Clasamentul care surprinde Europa: țările unde companiile au cele mai mari datorii

Datoria companiilor din Europa diferă semnificativ de la o țară la alta, iar cele mai mari valori nu indică întotdeauna economii cu firme aflate sub presiune financiară. Datele Eurostat arată că șapte state membre ale Uniunii Europene depășesc pragul de referință stabilit de Comisia Europeană pentru datoria corporativă, de 85% din produsul intern brut, însă clasamentul este influențat puternic de modul în care companiile multinaționale își organizează finanțarea.

Țările mici domină un clasament financiar al Europei: ce se află în spatele datoriilor record

De regulă, discuțiile despre nivelul datoriilor din Europa se concentrează asupra guvernelor, însă și sectorul privat acumulează datorii importante. Situația diferă însă de la o țară la alta, iar unele dintre economiile cu cele mai mari valori raportate sunt centre financiare internaționale, unde o parte importantă a datoriilor provine din structuri corporative transfrontaliere.

Indicatorul analizat compară datoria societăților nefinanciare cu PIB-ul fiecărui stat. Sunt incluse împrumuturile bancare și titlurile de creanță, precum obligațiunile corporative, fiind excluse instituțiile financiare precum băncile și companiile de asigurări. Împrumuturile între companii aflate în aceeași țară sunt eliminate pentru a evita dublarea valorilor raportate.

La finalul anului 2025, datoria corporativă din Uniunea Europeană reprezenta 70,1% din PIB, iar în zona euro ajungea la 71,6%. Nivelurile sunt printre cele mai reduse din ultimii aproape douăzeci de ani, pe fondul unei creșteri economice nominale care a depășit ritmul de majorare a împrumuturilor companiilor.

Pragul european de 85% și interpretarea datelor

Comisia Europeană utilizează pragul de 85% din PIB în cadrul Procedurii privind dezechilibrul macroeconomic. Acest indicator a fost introdus după criza financiară globală și după criza datoriilor suverane din zona euro, având rolul de a identifica posibile acumulări excesive de datorie în sectorul privat.

Depășirea acestui nivel nu înseamnă automat existența unei probleme financiare și nu duce direct la sancțiuni. Valoarea reprezintă un semnal pentru o analiză mai detaliată, prin care sunt evaluate cauzele nivelului ridicat al datoriei și dacă acesta reflectă vulnerabilități economice reale sau factori structurali.

Clasamentul este dominat în special de state mici cu rol important în finanțele internaționale, dar include și economii mari unde nivelul datoriei corporative este asociat mai direct cu activitatea companiilor locale.

Belgia ocupă locul șapte, cu o datorie corporativă de 90,6% din PIB. Nivelul ridicat este explicat în mare parte prin rolul țării ca bază pentru companiile multinaționale care gestionează operațiuni de finanțare internă. De-a lungul timpului, grupuri internaționale au înființat societăți de finanțare în Belgia, iar o parte importantă a datoriilor raportate provine din aceste structuri.

Banca Națională a Belgiei estimează că, după eliminarea operațiunilor de finanțare intragrup, datoria companiilor ar scădea la aproximativ două treimi din PIB, un nivel considerabil mai redus față de cifra oficială.

Franța și economiile cu datorii corporative mai apropiate de activitatea internă

Franța ocupă locul șase în clasament, cu o datorie corporativă de 91,6% din PIB. Spre deosebire de unele state aflate pe poziții superioare, nivelul ridicat este considerat mai apropiat de realitatea companiilor care operează pe piața internă.

Banca Franței a indicat în mai multe rânduri că firmele franceze se numără printre cele mai îndatorate companii dintre marile economii ale zonei euro. Chiar dacă multe societăți dețin rezerve importante de numerar, nivelul datoriei rămâne peste media zonei euro.

Instituția a atras atenția și asupra costurilor de rambursare a datoriilor, care sunt mai ridicate pentru companiile franceze comparativ cu multe firme similare din alte state europene.

Olanda se află pe locul cinci, cu o datorie corporativă de 106,3% din PIB. Poziția este influențată puternic de statutul țării de centru financiar internațional. Potrivit Comisiei Europene, companiile multinaționale reprezintă aproximativ 60% din datoria corporativă înregistrată în Olanda.

