Cum se calculează factura la încălzire în blocurile cu repartitoare? Nu contează doar unitățile înregistrate pe calorifere

Factura la încălzire poate crește chiar dacă repartitoarele de pe calorifere indică același număr de unități ca în luna precedentă. Cum se calculează suma de plată, ce achită proprietarii care au caloriferele închise și unde pot verifica dacă au fost facturați corect?

Cum se calculează factura la încălzire în blocurile cu repartitoare? De ce nu contează doar unitățile înregistrate pe calorifere?

În blocurile dotate cu repartitoare de căldură, cifrele afișate pe calorifere sunt utilizate pentru a împărți între apartamente o parte din energia termică înregistrată de contorul de la branșamentul imobilului. La calculul întreținerii se adaugă însă și cota fiecărei locuințe din consumul comun. Aceasta trebuie achitată inclusiv în situația în care toate caloriferele au fost închise, iar repartitoarele au înregistrat zero unități pentru apartament. Din acest motiv, factura la încălzire poate crește de la o lună la alta chiar dacă numărul de unități înregistrate de aparate rămâne același.

În cazul blocurilor racordate la sistemul centralizat de termoficare, cantitatea totală de energie termică utilizată pentru încălzire este măsurată de contorul instalat la branșament și apare pe factura emisă de furnizor. Repartizarea acesteia între apartamente se face potrivit Regulamentului privind repartizarea consumurilor de energie termică, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 7/2024.

Pentru a afla câte unități a înregistrat un repartitor într-o anumită perioadă, se scade indexul de la citirea anterioară din cel înregistrat la citirea curentă. De exemplu, dacă la prima citire aparatul indică 180, iar la următoarea 240, în perioada respectivă au fost acumulate 60 de unități. Dacă, după încă o lună, indexul ajunge la 290, consumul înregistrat în cea de-a doua perioadă este de 50 de unități, reprezentând diferența dintre 290 și 240.

Prin urmare, pentru a compara consumul de la o lună la alta nu trebuie urmărită doar cifra afișată la un moment dat, ci diferența dintre două citiri consecutive. În cazul repartitoarelor care afișează succesiv mai multe valori, indexul corect trebuie identificat în funcție de instrucțiunile modelului instalat. Comparația se face între valorile corespunzătoare aceluiași index, înregistrate la începutul și la sfârșitul perioadei analizate.

Unitățile afișate de repartitor nu reprezintă direct cantitatea de energie termică facturată apartamentului. Ele sunt folosite pentru a stabili ponderea fiecărei locuințe în consumul individual al blocului. Înainte de repartizarea energiei, prestatorul ajustează unitățile înregistrate de fiecare calorifer prin aplicarea unor factori prevăzuți de regulament. Aceștia țin cont, printre altele, de puterea caloriferului, de caracteristicile montajului repartitorului și de amplasarea încăperii.

Astfel, două repartitoare care au înregistrat câte 60 de unități în aceeași lună nu înseamnă neapărat că vor avea aceeași pondere în calculul final. După aplicarea factorilor de corecție, valorile obținute pentru toate caloriferele dintr-un apartament sunt însumate. Totalul rezultat este utilizat pentru stabilirea ponderii locuinței în consumul individual al imobilului.

Energia termică măsurată la branșamentul blocului este împărțită în două categorii: consum comun și consum individual. Procentul aferent consumului comun se stabilește în funcție de zona de temperatură, luna de consum și gradul de deconectare, potrivit art. 12 și art. 13 alin. (1) din regulament.

Partea aferentă consumului comun se distribuie între apartamente în funcție de cota corespunzătoare suprafeței utile a fiecărei locuințe. Energia rămasă este repartizată în funcție de ponderea unităților atribuite fiecărui apartament în totalul unităților luate în calcul pentru întregul bloc.

Pentru a înțelege modul de calcul, poate fi luat în considerare un exemplu ipotetic. Dacă, într-o lună, contorul de la branșament înregistrează un consum de 40 MWh pentru încălzirea blocului, iar partea aferentă consumului comun este de 50%, atunci 20 MWh sunt repartizați în funcție de suprafața utilă a apartamentelor. Calculul este de 40 MWh × 50% = 20 MWh. Ceilalți 20 MWh reprezintă consumul individual și sunt distribuiți în funcție de unitățile ajustate ale repartitoarelor.

Să presupunem că, după aplicarea factorilor de corecție, un apartament are 300 de unități, în timp ce totalul unităților luate în calcul pentru întregul bloc este de 10.000. Prin împărțirea celor 300 de unități la totalul de 10.000 rezultă o pondere de 3%. Aceasta înseamnă că locuinței îi revin 3% din cei 20 MWh destinați consumului individual, respectiv 0,6 MWh. Calculul este de 20 MWh × 0,03 = 0,6 MWh.

Pentru consumul comun se folosește suprafața utilă. Dacă apartamentul are 50 de metri pătrați, iar suprafața totală a apartamentelor și a celorlalte spații incluse în calcul este de 2.500 de metri pătrați, locuinței îi revine o cotă de 2%. Aceasta se aplică celor 20 MWh aferenți consumului comun, rezultând o cantitate de 0,4 MWh. Calculul este de 20 MWh × 0,02 = 0,4 MWh.

