Chisăliță (AEI) avertizează: Ideea simplistă că punem regenerabile și scade factura nu este doar naivă, ci și periculoasă

România ar urma să adauge încă 8.000 MW din capacități fotovoltaice până în 2030, o țintă care depinde de deblocarea avizelor tehnice de racordare (ATR), potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.

Chisăliță (AEI) atrage atenția că obiectivul are o componentă politică atractivă, dar ridică semne de întrebare din perspectivă economică, în lipsa unor soluții clare pentru infrastructura de racordare.

AEI avertizează: 8.000 MW solar până în 2030 pot aduce dezechilibre în sistemul energetic

Specialistul susține că, în teorie, extinderea capacităților fotovoltaice este asociată cu ideea de energie mai ieftină, independență energetică și facturi reduse. În practică însă, în lipsa unor reforme și a unei infrastructuri adecvate, efectul ar putea fi invers.

El explică faptul că energia suplimentară ar urma să fie produsă în principal în intervalul 10:00–16:00, exact în perioadele în care consumul este mai scăzut și există deja producție solară din surse existente și de la prosumatori.

În acest context, ar putea apărea un excedent de producție la orele de prânz, ceea ce ar duce la scăderea accentuată a prețurilor, inclusiv la apariția unor episoade de prețuri negative.

Specialistul atrage atenția că energia electrică nu poate fi stocată ușor la scară largă și nici utilizată flexibil fără investiții în infrastructură. Astfel, avantajele din orele de vârf de producție ar putea fi anulate de costuri mai mari în perioadele de consum ridicat, în special seara.

‘În teoria politicienilor, asta înseamnă soare, independență energetică și facturi mai mici. În practică, fără reforme reale, înseamnă exact opusul: energie foarte ieftină când nu ai nevoie și foarte scumpă când ai nevoie cel mai mult (…) Cei 8.000 MW suplimentari vor produce aproximativ 10 TWh pe an – adică aproape o cincime din consumul României. Sună impresionant. Dar această energie nu vine distribuită uniform, ci concentrată brutal între orele 10:00 și 16:00. Exact atunci când consumul nu este la maxim. Exact atunci când deja există producție solară din parcurile existente și de la prosumatori. Rezultatul? Supra-ofertă la prânz, colaps de preț, uneori chiar prețuri negative. Dar energia electrică nu este o marfă oarecare. Nu o poți stoca ieftin la scară mare. Nu o poți produce când vrei și consuma când ai chef fără infrastructură. Așa că ceea ce câștigi la prânz pierzi seara – și nu doar că pierzi, ci plătești mai mult’, consideră specialistul, într-o analiză.

Sistemul energetic, sub presiune seara: consum ridicat și dependență de gaze, hidro și importuri, avertizează specialiștii

Potrivit sursei citate, în intervalul 18:00–22:00, când consumul de energie crește semnificativ, iar producția solară dispare, Sistemul Energetic Național (SEN) este nevoit să fie susținut de centrale pe gaze, producție hidro, importuri sau stocare în baterii, acolo unde aceasta este disponibilă.

În lipsa acestor soluții, echilibrarea sistemului ar putea depinde de reacțiile rapide ale pieței, ceea ce poate genera volatilitate și instabilitate.

‘Acolo se face prețul real. Nu la prânz. De aceea, ideea simplistă că ‘punem regenerabile și scade factura’ este nu doar naivă, ci periculoasă, pentru că ignoră costul real: costul de integrare. Rețelele trebuie întărite, bateriile trebuie construite, sistemul trebuie digitalizat. Trebuie capacități de rezervă, trebuie piețe funcționale, trebuie consum flexibil. Toate acestea costă. Mult. Și cine plătește? Nu investitorul în solar. Nu statul abstract. Ci consumatorul final, prin tarife, taxe, servicii de sistem și marje de risc. Adevărul este incomod: solarul ieftinește energia brută, dar scumpește sistemul dacă nu este integrat corect. Diferența dintre un sistem inteligent și unul haotic nu este ideologică. Este contabilă. Într-un scenariu bine gestionat, factura casnică ar putea rămâne în zona 0,95 – 1,45 lei/kWh. Nu ieftin, dar stabil. Într-un scenariu prost gestionat, aceeași factură poate urca la 1,50 – 2,55 lei/kWh. Adică exact opusul promisiunii inițiale. Diferența? Nu tehnologia. Nu soarele. Ci politica și execuția’, subliniază Chisăliță.

Specisalistul spune că România nu duce lipsă de proiecte, ci de coordonare.

‘ATR-urile se pot debloca peste noapte pe hârtie, dar rețelele nu se construiesc în PowerPoint. Bateriile nu apar din comunicate de presă. Iar flexibilitatea consumului nu se creează fără semnale de preț reale și fără curaj politic. Dacă introduci 8.000 MW într-un sistem nepregătit, nu faci tranziție energetică. Faci congestie și congestia se plătește. Adevărata întrebare nu este dacă România va avea mai mult solar până în 2030. Va avea. Întrebarea este dacă va avea și restul sistemului necesar pentru a-l folosi. Pentru că altfel vom ajunge într-o situație absurdă:o țară cu energie ieftină în teorie și facturi scumpe în realitate. Nu pentru că tranziția energetică este greșită, ci pentru că este făcută pe jumătate. Optimizarea nu garantează prețuri mai mici decât azi. Garantează doar că prețurile nu explodează și mai mult (…) Deci mesajul politic ‘punem regenerabile și scade factura’ este fals’, se menționează în analiza de specialitate.

Chisăliță consideră că, în lipsa unor reforme, prețurile energiei vor continua să crească semnificativ, în timp ce implementarea unor reforme ar putea duce la o creștere mai moderată sau chiar la stabilizare. Potrivit acestuia, abia după amortizarea investițiilor și funcționarea eficientă a sistemului ar putea apărea o scădere reală a costurilor.

Pentru ca prețurile să coboare sub nivelurile actuale, ar fi necesare simultan investiții în rețele finanțate la costuri reduse, prețuri mai stabile la gaz sau contracte pe termen lung, dezvoltarea stocării în baterii în punctele cheie, flexibilizarea consumului, reducerea pierderilor din sistem, diminuarea influențelor administrative și politice, precum și o piață energetică mai lichidă și competitivă.

În opinia specialistului, în absența acestor condiții, anul 2030 nu va aduce energie mai ieftină, ci costurile tranziției energetice vor fi resimțite în continuare în facturile consumatorilor.