Răspunsul nu este nici simplu, nici garantat, dar nici lipsit de consecinţe geopolitice şi sociale, potrivit analizelor internaţionale şi rapoartelor economice realizate de International Energy Agency (IEA).
În ultimii ani, fluxul de capital atras de producția de energie din Africa a crescut vizibil. Datele Agenţiei Internaţionale pentru Energie arată că, deşi totalul investiţiilor în energie la nivelul Africii rămâne dominat de proiectele fosile, cheltuielile pentru tehnologiile curate s-au majorat semnificativ. Investiţiile în energie sunt estimate la circa 110 miliarde de dolari în 2024, din care o parte tot mai consistentă se duce către regenerabile.
Creşterea este alimentată, pe de-o parte, de proiectele mari, precum parcurile solare din Egipt, Maroc sau în Africa de Sud. Pe de altă parte, se multiplică microreţele care alimentează cu energie sate şi oraşe mici, construite pe fonduri multilaterale şi prin intermediul investitorilor privaţi. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, există şi programe masive pentru a conecta milioane de oameni la electricitate, până în 2030.
„Bateria verde”
Ideea că Africa ar putea deveni „bateria verde” a lumii are la bază două componente. Prima – producţia la scară largă de energie regenerabilă, în special cea solară. Cea de a doua – accesul la mineralele critice necesare bateriilor şi celorlalte tehnologii de stocare, precum litiul, cobaltul, nichelul și altele, se notează într-un raport World Economic Forum.
Pe partea energetică, importurile de panouri solare în Africa, în special din China, au explodat în ultimul an. Conform unei analize a datelor vamale chineze realizată de Financial Times, importurile de panouri s-au majorat semnificativ, iar capacitatea nou instalată pe continent a crescut rapid.
În ceea ce privește componenta de materii prime, raportările internaţionale arată că investiţiile în minerale pentru tranziţie sunt în creştere la nivel global și că firmele din întreaga lume alocă tot mai multe fonduri pentru a le extrage. Iar Africa găzduieşte depozite importante, deci este foarte atractivă pentru companiile care vor să își asigure materiile prime pentru baterii și alte tehnologii verzi.
Reprezentanții United Nations Conference on Trade and Development, un organism al ONU, şi alţi observatori economici subliniază că tot mai multe investiții se duc către exploatarea minereurilor. Practic, atât firmele, cât și statele investesc în industria minieră care produce resursele necesare tranziției energetice.
Dar extracţia acestor resurse ridică semne de întrebare în ceea ce privește justiţia socială şi impactul asupra mediului. Problema este că exploatarea mineralelor nu este întotdeauna corectă pentru oameni și mediu: unele mine distrug natura, afectează comunitățile locale sau nu respectă drepturile muncitorilor.
Europa, consumatorul care priveşte spre sud
Europa are nevoie de capacităţi mari de stocare şi de materii prime pentru a-şi susţine tranziţia, mai ales că se înregistrează o creştere tot mai vizibilă a cererii pentru baterii, iar piața tehnologiilor de stocare a energiei se extinde.
Companiile de pe Bătrânul continent sunt interesate de proiecte pe continentul african, fie prin contracte de export de energie, fie prin parteneriate pentru minerit şi infrastructură. Numeroase afaceri europene investesc împreună cu firme africane sau guverne în exploatarea mineralelor necesare bateriilor și în construirea infrastructurii.
De asemenea, Reuters notează o creştere a interesului pentru stocarea de energie în Europa, pentru a putea folosi energia verde în mod eficient, ceea ce alimentează căutarea spre exterior a surselor şi materiilor prime. Pentru că Europa are nevoie de mai multe baterii și sisteme de stocare, firmele caută materii prime și energie în afara continentului, inclusiv în Africa, unde sunt resurse și energie regenerabilă disponibile.
Interesul european poate însemna oportunităţi de dezvoltare, care se reflectă prin investiţii în infrastructură, locuri de muncă şi transfer tehnologic. Dar, în acelaşi timp, există riscul transformării Africii într-un depozit de materii prime şi un generator de energie exportată, cu valoare adăugată plătită în mare parte în altă parte.
Africa poate să rămână doar locul unde se extrag materiile prime și se produce energia, fără ca beneficiile reale, profitul sau produsele finite să rămână pe continent, căci majoritatea acestora ar merge în Europa sau alte țări, în loc să contribuie la dezvoltarea locală.
Problemele care nu se văd
O tranziţie bazată pe exploatarea resurselor africane vine cu costuri sociale şi de mediu. Dacă tranziția energetică globală se bazează prea mult pe resursele Africii, aceasta poate avea efecte negative precum impactul asupra comunităților locale, cum ar fi relocarea oamenilor sau condiții de muncă precare. De asemenea, se atrage atenția și asupra distrugerii ecosistemelor, poluării sau degradării solului și a apei.
Investiţiile în extracția și producerea „mineralelor de tranziţie”, necesare pentru baterii și tehnologii verzi, sunt criticate pentru defrişări, încălcări ale drepturilor comunităţilor şi daune ecologice. Un raport recent al mai multor ONG-uri şi analize realizate de The Guardian scot în evidență că fluxurile financiare direcționat către minerit au fost asociate cu distrugeri şi abuzuri în mai multe regiuni.
Ceea ce reprezintă o avertizare că fără regulamente stricte şi monitorizare, „bateria verde” poate reproduce vechile modele de extracţie predatoare. Mesajul este că, dacă nu există legi clare și supraveghere atentă, exploatarea resurselor pentru energia verde poate să fie la fel de dăunătoare ca exploatările miniere tradiționale, doar că sub o „fațadă verde”.
Ce trebuie să facă Europa
Dacă Europa îşi doreşte o relaţie durabilă cu Africa în domeniul energiei verzi, reprezentanții UNCTAD menționează două direcţii esenţiale. Întâi, sunt aduse în discuție investiţiile care construiesc valoare locală, adică fabricile de componente, centrele de pregătire și parteneriatele de cercetare.
Apoi, este vorba despre garanţiile pentru drepturile comunităţilor şi protecţia mediului, iar la această categorie sunt incluse standardele ESG obligatorii, monitorizarea independentă, condiţiile clare de compensare. Fără aceste direcții importante, riscul este ca beneficiile reale să se scurgă în afară, iar costurile, sociale şi ecologice, să rămână pe continent, mai notează The Guardian.
Africa are resurse naturale şi condiţii climatice care o fac o piesă-cheie în puzzle-ul energiei verzi globale. Potenţialul de a deveni „bateria verde” există, dar nu este garantat. Pentru a se transforma în realitate, este nevoie de finanţare adecvată, infrastructură şi reguli care să apere mediul şi comunităţile.
