Succesiunea reprezintă procedura prin care patrimoniul unei persoane decedate, bunuri, drepturi și datorii, este transmis moștenitorilor. Aceasta poate fi legală, conform Codului Civil, sau testamentară, dacă defunctul a lăsat un testament. Procedura este reglementată de Codul Civil și de Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială.
Deschiderea succesiunii se face de la data decesului
Notarul sau instanța stabilește cine are dreptul să moștenească și care sunt bunurile care intră în masa succesorală. Scopul este de a clarifica cine sunt moștenitorii și cum se împart bunurile, astfel încât drepturile de proprietate să fie actualizate legal.
Legea acordă un termen de un an pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire. Dacă moștenitorul nu se exprimă în acest interval, se consideră că renunță tacit la partea sa.
Când un moștenitor locuiește în alt stat, apar provocări suplimentare
Când un moștenitor locuiește în alt stat, apar provocări suplimentare. Actele oficiale emise în afara României, certificate de deces, naștere sau căsătorie, trebuie traduse și legalizate, de obicei prin apostilă sau consulat. Notarul nu poate iniția succesiunea fără documente conforme legislației române.
Apostila este un certificat care atestă autenticitatea unui act oficial emis într-un stat semnatar al Convenției de la Haga, astfel încât să fie recunoscut în alte țări membre, fără alte formalități suplimentare.
Moștenitorul trebuie informat oficial despre deschiderea succesiunii. Notarul sau instanța îl poate contacta prin proceduri internaționale sau la ultima adresă cunoscută. Pentru a evita deplasările, moștenitorul poate desemna un reprezentant, rudă, avocat sau mandatar, prin procură notarială specială, emisă fie de consulatul român, fie de notar local, redactată în limba română și apostilată conform Convenției de la Haga.

Conform regulamentului european, succesiunea se judecă după legea țării în care persoana își avea reședința obișnuită
Conform Regulamentului (UE) nr. 650/2012, succesiunea se judecă după legea țării în care persoana își avea reședința obișnuită. Totuși, cetățenii români pot opta ca întreaga moștenire să fie guvernată exclusiv de legislația română, dacă fac această alegere în mod expres înainte de deces. Această opțiune simplifică procesul și evită conflictele de jurisdicție în familiile cu membri în mai multe țări.
Pașii pentru intrarea în posesia bunurilor:
- Obținerea certificatului de deces. Dacă decesul s-a produs în străinătate, actul trebuie tradus, apostilat și transcris în registrele de stare civilă românești, la primăria unde defunctul avea ultimul domiciliu.
- Deschiderea succesiunii la notar. Moștenitorii, personal sau prin reprezentant, depun cererea și documentele necesare: certificatele de stare civilă, actele de proprietate, declarațiile de acceptare a moștenirii și certificatele fiscale ale bunurilor.
- Audierea martorilor și emiterea certificatului de moștenitor. Martorii confirmă identitatea și legătura de familie, iar notarul eliberează certificatul care atestă cota-parte a fiecărui moștenitor.
- Partajul bunurilor. Moștenitorii pot împărți patrimoniul amiabil sau, în caz de conflict, se poate apela la instanță. Certificatul de moștenitor este folosit și pentru intabularea imobilelor în cartea funciară.
Dacă moștenitorul nu se poate prezenta personal, procură specială permite reprezentantului să semneze toate actele notariale. Multe birouri notariale colaborează cu consulatele pentru a facilita formalitățile fără prezență fizică.
Moștenitorii din Uniunea Europeană pot folosi certificatul european de moștenitor
Moștenitorii din Uniunea Europeană pot folosi certificatul european de moștenitor, recunoscut automat în toate statele membre, fără traduceri sau legalizări suplimentare. Chiar dacă bunurile se află doar în România, acest certificat poate fi util pentru valorificarea lor din străinătate, de exemplu pentru vânzarea unui apartament sau teren.
Finalizarea succesiunii permite obținerea titlului legal de moștenitor, fără de care bunurile rămân blocate juridic și nu pot fi vândute, donate sau înscrise în cartea funciară. Dacă un moștenitor nu își revendică partea, ceilalți pot dobândi bunurile prin uzucapiune sau alte proceduri legale.