Ce face fiecare instituție de control din România. Paul Anghel, ANPC, despre confuziile care apar des în spațiul public

În dezbaterile publice apar frecvent neînțelegeri legate de cine controlează ce și cui trebuie să se adreseze cetățenii, spune Paul Anghel, fost director în cadrul ANPC. Pentru a clarifica aceste aspecte, Paul Anghel a explicat atribuțiile principalelor instituții de control, strict în limitele stabilite de lege.

ANPC se ocupă exclusiv de drepturile consumatorilor și de practicile comerciale

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) are ca rol principal protejarea drepturilor consumatorilor în relația cu comercianții. Instituția verifică modul în care sunt afișate prețurile, corectitudinea promoțiilor și reducerilor, precum și respectarea regulilor privind etichetarea produselor, spune Paul Anghel.

De asemenea, ANPC poate interveni în cazul clauzelor abuzive din contracte sau al practicilor comerciale incorecte.

În același timp, autoritatea nu are competențe în domeniul sănătății publice, al fiscalității sau al evaziunii. ANPC nu verifică rețete, nu controlează igiena medicală și nu investighează proveniența veniturilor. Rolul său este strict legat de protejarea consumatorului.

ANSVSA controlează siguranța alimentelor și igiena unităților alimentare

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) este instituția responsabilă de siguranța alimentelor, atât de origine animală, cât și non-animală. Aceasta verifică igiena în restaurante, magazine alimentare, abatoare și alte unități din domeniu, precum și trasabilitatea produselor alimentare.

ANSVSA intervine și în cazul bolilor la animale sau al riscurilor alimentare care pot afecta populația. Nu are însă atribuții legate de prețuri, promoții sau relații contractuale cu consumatorii. Instituția verifică ce mâncăm, nu cât costă produsele.

DSP are rolul de a proteja sănătatea publică

Direcția de Sănătate Publică (DSP) se ocupă de aspecte care țin de sănătatea populației. Atribuțiile sale includ controlul igienei în școli, spitale, hoteluri, saloane sau alte spații publice, monitorizarea bolilor transmisibile și verificarea condițiilor sanitare.

DSP este responsabilă și de calitatea apei potabile și de anumite condiții de mediu. Nu are însă competențe privind drepturile consumatorilor, etichetele comerciale sau fiscalitatea. Misiunea sa este protejarea sănătății publice, nu controlul activităților comerciale.

DGAF urmărește evaziunea și fraudele fiscale

Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) din cadrul ANAF are ca obiectiv combaterea evaziunii fiscale și a fraudelor economice. Inspectorii DGAF verifică documente fiscale, proveniența veniturilor și cazurile de muncă la negru.

Instituția nu se ocupă de siguranța alimentelor, de igienă sau de drepturile consumatorilor. DGAF urmărește fluxurile financiare și respectarea legislației fiscale, nu calitatea produselor sau serviciilor.

ITM verifică relațiile de muncă și siguranța angajaților

Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) are atribuții în domeniul relațiilor de muncă. Inspectorii ITM controlează existența contractelor de muncă, combat munca la negru și verifică respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă.

ITM nu intervine în probleme de protecție a consumatorilor, siguranță alimentară sau fiscalitate. Rolul său este legat strict de raporturile dintre angajatori și angajați.

Potrivit lui Paul Anghel, înțelegerea clară a atribuțiilor fiecărei instituții ajută la direcționarea corectă a sesizărilor și la evitarea confuziilor. Fiecare autoritate are un rol bine definit, iar suprapunerea competențelor apare doar în percepția publică, nu în cadrul legal.