Ce înseamnă, de fapt, 8 septembrie pentru calendarul popular românesc

Când putem spune că a venit cu adevărat toamna? Nu există o singură dată valabilă pentru acest moment. În meteorologie, toamna este deja instalată din 1 septembrie, în timp ce astronomii consideră că schimbarea anotimpului are loc abia pe 23 septembrie, odată cu echinocțiul.

 8 septembrie, ziua care anunța toamna în tradiția românilor

Tradiția populară românească păstrează însă un alt reper: 8 septembrie, ziua în care era marcată trecerea de la sezonul cald la toamnă. Sărbătorită în această zi, Sântămăria Mică reprezenta pentru oamenii de altădată momentul care marca încheierea sezonului cald.

Trecerea de la vară la toamnă era observată mai ales prin schimbările din natură și prin activitățile desfășurate în gospodării, nu printr-o dată stabilită după criterii științifice.

Păsările migratoare începeau să plece spre țările calde, vremea devenea diferită, iar în sate începea o nouă perioadă a muncilor agricole și gospodărești. Semnele schimbării puteau fi observate direct, de la modificarea vremii până la evoluția recoltelor și pregătirile pentru lucrările specifice sezonului rece.

8 septembrie, reper pentru trecerea spre toamnă în calendarul popular

Institutul Național al Patrimoniului – cimec consemnează că Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită la 8 septembrie, marca în calendarul popular românesc încheierea anotimpului cald. Data era astfel asociată cu trecerea de la perioada de vară la cea de toamnă.

O expresie păstrată în tradiția populară surprinde această schimbare și legătura dintre sărbătoare și modificarea vremii: „A trecut Sântămăria, să lepădăm pălăria!”.

Dincolo de semnificația simbolică, 8 septembrie avea și o importanță practică pentru comunitățile rurale. În această perioadă începeau sau continuau mai multe activități esențiale pentru gospodării, printre care bătutul nucilor, culesul viilor, strângerea ultimelor plante și fructe folosite ca leacuri și semănatul cerealelor de toamnă.

Și plecarea păsărilor migratoare era considerată unul dintre semnele clare ale sfârșitului verii. Schimbarea comportamentului păsărilor, alături de modificarea vremii și de ritmul lucrărilor din gospodării, indica apropierea noului anotimp.

Pentru meteorologi, toamna a început la 1 septembrie

În meteorologie, delimitarea anotimpurilor este mai simplă și se bazează pe perioade fixe. Fiecare anotimp cuprinde trei luni, sistemul fiind folosit pentru ca temperaturile și celelalte date climatice să poată fi comparate mai ușor de la un an la altul.

Potrivit acestei împărțiri, toamna meteorologică începe în fiecare an la 1 septembrie și se termină la 30 noiembrie. Data de început este, astfel, aceeași în fiecare an, indiferent de condițiile meteo din perioada respectivă.

Din punct de vedere meteorologic, luna septembrie face deja parte din toamnă. Asta înseamnă că, potrivit acestui calendar, ne aflăm deja în primele zile ale noului anotimp, chiar dacă temperaturile pot rămâne ridicate și vremea poate păstra încă elemente specifice verii.

Toamna astronomică începe odată cu echinocțiul

Mai există însă un reper pentru stabilirea începutului toamnei: calendarul astronomic. În acest caz, anotimpul nu începe la o dată fixă precum în meteorologie, ci este legat de echinocțiul de toamnă.

Toamna astronomică începe în momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar durata zilei și cea a nopții ajung aproximativ egale. Evenimentul marchează schimbarea astronomică a anotimpului în emisfera nordică.

În 2026, echinocțiul de toamnă are loc pe 23 septembrie. După acest moment, nopțile din emisfera nordică vor continua să devină tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă.

Astfel, luna septembrie aduce trei repere diferite pentru începutul toamnei: 1 septembrie în calendarul meteorologic, 8 septembrie ca moment asociat trecerii de la vară la toamnă în calendarul popular românesc și 23 septembrie în calendarul astronomic. Pentru oamenii din satul tradițional, schimbarea anotimpului era observată prin semne concrete din natură și prin ritmul activităților desfășurate de-a lungul anului.

Păsările migratoare care începeau să plece, strugurii ajunși la momentul culesului, nucile care trebuiau strânse și schimbarea vremii reprezentau indicii ușor de observat. Venirea toamnei era astfel legată de transformările din jur și de lucrările care trebuiau făcute în gospodărie, înainte de instalarea sezonului rece.