Dan Andronic pune sub semnul întrebării arestarea lui Călin Georgescu: Arestarea preventivă se face doar dacă cel în cauză vrea să fugă din țară, obstrucționează ancheta sau încearcă să influențeze martorii

Jurnalistul Dan Andronic a publicat un articol în care analizează arestarea preventivă a lui Călin Georgescu și reacția celor care și-au declarat public susținerea pentru acesta.

Arestarea lui Călin Georgescu, test pentru susținătorii săi

Dan Andronic precizează că, în opinia sa, Călin Georgescu nu ar fi trebuit arestat preventiv. Jurnalistul explică faptul că măsura arestării preventive este justificată, în principiu, atunci când persoana vizată intenționează să fugă din țară, obstrucționează ancheta sau încearcă să influențeze martorii.

Dan Andronic consideră însă că arestarea lui Călin Georgescu reprezintă un test pentru susținătorii săi. În opinia jurnalistului, momentul poate funcționa ca un criteriu care să diferențieze loialitatea asumată de oportunism.

Decizia Curții de Apel București ridică, în acest context, întrebări cu privire la cei care și-au construit vizibilitatea publică în jurul lui Călin Georgescu. Principala întrebare formulată de jurnalist este cât din această susținere reprezintă convingere și cât reprezintă interes pentru voturi, aprecieri sau audiență.

Dan Andronic subliniază în articolul publicat pe EVZ că măsura preventivă nu reprezintă o condamnare, iar Călin Georgescu respinge acuzațiile care îi sunt aduse. Dosarul urmează să fie judecat în instanță, însă jurnalistul face o distincție între judecarea dosarului și modul în care este verificată credibilitatea susținătorilor în spațiul public.

„Trebuia Călin Georgescu arestat? Nu sunt judecător, nu știu ce conține dosarul, dar după părerea mea, nu. Arestarea preventivă se face doar dacă cel în cauză vrea să fugă din țară, obstrucționează ancheta sau încearcă să influențeze martorii.

Până când nu văd motivele judecătorilor, mai ales că a fost nevoie de un complet de divergență, rămân la părerea asta.

Dar…

Arestarea lui Călin Georgescu este testul suprem al adevărului pentru așa-zisa lui armată de susținători. Acest moment va acționat ca o hârtie de turnesol care separă imediat loialitatea asumată de oportunismul pur. Decizia de la Curtea de Apel București, pune o întrebare incomodă celor care și-au construit vizibilitatea în jurul lui: cât din această susținere reprezintă convingere și cât reprezintă interes pentru vot/like/audiență?

Măsura preventivă nu este o condamnare, iar Georgescu respinge acuzațiile. Dosarul se judecă în instanță, dar credibilitatea susținătorilor se judecă în stradă”, a scris Dan Andronic.

Solidaritatea este ușor de exprimat în mediul online

În opinia lui Dan Andronic, solidaritatea poate fi declarată cu ușurință pe internet, la televiziune sau prin podcasturi. El enumeră printre formele de exprimare ale acesteia fotografii realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, titluri apăsate și intervenții publice în care este exprimată indignarea.

Aceste mesaje pot genera reacții din partea publicului, prin distribuiri și comentarii. Jurnalistul atrage însă atenția că, pentru un politician, jurnalist sau creator de conținut care își monetizează audiența, fiecare episod nou poate deveni și o oportunitate de câștig.

Potrivit analizei sale, mecanismul este simplu atât timp cât este vorba despre declarații și reacții publice. Complicațiile apar atunci când declarațiile respective trebuie susținute prin consecvență și acțiuni.

„Pe internet, la TV și prin podcasturi, solidaritatea se declară ușor. O fotografie cu AI, un titlu apăsat, o intervenție indignată. Publicul reacționează, distribuie, comentează. Pentru un politician/jurnalist/creator care își monetizează audiența, fiecare nou episod poate deveni încă o ocazie de câștig.

Până aici, mecanismul este simplu. Complicațiile apar când declarațiile cer consecvență. Situația îmi aduce aminte de piciorul în ghips al generalului Victor Atanasie Stănculescu: în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, acesta și-a creat un pretext medical pentru a evita chemarea la Ceaușescu, după cum avea să povestească ulterior.

Un politician poate fi, în același timp, o cauză pentru susținătorii săi și un produs pentru cei care îi exploatează notorietatea. Diferența se vede greu într-un clip de un minut. Amândoi pot vorbi cu aceeași patimă. Amândoi pot cere dreptate. Numai că unul urmărește soarta omului, iar celălalt poate urmări performanța postării”, a mai scris jurnalistul.

Diferența dintre susținere și exploatarea notorietății

Jurnalistul susține că un politician poate reprezenta simultan o cauză pentru susținătorii săi și un produs pentru persoanele care îi exploatează notorietatea.

Potrivit lui Dan Andronic, diferența dintre cele două situații este dificil de observat într-un clip de un minut. Cele două categorii de persoane pot vorbi cu aceeași intensitate și pot solicita dreptate cu aceeași patimă. Diferența ar consta însă în obiectivul urmărit: unul poate fi preocupat de soarta omului susținut, în timp ce celălalt poate fi interesat de performanța unei postări.

Dan Andronic precizează că există persoane care își asumă public atașamentul față de Călin Georgescu. El îl menționează în mod distinct pe Gelu Vișan și afirmă că, în afară de acesta, nicio vedetă nu a ieșit în stradă.

Întrebarea formulată în articol îi vizează în special pe cei care le cer în mod constant altor persoane să se mobilizeze. Jurnalistul face o distincție între oamenii obișnuiți și vedetele din social media.

Oamenii obișnuiți au familii, locuri de muncă și motive personale pentru a nu participa la astfel de acțiuni, consideră Dan Andronic. În schimb, în opinia sa, vedetele din social media nu se află în aceeași situație. De aici, jurnalistul identifică o problemă de credibilitate atunci când o persoană le solicită sacrificii celor din publicul său, dar își păstrează pentru sine beneficiile expunerii.

„Să fie clar, există oameni care își asumă public atașamentul față de Georgescu, dar cu excepția lui Gelu Vișan, nici o “vedetă” nu a ieșit în stradă. Întrebarea din titlu îi privește însă în special pe cei care le cer permanent altora să se mobilizeze. Oamenii normali au familii, slujbe și motive personale pentru a nu participa, vedetele social-media, nu. De aici apare o problemă de credibilitate când cineva cere sacrificii publicului său și păstrează pentru sine doar beneficiile expunerii.

Aici se poate vedea oportunismul: în distanța dintre ceea ce pretinzi de la ceilalți și ceea ce îți asumi tu. Mesia este un produs frumuos ambalat, atragător, dar care, metaforic vorbind, „nu poate fi consumat” atunci când jocul devine serios”, a conchis acesta.