Datoria publică este 60% din PIB. Cristian Păun: Trebuie să avem un deficit care crește într-un ritm mai scăzut decât crește PIB

Profesorul universitar Cristian Păun avertizează că datoria publică de 60% din PIB reprezintă un prag critic. El a explicat, pe rețelele sociale, de ce nivelul este riscant, cum poate fi redus prin reforme și investiții private și de ce capitalul străin este esențial în această perioadă.

Datoria publică de 60% din PIB expune economia României unui risc mai mare decât în Italia și Franța, din cauza valorii adăugate anuale scăzute

Profesorul universitar Cristian Păun avertizează că nivelul datoriei publice de 60% din PIB reprezintă o bornă importantă pentru economia României, una care va fi dificil de redus în anii următori. În opinia sa, menținerea sub control a acestui prag presupune ca deficitul bugetar să crească într-un ritm mai lent decât produsul intern brut, astfel încât economia să nu mai fie alimentată aproape exclusiv, timp de un deceniu, prin deficite succesive.

Potrivit acestuia, relevanța pragului de 60% derivă din faptul că el reflectă gradul de îndatorare raportat la valoarea adăugată anual de economia României, nu la averea totală a națiunii. Profesorul subliniază că datoria este raportată la fluxul anual de valoare generată de active, nu la stocul acestora.

În acest context, Cristian Păun consideră nerelevantă comparația dintre gradul de îndatorare al României și cel al unor state precum Italia sau Franța. El explică faptul că aceste economii dispun de active care nu sunt pe deplin reflectate în PIB, dar care generează anual o valoare mult mai mare decât activele din România. Diferențele de competitivitate, rating și complexitate economică fac, în opinia sa, ca riscul asociat datoriei să fie mai mare pentru România, chiar și la un nivel procentual inferior.

Profesorul indică drept exemplu nivelul chiriilor generate de sectorul imobiliar în marile orașe europene, unde valoarea adăugată este de trei până la patru ori mai mare în orașe precum Roma sau Paris, chiar de cinci ori mai mare în capitala Franței. Aceasta ar permite Italiei și Franței, susține el, să suporte un grad de îndatorare mai ridicat raportat la valoarea adăugată anuală.

Cristian Păun propune reducerea datoriei publice prin tăierea cheltuielilor, eliminarea taxelor și privatizarea companiilor de stat

În ceea ce privește reducerea ponderii datoriei în PIB, Cristian Păun propune menținerea unei corecții bugetare pe o traiectorie descendentă pentru mai mulți ani, prin reducerea cheltuielilor, înghețarea fiscalității și eliminarea unor taxe considerate împovărătoare, precum IMCA sau taxa pe stâlp, dar și prin îmbunătățirea colectării taxelor existente.

Acesta pledează pentru înlocuirea finanțării prin datorie publică a companiilor de stat cu privatizarea acestora și atragerea de capital privat, local sau străin. În opinia sa, creșterea sustenabilă a PIB ar trebui să se bazeze pe investiții private și pe exporturi, nu pe cheltuieli guvernamentale, inclusiv pe cele mascate drept investiții.

Scăderea investițiilor străine cresc riscul de recesiune în România

Profesorul atrage atenția asupra scăderii investițiilor străine directe în PIB, de la 3,8% în 2019 la un minim istoric de 1,9% în prezent, tendință accentuată după 2021. El consideră că România a pierdut teren în competiția pentru capitalul străin, iar acest declin contribuie la riscul de recesiune.

În opinia sa, un model de creștere bazat în proporție mare pe deficit bugetar, estimat la 9%, și într-o măsură redusă pe investiții private străine, nu este sustenabil, întrucât indică un consum neacoperit de producție și exporturi. Procentele ar trebui inversate urgent, susține el, argumentând că doar capitalul străin poate accelera în mod sănătos creșterea economică.

Cristian Păun afirmă că prezența capitalului străin este esențială și pentru succesul reformelor structurale, întrucât forța de muncă disponibilizată în urma acestora ar trebui absorbită de sectorul privat, lucru posibil doar în prezența unor investitori puternici și constanți.

