Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsPublicarea datornicilor fiscali locali: Guvernul stabilește praguri de 1.200 și 5.000 lei prin HG 220/2026
În acest context, Guvernul a adoptat HG nr. 220/2026, prin care sunt stabilite pragurile minime pentru includerea contribuabililor în listele debitorilor la bugetele locale: 1.200 de lei pentru persoanele fizice și 5.000 de lei pentru persoanele juridice.
Conform actului normativ, listele vor fi publicate trimestrial, iar ștergerea din evidență se va face în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligațiilor restante.
CC Tax Advisory subliniază că problema nu este dacă statul are sau nu dreptul de a publica astfel de liste în mod general, ci dacă mecanismul ales respectă principiile de proporționalitate, necesitate și coerență juridică.
Potrivit consultanților fiscali, Codul de procedură fiscală prevede că informațiile privind datoriile contribuabililor sunt protejate de secretul fiscal. În același timp, același act normativ impune organelor fiscale obligația de a publica pe site-urile proprii listele debitorilor și cuantumul obligațiilor restante, ceea ce generează o zonă de interpretare și echilibru juridic între confidențialitate și transparență.
„Avem o contradicție pe care statul nu mai poate să o ocolească: datoria fiscală este, în principiu, informație protejată de secretul fiscal, dar devine publică automat imediat ce trece de un prag administrativ. Asta înseamnă că nu mai vorbim doar despre colectare, ci despre expunere reputațională cu efecte economice directe”, a declarat Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory.
Publicarea debitorilor fiscali și jurisprudența CEDO: de ce listele trebuie să respecte proporționalitatea și diferențierea contribuabililor
CC Tax Advisory arată că, în cauza L.B. împotriva Ungariei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu a interzis statelor publicarea listelor cu debitori fiscali, ci a stabilit un criteriu esențial: o astfel de măsură nu poate fi automată, nediferențiată și potențial stigmatizantă fără o justificare clară privind necesitatea și proporționalitatea publicării fiecărei persoane și a datelor aferente.
În acest sens, simpla invocare a „interesului colectării” nu este suficientă, iar legiuitorul are obligația de a analiza distinct situațiile contribuabililor, evitând tratarea uniformă a unor cazuri diferite – precum evazioniștii, contribuabilii aflați în dificultăți temporare de lichiditate sau cei care contestă în instanță creanțele fiscale.
Potrivit CC Tax Advisory, vulnerabilitatea modelului aplicat în România apare exact din această abordare generalizată, întrucât se pornește exclusiv de la existența unei restanțe fiscale, fără a ține cont de conduita contribuabilului, de intenția acestuia sau de caracterul definitiv ori contestat al obligației fiscale.
Cornelia Năstase, adaugă: „Asta spune, de fapt, CEDO: nu ai voie să faci liste fiscale cu logica plasei de pescuit. Nu poți arunca aceeași măsură peste toți, fără să conteze dacă vorbim despre rea-credință, despre un litigiu în curs sau despre o dificultate temporară de plată. În momentul în care pui pe aceeași listă și contribuabilul care contestă suma în instanță, și rău-platnicul autentic, nu mai faci administrare fiscală inteligentă, ci stigmatizare în masă. România are nevoie de colectare mai inteligentă, nu de rușinare mai rapidă. Digitalizarea eficientă înseamnă comunicare clară, prevenție, eșalonări realiste și selecție inteligentă a riscului fiscal”.
CC Tax Advisory evidențiază și o asimetrie care reflectă modul în care este concepută actuala practică a administrației fiscale. În cazul comunicării actului administrativ fiscal, legea prevede o procedură graduală: transmiterea prin poștă cu confirmare de primire, remiterea directă a documentului, iar doar în situația în care aceste metode nu sunt posibile se recurge la comunicarea prin publicitate.
În această din urmă ipoteză, potrivit Codul de procedură fiscală, art. 47, se realizează afișarea unui anunț la sediul organului fiscal și publicarea pe pagina de internet proprie, actul fiind considerat comunicat după 15 zile.
În schimb, în cazul listelor cu debitori, mecanismul central devine chiar publicarea online a numelui contribuabilului și a cuantumului datoriei, ceea ce transformă procedura într-un instrument de presiune reputațională directă.
„Pe scurt: pentru actul care stă la baza datoriei, statul păstrează o procedură graduală și prudentă. Pentru stigmatizarea contribuabilului, merge direct la publicare online. Presiunea reputațională este digitală și rapidă; garanțiile procedurale rămân birocratice și lente”, a adăugat Cornelia Năstase.
Din perspectivă economică, CC Tax Advisory avertizează că o astfel de măsură poate genera efecte contrare celor urmărite inițial. În cazul companiilor aflate deja sub presiune de lichiditate, includerea pe lista publică a debitorilor poate afecta relațiile comerciale, încrederea partenerilor, colaborarea cu instituțiile bancare și accesul la finanțare.
În aceste condiții, publicarea poate contribui la deteriorarea situației financiare a contribuabilului, reducând chiar capacitatea acestuia de a-și achita obligațiile restante, în loc să accelereze procesul de colectare a creanțelor fiscale.
„Lista rușinii poate arăta bine politic, dar asta nu înseamnă că și funcționează bine din punct de vedere fiscal. Un contribuabil care nu are lichiditate nu devine solvabil pentru că este expus online. În schimb, poate deveni mai repede insolvabil. Statul riscă să obțină mai puțini bani și mai multe litigii”, a punctat Cornelia Năstase.
