Câți bani a oferit România Ucrainei?
În timp ce alte state își prezintă deschis contribuțiile pentru sprijinirea Ucrainei, Bucureștiul continuă să lase o ceață densă peste subiect. Devenită tema zilei, întrebarea privind costul real al ajutorului românesc nu are încă un răspuns oficial. În schimb, asistăm la ezitări, declarații confuze și o vizibilă teamă de a pronunța cifre clare, notează jurnalistul Dan Andronic în noul editorial publicat pe evz.ro.
Contrastul cu alte țări este izbitor. Polonia, de pildă, a prezentat public un raport guvernamental detaliat: aproximativ 25 de miliarde de euro, echivalentul a 3,8% din PIB. Statele Unite, la rândul lor, publică periodic date exacte despre sprijinul militar acordat Kievului — peste 66 de miliarde de dolari după invazia din 2022 și aproape 70 de miliarde din 2014 încoace.
”Polonia a pus cifrele pe masă: 25 de miliarde de euro pentru Ucraina, adică 3,8% din PIB, după cum arată un raport guvernamental prezentat la Varșovia în octombrie 2025. Statele Unite ale Americii sunt și mai explicite! Departamentul de Stat spune că până în martie 2025, au acordat 66,9 miliarde de dolari în asistență militară de la începutul invaziei și circa 69,7 miliarde de dolari din 2014 încoace.
Când vine vorba de România, în schimb, intrăm într-o zonă crepusculară. Nu avem un raport guvernamental de sinteză, nicio conferință de presă cu slide-uri clare, nicio cifră oficială repetată obsesiv în spațiul public. Doar frânturi, scurgeri, răspunsuri la interpelări și estimări făcute de alții în locul nostru. Aseară am văzut un ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, transpirat, incoerent și repetând obsesiv: Nu vă nu putem da cifrele pentru că ne linșează “suveraniștii” pe TikTok…
Atunci le căutăm noi!”, arată acesta.
Nu există un bilanț clar al banilor pe care România i-a dat Ucrainei
În cazul României, totul rămâne neclar. Nu există un bilanț oficial, o conferință de presă temeinică sau un document de sinteză. În locul lor, apar răspunsuri ezitante, scurgeri de informații și estimări realizate de instituții independente. Până și ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a evitat ieri cifre precise, invocând presiunea mediatică și reacțiile de pe rețelele sociale.
Totuși, diverse analize externe conturează o imagine aproximativă. Conform unui document al Consiliului Fiscal, întemeiat pe statistici europene și pe datele Ukraine Support Tracker (Institutul Kiel), sprijinul cumulat al României – militar, financiar și umanitar – s-ar situa în jurul valorii de 1,5 miliarde de euro între februarie 2022 și iunie 2025, adică aproximativ 0,6% din PIB-ul anului 2021.
O altă evaluare, publicată de US News, ridică suma la circa 3,2 miliarde de euro, incluzând atât contribuția directă, cât și cea alocată prin mecanismele comune europene. În termeni absoluți, România s-ar poziționa la mijlocul clasamentului european, însă mult în urma statelor care au raportat eforturi proporțional mai mari din PIB, precum Danemarca sau Estonia, cu procente de peste 3–4%.
”Un document al Consiliului Fiscal, bazat pe date europene și pe renumitul Ukraine Support Tracker de la Institutul Kiel, estimează sprijinul total al României pentru Ucraina (militar, financiar, umanitar) în perioada februarie 2022 – iunie 2025 la aproximativ 1,5 miliarde de euro, adică circa 0,6% din PIB-ul pe 2021.
O altă analiză, făcută de US News, spune că România a dat 1,2 miliarde de euro direct și încă 2 miliarde de euro în cadrul efortului comun european. Adică undeva la 3,2 miliarde de euro. Comparativ cu Germania, Franța, Spania, Polonia, suntem undeva la mijlocul clasamentului. Pe locul 14 în rândul țărilor europene.
Și alte analize arată că România se află undeva la mijlocul clasamentului european în termeni absoluți, dar în coada plutonului dacă ne uităm la ponderea în PIB. Mult sub țări precum Danemarca sau Estonia, care au urcat la peste 3–4% din PIB.
Cu alte cuvinte, nu suntem nici „fraierii Europei”, cum strigă populiștii, dar nici campioni morali comparabili cu Polonia. Ajutorul există, e semnificativ pentru noi, modest la scară regională. Tocmai de aceea, întrebarea devine și mai apăsătoare: De ce ne e frică să spunem public cifrele?”, se mai arată în editorial.
Ajutorul militar pe care România l-a dat Ucrainei
Despre componentele militare ale ajutorului, informațiile au ieșit la lumină treptat, aproape întâmplător. A devenit public faptul că România a transferat un sistem Patriot evaluat la circa 1,1 miliarde de dolari, vehicule amfibii, lansatoare de rachete și alte echipamente. Kievul menționează 23 de pachete de sprijin militar primite până acum din partea Bucureștiului.
