Criză alimentară fără precedent în istorie. Scenariul ce poate deveni realitate din cauza Orientului Mijlociu: Mult mai grav ca în 2022

Conflictul din Orientul Mijlociu nu afectează doar piețele de petrol și gaze. Specialiștii avertizează că blocajele din regiune pot provoca o criză alimentară globală.

Orientul Mijlociu este unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte din lume

În primele săptămâni ale conflictului, atenția s-a concentrat asupra riscului întreruperii livrărilor de petrol și gaze lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz. Totuși, regiunea are un rol esențial și pe piața îngrășămintelor agricole.

Potrivit datelor citate de Financial Times, țările din Golful Persic exportă aproximativ jumătate din volumul mondial de uree. Aceeași regiune furnizează aproximativ 30% din amoniacul utilizat la nivel global.

De asemenea, aproape 41% din sulful folosit pentru îngrășămintele fosfatice provine din această zonă.

Economista Veronica Nigh, reprezentantă a organizației americane The Fertilizer Institute, a explicat că, dacă blocajele în aprovizionare vor continua, situația ar putea deveni mai gravă decât criza din 2022. Acea criză a fost declanșată de invazia Rusiei în Ucraina.

„Dacă întreruperile în aprovizionare vor continua, situația va fi mult mai gravă decât în 2022”, a declarat ea.

Blocarea Strâmtorii Ormuz afectează producția și transportul îngrășămintelor

Strâmtoarea Ormuz reprezintă una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul energiei și al materiilor prime. Prin această zonă trece peste 20% din oferta mondială de gaze naturale lichefiate.

Gazul natural este una dintre principalele materii prime utilizate în producția de îngrășăminte. În contextul conflictului, exporturile din regiune au fost afectate, iar unele fabrici au fost nevoite să își reducă activitatea.

India a cerut fabricilor de îngrășăminte să reducă consumul de gaz la aproximativ 70% din nivelul normal. În Bangladesh și Pakistan au fost oprite mai multe unități industriale.

Compania Agritech Limited, unul dintre marii producători regionali, a suspendat producția de uree. În același timp, compania qatariană QAFCO a închis o fabrică de uree cu o capacitate anuală de 5,6 milioane de tone.

Decizia a venit după ce producătorul de gaze QatarEnergy și-a întrerupt activitatea din cauza conflictului.

Restricții la export și creșterea prețurilor pe piața globală

Guvernul Chinei a cerut exportatorilor să suspende livrările de îngrășăminte azot-potasice. În același timp, Beijingul a menținut restricțiile deja existente privind exportul de uree.

Aceste măsuri au redus disponibilitatea îngrășămintelor pe piața globală.

Datele companiei de analiză CRU arată că prețul ureei a crescut cu peste 40% de la începutul conflictului. Criza a apărut într-o perioadă critică pentru agricultură. În emisfera nordică, aceasta coincide cu sezonul de însămânțare.

Reprezentanții sectorului agricol avertizează că lipsa îngrășămintelor poate duce la scăderea producției agricole.

Specialiștii avertizează asupra impactului asupra producției mondiale de alimente

Analistul CRU Chris Lawson a explicat că actuala criză afectează simultan mai multe componente ale sistemului alimentar global. Din acest motiv, riscurile sunt mai mari decât în criza din 2022.

Președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă al ONU, Alvaro Larío, a transmis că chiar și o creștere temporară a prețurilor la îngrășăminte poate provoca efecte pe termen lung asupra producției alimentare.

Analiștii Institutului rus de Energie și Finanțe au atras atenția că problema petrolului este doar o parte a impactului economic al conflictului. Ei arată că țările din Golful Persic sunt furnizori importanți pentru o serie de produse industriale esențiale, inclusiv uree, amoniac, metanol, sulf sau heliu.

„Cu fiecare zi de război din Golful Persic devine tot mai evident că deficitul de petrol nu este decât vârful aisbergului problemelor economice care urmează”, remarcă analiștii.

Potrivit acestora, dacă blocarea Strâmtorii Ormuz se prelungește, industria globală ar putea fi afectată grav.

În acest scenariu, creșterea prețurilor la carburanți ar deveni o problemă secundară față de impactul asupra producției industriale și alimentare.