„60% din PIB datorie publică. Este o bornă importantă pe care o vom da greu înapoi. Asta înseamnă să avem un deficit care crește într-un ritm mai scăzut decât crește PIB. Sau, altfel spus, PIB să nu mai crească cam un deceniu aproape exclusiv prin deficit bugetar.

Borna este importantă pentru că ea arată gradul de îndatorare raportat la valoarea pe care o adaugă anual economia României. Atenție, nu raportat la averea națiunii (activele sale), ci la valoarea pe care o adaugă aceste active.

De aia nu este relevant să compari gradul de îndatorare al Italiei sau Franței cu cel al României, să spui că este mai bine la noi decât la ei.

Italia are în spate active care nu se văd în PIB care adaugă anual valoare mult peste cea adăugată de activele din România. Diferența de competitivitate, rating și complexitate economică face ca pericolul să fie mai mare pentru România cu grad de îndatorare în PIB mult mai mic. Este suficient să ne uităm la chiriile generate de imobiliare, în marile orașe. De 3-4 ori mai multă valoare în Roma sau Paris (chiar de 5 ori la Paris). Asta înseamnă că Italia și Franța se pot împrumuta ca procent din valoarea adăugată de 3-4 ori mai mult ca noi. Și că noi avem probleme mari chiar și cu 60% din PIB datorie publică.

Cum reducem din nou acest procent?

Simplu:
– Menținând corecția de deficit pe o pantă descendentă vreo câțiva ani, cel puțin, prin scăderea cheltuielilor, înghețarea fiscalității (eventual eliminarea urgentă a tuturor aberațiilor fiscale stresante și inutile gen IMCA și taxa pe stâlp), colectare mai bună a taxelor existente.
– Înlocuind finanțarea prin datorie publică a companiilor de stat cu privatizarea lor. Cu capital privat (local sau străin);
– Crescând sănătos PIB, nu prin cheltuieli guvernamentale (inclusiv cele mascate în ”investiții”) ci prin investiții private (locale și străine) și prin exporturi. Ele vor presa natural pe importuri, corectând și celălalt deficit geamăn – deficitul comercial.

Trebuie să revenim la motorul principal de dezvoltare care ne-a adus astăzi unde suntem: investițiile străine. Investițiile străine în PIB erau în 2019 de 3,8%. Acum sunt la un minim istoric de doar 1,9%. În picaj evident din 2021 încoace. Am pierdut bătălia de ceva ani în acest domeni. Recesiunea vine și de aici. Este clar că nu mai suntem interesanți pentru capitalul străin, ne evită, preferă pe cei din jurul nostru, pe alții. Iar noi nu avem de niciunele.

Nu poți avea un PIB care se formează mai degrabă prin deficit bugetar (9%) și foarte puțin prin investiții private străine (1%). Asta înseamnă clar consum fără producție în spate. Înseamnă importuri fără exporturi în spate. Aceste procente trebuie să se inverseze urgent. Doar capitalul străin poate crește rapid și sănătos PIB-ul pentru o țară ca a noastră.

Prezența capitalului străin este esențială și pentru succesul reformelor. Personalul eliberat de reforme trebuie să găsească loc de muncă ușor în privat. O pot face doar cu investitori serioși și consistenți. Ei nu pot veni decât din afară, mai puțin din interior.

Nu întâmplător suveraniștii atacă sistematic acest factor esențial de dezvoltare pentru România. Mesajele lor anticapitalism și antiglobalizare sunt turate la maxim. Suntem sclavi, suntem colonie, sunte exploatați, la mâna intereselor străine. Afară cu străinii din țară!

Agenda lor este clară pentru oricine mai înțelege puțină economie. Cu un popor sărăcit, needucat, fără opțiuni prea multe, strălucești și prosperi ca politician. Ca stăpân de sclavi! Din ăla bun. Local. Neaoș. Baron!

Afară cu străinii din țară! Ne încurcă lucrurile pe aici…

Oare?”, a întrebat Păun.