Canicula nu mai respectă calendarul. România apare pe harta schimbării

Valurile de căldură extremă nu mai sunt limitate la lunile considerate în mod tradițional cele mai calde ale anului. O analiză realizată de experți de la NASA, prin Institutul Goddard pentru Studii Spațiale din New York, arată că episoadele de caniculă apar tot mai frecvent și în perioade aflate înaintea sau după sezonul cald obișnuit.

Canicula nu mai respectă calendarul. Ce au descoperit experții despre lunile în vare nu ar trebui să fie cald

Cercetarea arată că extinderea perioadelor cu temperaturi extreme nu se produce în același fel peste tot. În funcție de regiune, episoadele de căldură pot începe mai devreme, în lunile de primăvară, sau se pot prelungi către toamnă. Analiza a urmărit în special momentul în care apar aceste fenomene și modul în care distribuția lor s-a modificat de-a lungul anului.

Potrivit analizei, perioadele cu temperaturi extreme s-au intensificat nu numai în anotimpurile care sunt în mod obișnuit asociate cu temperaturile ridicate. În numeroase regiuni, astfel de episoade au devenit mai frecvente în lunile aflate imediat înaintea sau după sezonul cald tradițional.

Momentul producerii unui val de căldură poate avea implicații pentru populație. Un episod care apare la începutul sezonului cald poate fi mai dificil de suportat deoarece organismul nu este încă adaptat la temperaturile ridicate. La finalul sezonului, expunerea repetată la căldură poate interveni după mai multe luni în care oamenii s-au confruntat deja cu condiții termice nefavorabile.

Sezoanele de căldură extremă se modifică în mai multe regiuni

Modificarea perioadei în care apar valurile de căldură poate afecta și modul în care sunt pregătite măsurile de protecție. Sistemele de alertă și centrele de răcire sunt, de regulă, organizate în funcție de un calendar sezonier, iar extinderea perioadelor cu temperaturi extreme poate pune sub semnul întrebării acest tipar.

Studiul a fost realizat de climatologi de la NASA și Universitatea din New York și a fost publicat în revista AGU Advances. Cercetătorii au analizat evenimentele de căldură extremă înregistrate pe toate cele șase continente locuite.

Pentru comparație, autorii au folosit două intervale de timp. Prima perioadă a fost 1980-1989, iar cea de-a doua a fost cel mai recent deceniu disponibil, 2015-2024. Cercetătorii au definit drept extreme acele zile care s-au încadrat în categoria celor mai ridicate 5% dintre temperaturile zilnice.

Datele au indicat o extindere semnificativă a sezoanelor caracterizate de căldură extremă pe puțin peste jumătate din suprafețele continentale ale planetei atunci când analiza a vizat căldura uscată. Pentru căldura umedă, extinderea a fost observată pe mai puțin de jumătate din suprafețele continentale.

Diferențe importante de la o regiune la alta

Distribuția fenomenului nu a fost uniformă la nivel global. În anumite zone, episoadele de căldură extremă au început să apară mai devreme, spre primăvară, în timp ce alte regiuni au înregistrat o prelungire a perioadei de temperaturi extreme către lunile de toamnă.

Sezoanele caracterizate de căldură extremă uscată s-au extins pe aproximativ 50% din suprafața terestră globală. Pentru căldura extremă umedă, extinderea a fost de aproximativ 48%, folosind aceeași comparație desfășurată pe o perioadă de 45 de ani.

În vestul Statelor Unite, estul Chinei, Africa de Nord și țările din Europa de Est, inclusiv România, creșterea a fost deosebit de pronunțată în cele două luni care au urmat perioadei cu valuri de căldură record din timpul verii. Aceste regiuni au înregistrat o frecvență mai mare a episoadelor extreme după sezonul cald tradițional.

O evoluție diferită a fost observată în statele din Europa de Vest, în Africa de Sud și în nord-vestul Indiei. Acolo, cercetătorii au identificat o frecvență mai mare a evenimentelor meteorologice extreme în cele două luni care au precedat sezonul de vară.

Datele indică o deplasare a perioadei cu temperaturi extreme

Analiza momentului în care apar aceste fenomene arată și o modificare a datei mediane. Pentru evenimentele de căldură extremă uscată, data mediană s-a deplasat cu zece zile către o perioadă ulterioară a anului.

În cazul episoadelor de căldură extremă umedă, schimbarea a fost diferită. Data mediană a acestor evenimente a avansat cu aproximativ 5,5 zile, indicând o modificare a perioadei în care temperaturile extreme sunt înregistrate pe parcursul anului.

Anul 2024 a oferit un exemplu semnificativ în ceea ce privește persistența temperaturilor ridicate. În Phoenix, temperaturile au depășit 38 de grade Celsius timp de 113 zile consecutive.

Ulterior, între sfârșitul lunii septembrie și mijlocul lunii octombrie, orașul a egalat sau a depășit recordurile zilnice de temperatură timp de 21 de zile consecutive.