beneficii nu sunt întotdeauna reflectate în prețurile de piață, ele au o valoare economică reală.

Investițiile în sănătatea solului reduc riscurile pe termen lung, stabilizează producția agricolă și pot diminua costurile asociate degradării. În plus, pot genera oportunități economice noi, precum piețele de credite de carbon sau valorificarea materialelor organice. La nivel social, contribuie la securitatea alimentară și la reziliența comunităților rurale.

Care sunt principalele bariere în adoptarea unui management integrat al solului?

Andrés Rodríguez Seijo: Printre principalele bariere se numără presiunea economică pe termen scurt și marjele reduse de profit, incertitudinea privind rentabilitatea investițiilor, lipsa accesului la consiliere tehnică specializată și complexitatea administrativă a schemelor de sprijin.

De asemenea, politicile publice sunt adesea fragmentate și recompensează mai degrabă aplicarea unor practici decât obținerea unor rezultate măsurabile. În plus, serviciile ecosistemice furnizate de fermieri nu sunt încă remunerate corespunzător prin mecanisme de piață funcționale.

Ce rol joacă cercetarea și instrumentele digitale în monitorizarea și protejarea solurilor?

Andrés Rodríguez Seijo: Cercetarea asigură fundamentul științific pentru evaluarea sănătății solului prin indicatori armonizați și metode standardizate. Instrumentele moderne, precum spectroscopia în infraroșu, permit analize rapide și cu cost redus.

Platformele digitale facilitează colectarea și schimbul de date, sprijină modelarea sistemelor agroalimentare și contribuie la evaluarea impactului economic și de mediu al practicilor agricole. Aceste instrumente permit luarea unor decizii bazate pe date și reduc dependența de evaluări exclusiv empirice.

Cum poate fi consolidată colaborarea între fermieri, cercetători și decidenți pentru a preveni degradarea solului?

Andrés Rodríguez Seijo: Colaborarea poate fi consolidată prin modele de co-creare și platforme multi-actor, în care fermierii sunt implicați activ în proiectarea și testarea soluțiilor. Este esențial ca schimbul de cunoștințe să fie bidirecțional, integrând atât expertiza științifică, cât și experiența practică.

Testarea politicilor în condiții reale și corelarea stimulentelor cu rezultate măsurabile pot crește încrederea și eficiența intervențiilor. Prevenirea degradării solului reprezintă nu doar o provocare tehnică, ci și una economică și socială, care necesită cooperare susținută și coordonare instituțională.