Cu toate acestea, lipsa unei imagini de ansamblu rămâne. Cunoscutul jurnalist spune că nu este vorba despre tipuri de armament, ci despre valoarea totală a contribuției — cifră care, spre deosebire de detalii tehnice, nu ar avea de ce să creeze vulnerabilități. Dimpotrivă, ar ajuta opinia publică să înțeleagă în ce măsură România participă la efortul comun de securitate.
Chiar și voci din domeniul apărării recunosc, tot mai des, că această opacitate face mai mult rău decât bine. Lipsa de transparență hrănește exact narațiunile pe care statul spune că vrea să le combată: manipulările rusești, teoriile conspirației, neîncrederea cetățenilor.
”Primul răspuns ține de un reflex vechi de secretomanie: tot ce e legat de arme, muniție, baze militare se secretizează aproape automat. Bucureștiul a ținut ani la rând sub cheie detalii despre armamentul trimis Ucrainei, deși alte state NATO publică cel puțin liste agregate cu tipuri de echipamente și valori aproximative. Noi am aflat că am dat un sistem Patriot, de 1,1 miliarde dolari, furnizăm vehicule amfibii, lansatoare de rachete, antrenăm piloți pentru F-16. Ultimele date indică că am dat ca ajutor 23 de pachete militare până acum, după cum ne laudă ucrainienii.
Problema e că aici nu vorbim doar de baterii Patriot, ci de sume totale. A spune „România a contribuit cu X miliarde, adică Y% din PIB” nu ajută deloc armata rusă, dar ajută enorm societatea românească să înțeleagă ce suportăm, de ce și cu ce sens.
Chiar oficiali din zona de apărare au început să admită că această opacitate „face mai mult rău decât bine” și că refuzul de a comunica alimentează exact ceea ce pretindem că vrem să combatem: propaganda rusă și teoriile conspirației”, continuă Dan Andronic.
Motivul pentru care se evită comunicarea sumelor reale către public
Există însă și un motiv politic pentru ezitarea de a comunica public sumele reale. România traversează o perioadă de deficit bugetar ridicat, marcată de creșteri de taxe și ajustări fiscale dure. Consiliul Fiscal explică limpede că sprijinul extern nu reprezintă cauza acestor dezechilibre; problemele provin din decizii financiare greșite, din cheltuieli neacoperite și din politici incoerente.
Totuși, pentru o parte a clasei politice e mai comod să lase impresia că o parte importantă a resurselor se scurge către Ucraina. Publicarea unei cifre oficiale ar obliga Guvernul să transmită un mesaj clar: ajutorul acordat este în beneficiul securității noastre și nu acesta este motivul absenței spitalelor sau autostrăzilor. O asemenea asumare se dovedește greu de făcut într-un climat politic dominat de polemici și de căutarea constantă a unor vinovați externi.
Jurnalistul Dan Andronic mai spune că, la trei ani de la începutul războiului, a sosit momentul ca Bucureștiul să iasă din zona ambiguă și să prezinte un bilanț complet. Nu pentru a se lăuda, ci pentru a iniția o discuție matură despre costul real al securității naționale. Transparența nu slăbește apărarea țării; dimpotrivă, consolidează încrederea cetățenilor.
Iar dacă, prin absurd, România ar fi contribuit cu o pondere similară Poloniei — peste 3% din PIB — nota de plată ar depăși 10 miliarde de euro. Toate datele sugerează însă că suntem departe de o asemenea generozitate.
”Al doilea motiv este pur politic. România traversează ani cu deficit bugetar record și măsuri de majorare de taxe și impozite. Consiliul Fiscal spune explicit că ajutorul pentru Ucraina și Moldova nu explică acest deficit, de vină sunt măsuri fiscale nesustenabile și o planificare proastă a cheltuielilor.
Dar adevărul acesta e greu de vândut publicului. E mult mai comod ca de la Guvern să se lanseze ideea că „se duc prea mulți bani la ucraineni”. Dacă Guvernul ar veni cu o cifră oficială, verificabilă, ar trebui să-și asume și un mesaj politic: „Da, am dat X miliarde, este în interesul nostru de securitate și nu acesta este motivul pentru care n-avem spitale sau autostrăzi.” Pentru o clasă politică obișnuită să caute tot timpul un vinovat extern, acesta e aproape un act de curaj.
La peste trei ani de la începutul invaziei, a venit momentul ca Bucureștiul să publice nota de plată. Nu ca să se laude, ci ca să înceapă, în sfârșit, o discuție serioasă cu propriii cetățeni despre prețul real al securității.
P.S. Dacă am presupune că am dat cât Polonia, adică peste 3 la sută din PIB, cifra totală ar fi de 10-12 miliarde de euro. Sincer, am mari îndoieli că suntem atât de generoși…”, se mai arată în editorialul lui Dan Andronic.
