Anorexia și mâncatul compulsiv nu țin doar de greutate. Cercetătorii suediezi au descoperit o legătură genetică

Anorexia și mâncatul compulsiv ar putea avea o bază mai complexă decât s-a crezut până acum. Un studiu genetic de amploare schimbă perspectiva asupra tulburărilor alimentare și scoate la iveală mecanisme biologice distincte, precum și legături surprinzătoare cu ADHD, comportamentele de risc și tulburarea obsesiv-compulsivă.

Anorexia și mâncat compulsiv: Tulburările alimentare nu sunt legate doar de greutate

Tulburările alimentare, precum anorexia nervoasă și comportamentul de consum compulsiv de alimente, au o bază biologică mai complexă decât se credea, iar factorii genetici implicați nu sunt neapărat legați de greutatea corporală. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetătorii Institutului Karolinska din Suedia.

Tulburările alimentare sunt asociate în mod obișnuit cu sănătatea mintală, greutatea și imaginea corporală. Cercetarea arată însă că mecanismele care stau la baza acestor afecțiuni sunt mult mai diverse și includ factori genetici care pot influența comportamentul alimentar independent de greutatea unei persoane.

Tulburările alimentare afectează milioane de oameni la nivel mondial, în special în țările cu venituri ridicate. Europa de Vest înregistrează în mod constant una dintre cele mai mari incidențe. Aceste afecțiuni se manifestă prin comportamente alimentare anormale, preocupare excesivă pentru mâncare și îngrijorări pronunțate privind greutatea și forma corpului. În unele cazuri, simptomele pot provoca probleme grave de sănătate, suferință psihică și dificultăți în desfășurarea activităților de zi cu zi.

Cercetătorii estimează că aproximativ 95% dintre cazurile inițiale de tulburări alimentare apar până la vârsta de 25 de ani. Pentru noul studiu, publicat în revista „Nature Mental Health”, oamenii de știință au analizat datele genetice a aproape 40.000 de persoane cu comportament de consum excesiv de alimente și a aproximativ 25.000 de persoane cu anorexie nervoasă. Rezultatele au fost comparate cu cele provenite de la peste 1,2 milioane de persoane fără tulburări alimentare.

Analiza a identificat mai multe variații genetice asociate statistic cu un risc crescut de dezvoltare a unor tulburări alimentare, inclusiv consumul compulsiv de alimente și anorexia nervoasă.

„Constatările noastre arată că tulburările alimentare nu țin doar de greutatea corporală. Multe dintre variantele genetice asociate cu aceste afecțiuni diferă de variantele care influențează greutatea unei persoane”, a declarat Lu Yi, cercetătoare principală la Departamentul de Epidemiologie Medicală și Biostatistică al Institutului Karolinska.

Potrivit cercetătoarei, rezultatele oferă o perspectivă mai nuanțată asupra bazei biologice a tulburărilor alimentare și arată că acestea nu pot fi explicate exclusiv prin raportarea unei persoane la propria greutate sau la imaginea corporală.

În total, oamenii de știință au identificat șase markeri genetici asociați cu comportamentul de consum compulsiv de alimente și opt markeri asociați cu anorexia nervoasă. Doi dintre markerii legați de anorexie nu fuseseră identificați în cercetări anterioare.

Pe baza acestor markeri, cercetătorii pot calcula un „scor de risc poligenic”, care reunește efectele individuale, de mici dimensiuni, ale variantelor genetice purtate de o persoană. Un scor mai ridicat indică prezența unui număr mai mare de variante asociate cu riscul și, din punct de vedere statistic, o probabilitate mai mare de apariție a tulburării alimentare.

Rezultatele nu înseamnă că genele determină în mod inevitabil apariția unei tulburări alimentare, ci sugerează că predispoziția biologică este unul dintre factorii care pot contribui la dezvoltarea acestor afecțiuni, alături de alți factori.

Anorexia, legată genetic de TOC. Mâncatul compulsiv are conexiuni cu ADHD și comportamentele de risc

Studiul a arătat și că anumiți markeri genetici pot indica existența unei vulnerabilități biologice comune cu alte trăsături și afecțiuni. De exemplu, unele dintre variantele genetice asociate consumului compulsiv de alimente au fost corelate și cu comportamente caracterizate printr-un control mai redus al impulsurilor, precum fumatul și asumarea de riscuri. Aceiași markeri au fost asociați cu un indice de masă corporală (IMC) mai ridicat și cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

În cazul anorexiei nervoase, cercetătorii au identificat o legătură genetică mai puternică cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Rezultatele indică astfel diferențe importante între mecanismele biologice asociate diverselor tipuri de tulburări alimentare.

Oamenii de știință au constatat, de asemenea, că factorii genetici asociați consumului compulsiv de alimente și anorexiei nervoase sunt diferiți de cei care influențează indicele de masă corporală. Acest lucru este relevant deoarece, deși greutatea corporală poate avea un rol important în ambele afecțiuni, mecanismele biologice care contribuie la apariția lor sunt mai complexe.

Autorii studiului consideră că rezultatele arată că tulburările alimentare nu pot fi explicate exclusiv prin greutate, metabolism sau imagine corporală.

„Studiul demonstrează că diferitele tulburări alimentare sunt determinate, în parte, de mecanisme biologice distincte”, a declarat Lisa Dinkler, profesor asistent la Karolinska Institutet.

Potrivit cercetătoarei, înțelegerea acestor mecanisme ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor tratamente mai bine adaptate fiecărei afecțiuni. Astfel, terapiile ar putea ține cont de particularitățile biologice și clinice ale diferitelor tipuri de tulburări alimentare.

Cercetătorii subliniază însă că markerii genetici identificați nu reprezintă, în prezent, instrumente suficient de precise pentru a prezice dacă o persoană va dezvolta o tulburare alimentară. Aceștia sunt considerați predictori slabi și trebuie analizați împreună cu alți factori de risc pentru a putea contura mai exact vulnerabilitatea unei persoane.