Ai număr de înregistrare, dar răspunsul întârzie? Data de la care începe, de fapt, calculul

Termenele legale pentru soluționarea cererilor adresate instituțiilor publice diferă în funcție de procedură, iar numărul de zile prevăzut de lege nu trebuie confundat cu o perioadă exprimată în luni.

„Au trecut două luni” nu este suficient. Ce trebuie să verifici înainte să reclami întârzierea

Avocatul Nicolae Enciu atrage atenția asupra unei situații frecvente: o persoană poate considera că o instituție a depășit termenul de răspuns, deși calculul nu a fost făcut în funcție de tipul zilelor prevăzute de lege.

„60 DE ZILE LUCRĂTOARE NU ÎNSEAMNĂ DOUĂ LUNI. ȘI NICI TOATE TERMENELE INSTITUȚIILOR NU SUNT DE 30 DE ZILE. Ai depus o cerere. Ai număr de înregistrare. Au trecut săptămâni, iar răspunsul nu vine. La telefon auzi: „este în lucru”, „dosarul este la comisie” sau „mai sunați săptămâna viitoare”.”, a scris avocatul Nicolae Enciu.

Potrivit explicațiilor sale, primul pas este identificarea exactă a procedurii pentru care a fost depusă cererea. Apoi trebuie stabilit momentul de la care începe să curgă termenul și dacă legea face referire la zile calendaristice sau la zile lucrătoare. Diferența poate modifica semnificativ data la care un termen este considerat împlinit.

În cazul unui termen de 60 de zile lucrătoare, calculul nu se face prin simpla numărare a 60 de zile consecutive în calendar. 60 de zile lucrătoare reprezintă 12 săptămâni, iar 12 săptămâni înseamnă aproximativ 84 de zile calendaristice. La acest interval se pot adăuga și sărbătorile legale care cad în zilele de luni până vineri.

Cum se calculează cele 60 de zile lucrătoare

În practică, un termen de 60 de zile lucrătoare poate ajunge, în funcție de perioada în care începe să curgă, la aproximativ 84-90 de zile calendaristice. Dacă intervalul include mai multe sărbători legale în timpul săptămânii, perioada poate fi chiar puțin mai lungă.

Un exemplu oferit de Nicolae Enciu vizează o contestație înregistrată la începutul lunii ianuarie. Într-o asemenea situație, nu este suficient să fie numărate 60 de zile calendaristice și să se considere că termenul se încheie la începutul lunii martie. Din calcul trebuie eliminate sâmbetele și duminicile, precum și sărbătorile legale care au loc în timpul săptămânii.

Din acest motiv, simpla afirmație că „au trecut două luni” nu demonstrează că un termen de 60 de zile lucrătoare a expirat. Pentru stabilirea datei exacte este necesar să fie cunoscută data de la care începe să curgă termenul și natura acestuia, mai explică avocatul.

O situație distinctă este cea a contestației privind certificatul de încadrare în grad de handicap. Potrivit informațiilor prezentate de avocat, titularul are la dispoziție 30 de zile calendaristice de la comunicarea certificatului pentru a formula contestația, în timp ce Comisia superioară are un termen de 60 de zile lucrătoare pentru soluționarea acesteia.

Contestația certificatului de handicap are două termene diferite

Cele două termene trebuie diferențiate: unul îl privește pe titularul certificatului și se calculează în zile calendaristice, iar celălalt privește soluționarea contestației de către Comisia superioară și se calculează în zile lucrătoare.

Temeiurile indicate de Nicolae Enciu sunt art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 și art. 13 alin. (4) din metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008, modificată prin H.G. nr. 927/2016.

Un aspect important îl reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de zile lucrătoare. Acesta nu este stabilit automat prin raportare la data la care contestația a fost lăsată la comisia județeană sau la registratura DGASPC. Reperul indicat este data înregistrării în Registrul de evidență al Comisiei superioare.

De aceea, atunci când o persoană consideră că termenul ar putea fi depășit, întrebarea relevantă este: „La ce dată și cu ce număr a fost înregistrată contestația în Registrul de evidență al Comisiei superioare?” Fără această informație, poate fi făcută doar o estimare, nu un calcul juridic exact.

Termene diferite pentru cereri, informații publice și pensii

Pentru o petiție obișnuită adresată unei instituții publice, răspunsul se comunică, potrivit explicațiilor prezentate, în 30 de zile de la înregistrarea petiției la instituția competentă. În situația în care este necesară o cercetare mai amănunțită, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile, cu informarea prealabilă a persoanei.

Pentru domeniul energiei și gazelor naturale, prelungirea poate ajunge la cel mult 30 de zile. Sunt indicate ca temeiuri art. 8 și 9 din O.G. nr. 27/2002. Dacă cererea a fost transmisă unei autorități care nu este competentă să o soluționeze, este util să fie solicitate în scris numele instituției către care a fost redirecționată, data transmiterii și noul număr de înregistrare.

Un alt termen se aplică solicitărilor privind informațiile de interes public. Autoritatea trebuie să răspundă în 10 zile sau, dacă solicitarea este mai complexă, în cel mult 30 de zile de la înregistrare. Atunci când este necesar termenul mai lung, persoana trebuie informată în scris în primele 10 zile, iar refuzul comunicării informației trebuie motivat și transmis în termen de 5 zile. Pentru aceste situații este indicat art. 7 din Legea nr. 544/2001.

