Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsDrobul este considerat un preparat tradițional de tip „cozonac” sărat, fiind realizat din organe de miel precum ficat, inimă, rinichi, pipote sau limbă, amestecate cu ouă și verdeață, apoi gătite la cuptor. În multe țări, organele sunt consumate rar, însă în România ele reprezintă baza unor preparate tradiționale importante, subliniază Mihaela Bilic.
Mihaela Bilic spune cât de sănătos este drobul de miel
Specialistul subliniază că aceste organe sunt adesea considerate carne de categoria a doua, însă au o valoare nutritivă ridicată. Ele sunt bogate în proteine și au un conținut redus de grăsimi, de regulă sub 5%, fiind totodată surse importante de vitamine precum A, D și complexul de vitamine B, dar și de minerale esențiale precum fierul, zincul și seleniul.
Ficatul este evidențiat ca unul dintre cele mai valoroase organe din punct de vedere nutrițional. Aproximativ 100 de grame de ficat pot acoperi jumătate din necesarul zilnic de fier și până la 300% din necesarul de vitamine din complexul B. Totuși, consumul acestuia trebuie făcut cu moderație, din cauza conținutului ridicat de colesterol și de vitamina A, care în exces poate deveni nociv.
„Ficatul și ficățeii, creierul, limba și pipotele, inima și rinichii sunt organe pe care le considerăm carne de categoria a doua, dar care sunt extrem de nutritive. (…) Mă bucur că la noi există numeroase preparate pe bază de organe – drobul stă mărturie. (…) Cu 100 de grame de ficat acoperim aproximativ 50% din necesarul zilnic de fier și până la 300% din doza de vitamine B”, a explicat medicul nutriționist.
Există și alte aspecte importante legate de consumul organelor
Există și alte aspecte importante legate de consumul organelor. Creierul are un conținut ridicat de colesterol și purine, ceea ce poate crește riscul de gută, iar rinichii conțin cantități semnificative de acid uric. În schimb, inima este considerată un organ slab în grăsimi, iar limba are un profil nutritiv similar cărnii slabe.
„Nu e recomandat să consumăm ficat prea des din cauza colesterolului și a aportului mare de vitamina A, care în exces poate deveni periculos”, a mai spus aceasta.
Mihaela Bilic afirmă că drobul poate fi o alegere potrivită pentru masa de Paște, fiind un preparat sățios, hrănitor și relativ dietetic atunci când este consumat cu moderație. Servit alături de legume proaspete sau o salată bogată, acesta poate contribui la o masă echilibrată chiar și în perioadele de dietă.
„Drobul nu trebuie să lipsească din meniu. Este un preparat dietetic, sățios și hrănitor, dacă este consumat cu moderație”, a conchis Mihaela Bilic.
Astfel, tradiția consumului de drob poate fi păstrată fără riscuri majore, dacă este integrată într-un regim alimentar echilibrat, oferind atât gust, cât și beneficii nutriționale.
Consumul de carne de miel, unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri pascale
Amintim că mielul ocupă un loc central în simbolistica Paștelui, având rădăcini atât în tradiția iudaică, cât și în cea creștină. Originea sa este legată de Vechiul Testament, mai exact de cartea Exodului, unde evreii sacrificau un miel fără cusur, iar sângele acestuia era folosit pentru a marca ușile caselor ca semn de protecție. Acest gest simboliza eliberarea din robie și trecerea către libertate, mielul devenind un simbol al salvării și al sacrificiului făcut pentru binele altora.
În creștinism, simbolul este preluat și aprofundat, Iisus Hristos fiind numit „Mielul lui Dumnezeu”, considerat jertfa care aduce iertarea păcatelor. Astfel, jertfa lui Hristos este văzută ca un act de mântuire pentru întreaga omenire, legat de iubire, puritate și nevinovăție. Mielul simbolizează și speranța, viața nouă și Învierea, ideea centrală a Paștelui, conform Historia.
În Noul Testament, simbolul mielului capătă o semnificație mai profundă, fiind asociat direct cu jertfa lui Iisus Hristos. Spre deosebire de jertfele din Vechiul Testament, care se repetau, jertfa lui Hristos este considerată unică și deplină. Moartea sa pe cruce este înțeleasă ca o jertfă voluntară, un act de iubire și dăruire.
Sângele mielului, asociat în vechime cu protecția și curățirea, capătă în creștinism o valoare spirituală, fiind legat de iertarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu. Astfel, simbolul devine unul central în înțelegerea credinței creștine.
Obiceiul consumului de miel de Paște își are originea în sărbătoarea iudaică Pesah, când evreii sacrificau un miel și îl consumau în noaptea eliberării din Egipt. Acest ritual simboliza trecerea de la suferință la libertate.
Odată cu apariția creștinismului, tradiția a fost păstrată de primii credincioși, mulți provenind din mediul iudaic. În paralel, mielul a fost asociat cu jertfa lui Hristos, consolidându-și rolul în perioada Paștelui. În plus, există și o explicație practică: primăvara era perioada în care se nășteau mieii, iar consumul lor era firesc în comunitățile pastorale. În spațiul românesc, unde creșterea oilor a fost importantă, obiceiul s-a păstrat și s-a integrat în tradițiile pascale.
Din perspectiva Bisericii, consumul de miel nu este o obligație religioasă
Preoții subliniază că esența Paștelui este Învierea lui Hristos, nu un anumit tip de aliment. Jertfa lui Iisus, numit „Mielul lui Dumnezeu”, este considerată suficientă și unică, fără a mai fi necesare alte sacrificii.
Tăierea mielului este privită ca un obicei popular, nu ca un act religios obligatoriu. Biserica nu impune consumul acestuia, accentul fiind pus pe participarea la slujbe, rugăciune și apropierea de Dumnezeu. Tradiția este acceptată ca element cultural, atâta timp cât nu este pusă mai presus de semnificația spirituală a sărbătorii.
Consumul de carne de miel nu este o condiție pentru a sărbători Paștele. Obiceiul provine din tradiția iudaică Pesah și a fost transmis mai departe în cultura creștină și în spațiul românesc, inclusiv datorită vieții pastorale.
Biserica reiterează că Paștele înseamnă Învierea lui Hristos, iar adevărata jertfă este cea a lui Iisus, nu un preparat culinar. Nu există nicio poruncă religioasă care să impună consumul mielului, iar accentul cade pe dimensiunea spirituală: rugăciunea, participarea la slujbe și pregătirea sufletească.
Chiar și în rânduiala bisericească, binecuvântarea bucatelor de Paște nu se limitează la miel, ci include toate preparatele de carne. Prin urmare, mielul este o tradiție, nu o obligație. Pentru cei care nu consumă miel, masa de Paște poate rămâne variată și bogată. Pot fi alese preparate din carne de pui, curcan, porc sau vită, gătite la cuptor sau sub formă de fripturi și rulade.