Cantitatea totală de energie termică repartizată apartamentului se obține prin adunarea celor două componente: 0,6 MWh pentru consumul individual și 0,4 MWh pentru consumul comun. În acest exemplu, locuința primește în total 1 MWh de energie termică.

Abia după stabilirea cantității de energie repartizate apartamentului se aplică prețul unui MWh. Dacă tariful este de 400 de lei/MWh, costul încălzirii pentru locuința respectivă ajunge la 400 de lei. În acest caz, suma coincide cu prețul unui MWh deoarece apartamentului i-a fost repartizată exact această cantitate de energie. Dacă locuința ar fi primit 2 MWh, costul ar fi fost de 800 de lei.

Nota individuală de repartizare prezintă cantitatea de energie termică atribuită apartamentului și costul corespunzător. Prin urmare, suma de plată nu depinde exclusiv de numărul de unități afișate de repartitoare, ci și de consumul total al blocului, ponderea consumului comun, suprafața utilă a locuinței, factorii de corecție și prețul energiei termice. Toate valorile utilizate în exemplul de calcul sunt orientative.

Factura la căldură poate crește de la o lună la alta, chiar dacă repartitoarele indică același consum. Cum se explică diferența?

În luna următoare, să presupunem că energia termică înregistrată la branșamentul blocului crește de la 40 MWh la 50 MWh. Pentru a observa cum influențează această modificare costul încălzirii, celelalte valori din exemplu rămân neschimbate: consumul comun reprezintă 50% din total, apartamentul are 300 de unități din cele 10.000 luate în calcul pentru întregul bloc, iar prețul energiei este de 400 de lei/MWh.

În aceste condiții, din totalul de 50 MWh, câte 25 MWh sunt repartizați pentru consumul individual și pentru cel comun. Calculul este de 50 MWh × 50% = 25 MWh pentru fiecare categorie. Deși ponderea apartamentului rămâne aceeași, respectiv 3% din consumul individual și 2% din consumul comun, procentele se aplică acum unor cantități mai mari de energie decât în luna precedentă.

Astfel, locuinței îi revin 0,75 MWh pentru consumul individual și 0,5 MWh pentru consumul comun. În primul caz, calculul este de 25 MWh × 3% = 0,75 MWh, iar în al doilea, de 25 MWh × 2% = 0,5 MWh. Cantitatea totală repartizată apartamentului ajunge la 1,25 MWh, față de 1 MWh în luna anterioară.

La un preț de 400 de lei/MWh, costul încălzirii crește de la 400 la 500 de lei. Diferența de 100 de lei este determinată de cei 0,25 MWh suplimentari repartizați apartamentului. Prin urmare, proprietarul plătește mai mult, deși numărul de unități înregistrate de repartitoare și ponderea locuinței în consumul individual au rămas neschimbate.

Acest exemplu arată că o unitate înregistrată de repartitor nu are o valoare fixă în lei. Costul depinde și de cantitatea totală de energie termică pe care furnizorul o înregistrează la branșamentul blocului. În plus, de la o lună la alta se poate modifica și numărul total de unități luate în calcul pentru întregul imobil. Într-o asemenea situație, aceleași 300 de unități înregistrate într-un apartament pot reprezenta o pondere diferită din consumul individual, ceea ce influențează cantitatea de energie repartizată și, implicit, suma de plată.

Proprietarii sau utilizatorii apartamentelor datorează însă și cota aferentă consumului comun, chiar dacă toate caloriferele au fost închise, iar repartitoarele nu au înregistrat nicio unitate în luna respectivă. Această cotă se calculează proporțional cu cota indiviză a locuinței, stabilită în funcție de suprafața utilă.

În cazul unui apartament pentru care repartitoarele au înregistrat zero unități la toate caloriferele, locuința este considerată deconectată în calculul gradului de deconectare pentru luna respectivă. Cu toate acestea, art. 15 din regulament prevede că partea aferentă consumului comun trebuie achitată inclusiv de proprietarii apartamentelor deconectate, indiferent dacă prin locuințele respective trec sau nu coloane de încălzire.

Cum pot verifica proprietarii dacă au fost corect calculați banii pentru încălzire? Ce trebuie să conțină nota de repartizare?

Proprietarii pot verifica suma de plată pentru încălzire în nota individuală de repartizare. În lunile în care este furnizată energie termică pentru încălzire, prestatorul transmite reprezentantului blocului documentele aferente fiecărui apartament. Acestea indică atât cantitatea de energie repartizată fiecărei locuințe, exprimată în MWh, cât și costurile corespunzătoare.

Reprezentantul blocului are obligația de a pune aceste documente la dispoziția proprietarilor, astfel încât aceștia să poată verifica modul în care a fost calculată suma de plată.

Dacă repartitorul nu a putut fi citit sau datele nu au putut fi transmise de la distanță, consumul individual poate fi stabilit prin estimare. În situațiile în care calculul nu se bazează pe citirile efective ale repartitoarelor, nota individuală de repartizare trebuie să precizeze metoda prin care a fost determinată cantitatea de energie atribuită apartamentului.