În ciuda unui deceniu lovit de pandemia de Covid-19, de războaiele din Ucraina, Gaza și Iran, precum și de războiul comercial intensificat de Donald Trump – care a urcat taxele vamale medii în SUA de la 2,4% la 16,8% –, economia mondială pare, la prima vedere, să reziste eroic.
Fondul Monetar Internațional (FMI) a previzionat o încetinire a creșterii economice, dar aceasta se menține la un respectabil 3,1% (comparativ cu media de 3,7% din perioada 2000-2019). Companiile s-au adaptat, iar piețele financiare debordează de optimism. Indicele S&P 500 raportează un raport Price-to-Earnings (PER) mediu de 25, cu 8 puncte peste media ultimelor două decenii.
Totuși, conform analizei lui Nicolas Baverez, realitatea din spatele acestor cifre este cu totul alta.
Iluzia rezilienței și șocul petrolier
Decalajul dintre exuberanța piețelor financiare și degradarea fundamentelor economice și geopolitice se adâncește. Războaiele actuale nu mai sunt nici scurte, nici limitate geografic. Un exemplu critic este dublul blocaj al Strâmtorii Ormuz. Deși geometria acestui blocaj este variabilă, efectul este cert și devastator pentru securitatea energetică și comerțul maritim global (care asigură 90% din schimburi ca volum și 80% ca valoare).
Deși prețul petrolului a crescut cu „doar” 50% – spre deosebire de anii ’70 când a explodat –, stagflația este deja în mișcare. Baverez avertizează că economia mondială va intra în recesiune dacă barilul de petrol se instalează durabil peste pragul de 100 de dolari. Acest scenariu ar aduce o inflație anuală de 6% și o creștere brutală a șomajului.
Lanțurile de aprovizionare, din nou sub presiune
Blocajele afectează sectoare vitale, generând penurii care se extind dinspre Asia către restul lumii:
Agricultura: Lipsa îngrășămintelor.
Industria grea și chimică: Deficite de aluminiu și produse petrochimice.
Tehnologia: Criza heliului, esențial pentru semiconductori.
Transportul și turismul: Puternic lovite de incertitudinile globale.
Aceste penurii se traduc direct într-o explozie a prețurilor la bunurile de strictă necesitate.
Bomba cu ceas a piețelor financiare
Pe plan financiar, asistăm la o „dublă deconectare” cu riscuri majore:
Acțiuni vs. obligațiuni
Piețele de acțiuni sunt susținute artificial de reduceri de taxe, plafonarea salariilor reale și un pariu riscant pe productivitatea adusă de Inteligența Artificială (IA). În contrast, piețele de obligațiuni sunt sufocate de supraîndatorarea statelor, datoria publică medie globală atingând 94% din PIB.
Bulele speculative
Se acumulează capital uriaș în zone cu risc ridicat. Baverez subliniază piața creditelor private (2.000 de miliarde de dolari), piața criptomonedelor (ajunsă la 4.000 de miliarde de dolari, cu o supraexpunere a țărilor emergente) și bula IA. (Un semnal de alarmă recent a fost amânarea lansării modelului IA „Mythos” de către Anthropic, din cauza riscurilor de securitate cibernetică).
În paralel, independența băncilor centrale este tot mai amenințată. Controlul exercitat de administrația Trump asupra Rezervei Federale (FED) pentru a menține dobânzile pe termen scurt la un nivel scăzut, combinat cu un deficit bugetar american de 6% din PIB și o datorie de 140%, duce la pierderea controlului asupra finanțelor publice ale SUA.
„Arsenalizarea” economiei: Sfârșitul unei ere
Lumea nu se confruntă cu un simplu șoc conjunctural, ci cu o amenințare de dezintegrare. Logica actuală este una de „arsenalizare”, transformarea în arme de război a elementelor esențiale: hrana, energia, materiile prime critice, tehnologia, moneda și rutele comerciale.
Instituțiile și regulile care facilitau cooperarea internațională au fost demontate. După cum notează Nicolas Baverez, ciclurile de dominație occidentală, leadership-ul american stabilit în 1917, ordinea mondială post-1945 și globalizarea așa cum o știam sunt „definitiv închise”.
Ce trebuie să facă Europa?
În fața unui hiper-naționalism american și a unei Chine care pozează abil într-un pol de stabilitate pe fondul imprevizibilității SUA, Europa trebuie să tragă învățăminte urgente.
Pentru a supraviețui acestui haos, Bătrânul Continent nu are altă opțiune decât să se repoziționeze ca un pol autonom, decuplat de politicile externe imprevizibile. Soluția propusă de expertul francez se bazează pe câțiva piloni clari:
Reindustrializarea: Reorientarea modelului economic către producție fizică și muncă.
Investiții: Susținerea inovației tehnologice autohtone.
Securitate economică: Întărirea suveranității și reconcilierea statului de drept cu competitivitatea economică.
Transformarea Uniunii Europene într-o putere geopolitică și economică veritabilă nu mai este un simplu deziderat, ci o necesitate absolută pentru evitarea prăbușirii în noul peisaj global fragmentat.