O mare parte a acestor datorii este legată de finanțări între entități ale acelorași grupuri internaționale. Banca centrală olandeză a evidențiat rolul numeroaselor companii care facilitează investițiile internaționale fără să desfășoare activități comerciale semnificative pe teritoriul țării.

Statele cu cele mai mari valori raportate

Cipru ocupă locul patru, cu o datorie corporativă de 107,3% din PIB. Situația este similară cu cea din Olanda, deoarece o parte importantă a valorilor raportate este asociată companiilor cu activitate economică redusă sau absentă în economia locală.

Banca Centrală Europeană estimează că o mare parte a investițiilor transfrontaliere care trec prin Cipru sunt canalizate prin entități cu scop special. În aceste condiții, o parte semnificativă a datoriei corporative reflectă structuri internaționale de finanțare, nu doar împrumuturile companiilor active pe piața cipriotă.

Suedia ocupă locul al treilea, cu 108,6% din PIB, fiind una dintre țările unde datoria reflectă în principal împrumuturile companiilor locale. O mare parte a acesteia este concentrată în sectorul imobiliar comercial.

Companiile suedeze din domeniul proprietăților au acumulat datorii importante în perioada dobânzilor reduse, folosind atât credite bancare, cât și finanțări prin obligațiuni. Creșterea rapidă a dobânzilor după 2022 a transformat acest sector într-un punct important de atenție pentru stabilitatea financiară.

Danemarca se află pe locul al doilea, cu o datorie corporativă de 115,4% din PIB. În acest caz, nivelul ridicat este legat în mare parte de activitatea unor companii internaționale daneze care utilizează piețele globale de obligațiuni pentru finanțarea dezvoltării.

Companii precum Novo Nordisk, DSV, Carlsberg și Ørsted s-au orientat tot mai mult către finanțarea prin obligațiuni. Potrivit Danmarks Nationalbank, împrumuturile prin obligațiuni corporative s-au triplat în ultimii cinci ani. O parte importantă a datoriei este deținută de investitori străini și este emisă prin structuri cu legături internaționale.

Luxemburg, liderul clasamentului european

Luxemburg ocupă prima poziție, cu o datorie corporativă de 251,1% din PIB, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Valoarea este însă influențată de poziția țării ca centru financiar internațional.

Banca centrală a Luxemburgului arată că cifra trebuie interpretată ținând cont de numărul mare de companii holding și entități de finanțare deținute de investitori străini. Datoriile acestora sunt în mare parte compensate de active financiare.

Nivelul raportat reflectă astfel rolul Luxemburgului în finanțele corporative internaționale, unde numeroase companii folosesc structuri locale pentru gestionarea investițiilor și a fluxurilor financiare.

La polul opus, Italia și Grecia au unele dintre cele mai mici niveluri ale datoriei corporative din zona euro. Deși aceste două state au cele mai ridicate datorii publice din Uniunea Europeană, cu 146% din PIB în Grecia și 137% în Italia la sfârșitul anului 2025, companiile lor sunt mai puțin îndatorate.

Datoria corporativă reprezenta 58,6% din PIB în Grecia și 55,1% în Italia, valori sub media Uniunii Europene. În aceste economii, cea mai mare parte a datoriei este concentrată în sectorul public.

Rolul centrelor financiare în clasamentul european

Patru dintre cele cinci state aflate în partea superioară a clasamentului — Luxemburg, Olanda, Cipru și Belgia — sunt economii de dimensiuni reduse, dar cu un rol important în finanțele internaționale.

Aceste țări găzduiesc numeroase societăți holding și structuri de finanțare utilizate de corporațiile multinaționale pentru gestionarea investițiilor și a finanțărilor între entități aflate în state diferite.

Un element important este metodologia Eurostat. Instituția elimină împrumuturile între companii din aceeași țară, însă finanțarea dintre entități ale aceluiași grup multinațional aflate în state diferite rămâne inclusă în statistici.

Acest mecanism explică de ce anumite centre financiare raportează niveluri foarte ridicate ale datoriei corporative, iar băncile centrale din unele state publică separat indicatori care exclud aceste structuri pentru a evidenția mai clar situația companiilor locale.