Când ar putea intra România în zona euro? Nicușor Dan vorbește despre trecerea la moneda unică

Președintele României, Nicușor Dan, a declarat la Bruxelles, în cadrul Consiliului European, că România nu poate lua în considerare aderarea la zona euro în condițiile unui deficit bugetar ridicat. Oficialul a subliniat că stabilitatea financiară este prioritară, iar discuțiile privind moneda unică vor deveni realiste doar după corectarea dezechilibrelor fiscale.

Accesul României la zona euro depinde de echilibrul bugetar

În cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri desfășurate în noaptea de joi spre vineri, președintele Nicușor Dan a fost întrebat dacă România poate adera la zona euro în perioada următoare.

El a subliniat că o condiție esențială pentru integrarea în moneda unică europeană este stabilitatea bugetară, aceasta fiind un criteriu de bază pentru aderarea la zona euro.

„Noi, în momentul ăsta, nu putem să vorbim de asta cu deficitul la 8%, cum suntem… Mai întâi să ne preocupăm de deficit și imediat după asta”, a declarat Nicușor Dan.

În prezent, deficitul bugetar ridicat reprezintă un obstacol major, iar autoritățile trebuie să se concentreze pe reducerea acestuia înainte de a putea discuta despre aderarea la euro.

Progresul României către aderarea la OCDE

Pe lângă discuțiile legate de zona euro, președintele a menționat că România urmărește și integrarea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

„Vara anului viitor este o țintă realistă”, a precizat Nicușor Dan.

Declarație sugerează că, deși aderarea la zona euro rămâne dependentă de evoluția deficitului bugetar, alte obiective economice, precum integrarea în OCDE, sunt mai apropiate și pot fi realizate într-un termen rezonabil.

Aderarea la OCDE ar putea avea efecte directe asupra mediului de afaceri și politicilor economice din România, oferind o platformă pentru implementarea de standarde internaționale.

OCDE este o organizație internațională formată din state dezvoltate, care colaborează pentru promovarea creșterii economice, a stabilității financiare și a bunelor practici în domeniul guvernării, educației, comerțului și politicilor sociale.

România a primit invitația oficială de a începe procesul de aderare în ianuarie 2022, iar acest proces presupune evaluarea și alinierea legislației naționale la standardele și regulamentele OCDE. Aderarea înseamnă, practic, recunoașterea că România îndeplinește criterii similare cu cele ale economiilor dezvoltate și stabile.

După finalizarea tuturor etapelor de evaluare, țara devine membră cu drepturi depline, participând la deciziile și politicile adoptate în cadrul organizației.

Evoluția sărăciei subiective în România

Datele recente furnizate de Eurostat arată că, în 2024, România s-a situat pe locul al patrulea în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei subiective, cu 23,8% din populație care se consideră săracă.

La nivelul întregii Uniuni Europene, 17,4% dintre cetățeni au declarat că trăiesc în sărăcie subiectivă, în scădere față de 19,1% în 2023. Cea mai mare rată a sărăciei subiective a fost înregistrată în Grecia (66,8%), urmată de Bulgaria (37,4%) și Slovacia (28,7%).

Datele arată, totodată, o tendință de scădere constantă a sărăciei subiective în România în ultimii ani. În 2018, procentul era de 36%, iar în 2019 a coborât la 32%. În 2020, pe fondul efectelor pandemiei, rata a urcat la 35,8%, dar ulterior a revenit pe un trend descendent: 29% în 2021, 26% în 2022, 27,7% în 2023 și 23,8% în 2024, cel mai redus nivel înregistrat în ultimii șase ani.

Statisticile de mai sus oferă o perspectivă asupra evoluției nivelului de trai și a percepției cetățenilor asupra situației lor economice, un aspect relevant în contextul dezbaterilor despre politici fiscale și aderarea la zona euro.

În contrast cu România, țările cu cele mai reduse rate ale sărăciei subiective în 2024 au fost Ţările de Jos și Germania (ambele cu 7,3%) și Luxemburg (8,5%).

Diferențele și discrepanțele semnificative arată variațiile economice și sociale dintre statele membre ale Uniunii Europene, evidențiind provocările specifice pentru țările care au încă de recuperat din punct de vedere al nivelului de trai.