Deficitul de kerosen din UE a creat o oportunitate imensă pentru România. AEI: Putem deveni nodul care ţine în viaţă sud-estul continentului

România ar putea juca un rol important în acoperirea deficitului de kerosen la nivelul Uniunii Europene, într-un context marcat de dependența de importuri și dezechilibre în lanțurile de aprovizionare, însă acest potențial riscă să fie ratat din lipsa unei strategii coerente și a unei coordonări eficiente, potrivit unei analize realizate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.

Deficitul de kerosen deschide o șansă majoră pentru rafinăriile locale. Potrivit explicațiilor oferite de președintele AEI, România a pierdut în trecut ocazia de a-și consolida poziția în cadrul Uniunii Europene pe zona energetică, ajungând să aibă un rol limitat, în principal de exportator de gaze din Marea Neagră, fără a influența semnificativ deciziile strategice la nivel european.

Europa se confruntă cu un deficit de kerosen rafinat

În acest context, actuala criză din piața energetică europeană, inclusiv cea generată de tensiunile geopolitice din Golful Persic, ar putea reprezenta o nouă oportunitate pentru România de a-și redefini rolul.

Analiza realizată de Dumitru Chisăliță pe pagina asociației arată că problema principală din Europa nu este lipsa de petrol, ci un deficit de capacitate de rafinare a kerosenului în regiuni potrivite, ceea ce creează dezechilibre în aprovizionarea cu combustibil pentru aviație. În acest context, România ar putea contribui la reducerea acestui deficit și la consolidarea securității energetice regionale.

Totuși, strategia actuală a autorităților române, așa cum este prezentată de Ministerul Energiei, se concentrează în principal pe creșterea producției de motorină pentru piața internă, prin rafinarea țițeiului importat. Această abordare este considerată parțial justificată în contextul unor posibile riscuri de aprovizionare, însă este percepută ca fiind limitată din perspectiva oportunităților regionale.

„După ce România a irosit oportunitatea strategică de a conta real la masa deciziilor europene, autoanulându-şi rolul energetic în cadrul Uniunii Europene şi reducându-se la statutul de simplu exportator de gaze din Marea Neagră, asistăm la repetarea aceluiaşi tipar.

Criza generată de Războiul din Golf a creat o nouă oportunitate strategică – diminuarea deficitului de kerosen la nivel european – însă România pare din nou incapabilă să gândească şi să acţioneze în logica interesului strategic, riscând să rateze încă o şansă majoră”, apreciază specialistul.

România ar trebui să își consolideze poziția la nivel european ca un actor relevant în arhitectura de securitate energetică

Specialiștii susțin că o direcție mai eficientă ar putea fi orientarea capacităților de rafinare și către producția de kerosen destinat pieței Uniunii Europene, în paralel cu asigurarea necesarului intern de motorină. O astfel de strategie ar depinde însă de capacitățile tehnologice ale rafinăriilor din România și de adaptarea infrastructurii existente.

„Dintr-o perspectivă economică şi strategică, ar fi mai oportună o orientare către producţia de kerosen (combustibil de aviaţie) destinată pieţei Uniunii Europene, concomitent cu creşterea cantităţii de motorină produsă pentru piaţa internă – un echilibru care depinde, desigur, de capacităţile tehnologice ale rafinăriilor din România”, subliniază Dumitru Chisăliță.

În viziunea analizată, România ar trebui să își consolideze poziția la nivel european ca un actor relevant în arhitectura de securitate energetică, capabil să contribuie la echilibrarea pieței regionale de combustibili, în special în sud-estul Europei.

În același timp, specialistul atrage atenția că România nu poate rezolva singură criza europeană de kerosen, însă ar putea deveni un nod important în lanțul de aprovizionare energetică al regiunii. Lipsa de acțiune în această direcție este interpretată ca o problemă de voință și de strategie, nu de resurse.

„Europa nu are o criză de petrol. Are o criză de kerosen rafinat în locul greşit. România nu poate salva Europa. Dar poate face ceva mai valoros: să devină nodul care ţine în viaţă sud-estul continentului. Dacă România nu o face, nu este o problemă de resurse, ci de voinţă. Şi, din nou, cel mai probabil va fi trecută la capitolul clasic: România a fost acolo, dar nu a contat”, a conchis specialistul.

Prețul petrolului ar urma să traverseze o perioadă de volatilitate ridicată în intervalul următor

Specialistul a explicat și că prețul petrolului ar urma să traverseze o perioadă de volatilitate ridicată în intervalul următor, iar cotațiile barilului vor rămâne sensibile la incidente cu grad mare de risc, precum distrugerea unei nave de către o mină sau afectarea unor infrastructuri energetice din Arabia Saudită ori Emiratele Arabe Unite.

Un alt scenariu luat în calcul, estimat la o probabilitate de 25-35%, este cel de stres major, care ar presupune o escaladare regională și ar putea împinge rapid cotațiile la niveluri mult mai ridicate. Într-un asemenea context, prețul petrolului Brent ar putea urca la 103-118 dolari pe baril în doar câteva zile, iar în decurs de două săptămâni ar putea ajunge în intervalul 110-130 dolari pe baril. Totodată, motorina tranzacționată la Amsterdam ar putea crește la 220-255 dolari pe baril.

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, într-un astfel de scenariu piața nu ar mai reacționa doar la riscuri teoretice, ci la perspectiva unei pierderi reale de ofertă de aproximativ 5-8 milioane de barili pe zi. În aceste condiții, fiecare incident ar avea un impact major, fie că este vorba despre lovirea unui petrolier, activarea unei mine sau afectarea unei infrastructuri importante din Arabia Saudită ori Emiratele Arabe Unite.

Specialistul explică faptul că reacțiile pieței nu ar mai fi graduale, ci bruște, prin salturi semnificative de preț. Deși este puțin probabil ca liderii politici să decidă în mod direct escaladarea conflictului, există riscul ca un accident, acțiunea unui actor semi-autonom sau decizia unui comandant local nemulțumit de situația actuală să declanșeze distrugerea unei nave sau a unor infrastructuri critice, ceea ce ar amplifica tensiunile regionale.

„Aici intrăm într-o altă logică, nu doar risc, ci piața acceptă că există o pierdere reală de ofertă de ordinul a 5–8 milioane barili/zi. În acest scenariu, fiecare incident contează. Un petrolier lovit. O mină activată. O infrastructură afectată în Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Piața nu mai reacționează gradual. Reacționează în salturi. Cel mai probabil liderii de la vârf nu vor “alege” escaladarea. Dar este posibil ca un accident (o mină să fie lovită de o navă) sau actor semi-autonom sau un comandant local nemulțumit de situația actuală, să provoace escaladarea prin distrugerea unei nave, a infrastructuri critice etc și astfel să escaladeze situația”, a subliniat Dumitru Chisăliță.