În cazul cererii de pensionare, casa teritorială de pensii emite decizia de admitere sau respingere în 45 de zile de la înregistrarea cererii. În situațiile prevăzute de lege, termenul poate fi prelungit cu 30 de zile, iar decizia trebuie comunicată în 10 zile de la emitere. Termenele sunt prevăzute, potrivit materialului avocatului, de art. 93 din Legea nr. 360/2023.

Data emiterii nu este aceeași cu data comunicării

Pentru persoana care contestă decizia de pensionare există un alt termen: 45 de zile de la comunicarea deciziei, conform art. 127 alin. (1) din Legea nr. 360/2023. Astfel, termenul instituției și termenul persoanei care formulează contestația pornesc de la momente diferite.

Data înscrisă pe decizie nu este neapărat data la care aceasta a fost comunicată. Din acest motiv, este importantă păstrarea plicului, a confirmării de primire sau a dovezii comunicării electronice.

Pentru contestația împotriva unui act fiscal, termenul obișnuit este de 45 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal. Contestația se depune la organul fiscal emitent, iar temeiul indicat este art. 270 din Codul de procedură fiscală.

Există și o situație distinctă atunci când actul fiscal nu conține mențiunea obligatorie privind posibilitatea contestării, termenul și organul la care trebuie depusă contestația. În această situație, legea prevede un termen de 3 luni de la comunicare, însă această excepție trebuie verificată prin citirea integrală a actului.

Ce trebuie verificat înainte de calcularea unui termen

În cazul plângerii prealabile împotriva unui act administrativ individual, atunci când aceasta este obligatorie, termenul este, ca regulă, de 30 de zile de la comunicarea actului. Este indicat art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nu orice petiție transmisă unei instituții reprezintă automat o plângere prealabilă. Din document trebuie să rezulte actul care este contestat și solicitarea formulată, fie că este vorba despre revocarea totală, revocarea parțială sau corectarea acestuia.

Pentru o cerere care nu a primit răspuns, avocatul recomandă ca informațiile esențiale să fie centralizate: obiectul exact al solicitării, instituția la care a fost depusă, numărul și data înregistrării, dovada primirii, instituția competentă, legea aplicabilă, momentul de la care curge termenul și numărul de zile prevăzut.

La acestea se adaugă verificarea caracterului calendaristic sau lucrător al zilelor, a sărbătorilor legale din interval, a unei eventuale notificări de prelungire și a termenului separat în care poate fi contestat răspunsul sau actul primit. Ultimul element este important deoarece termenul pentru soluționarea unei cereri poate curge în paralel cu termenul pentru contestarea unui act deja comunicat.

Ce poate fi solicitat în scris

Atunci când stadiul unei cereri nu este cunoscut, avocatul propune o solicitare scrisă prin care persoana să indice data depunerii, obiectul cererii și numărul de înregistrare și să ceară informații precise despre stadiul acesteia.

„La data de [data] am depus cererea având ca obiect [obiectul concret], înregistrată cu nr. [număr]. Până la data prezentei nu mi-a fost comunicată soluția și nu am primit o notificare privind prelungirea termenului.
Vă solicit să îmi comunicați în scris:

• stadiul cererii;
• soluția dată fiecărui punct solicitat;
• numărul și data actului emis, dacă acesta a fost întocmit;
• temeiul și durata oricărei prelungiri;
• instituția, data transmiterii și numărul de înregistrare, dacă cererea a fost redirecționată”, maia rată avocatul.

O astfel de revenire permite urmărirea traseului cererii prin documente și date verificabile. Totuși, retransmiterea unei solicitări nu înseamnă automat că începe un nou termen pentru contestarea unui act care a fost deja comunicat.

Pentru eventualele verificări ulterioare trebuie păstrate cererea în forma transmisă, lista anexelor și copiile documentelor, numărul de înregistrare, confirmarea poștală sau electronică, plicul în care a fost primită decizia ori certificatul, notificările de prelungire sau redirecționare și toate răspunsurile primite, inclusiv cele incomplete.

În cazul formularelor online, este recomandată păstrarea confirmării, a e-mailului automat și a fișierului încărcat. Un mesaj de tipul „trimis cu succes” este util atunci când conține data, instituția, obiectul solicitării și numărul de înregistrare.

Greșelile care pot duce la calcularea greșită a termenului

Printre erorile indicate de Nicolae Enciu se numără folosirea regulii de 30 de zile pentru orice procedură, numărarea celor 60 de zile lucrătoare ca și cum ar fi zile calendaristice și calcularea termenului de la data expedierii, deși legea poate prevedea ca reper înregistrarea la instituția competentă.

De asemenea, data emiterii unui act nu trebuie confundată cu data comunicării acestuia. Retrimiterea unor petiții identice nu înseamnă automat că fiecare solicitare generează un nou termen, iar explicațiile telefonice nu înlocuiesc documentele și informările scrise atunci când legea impune comunicarea acestora.

O altă situație menționată este așteptarea unui răspuns la o revenire, deși termenul pentru contestarea unui act deja primit continuă să curgă. În astfel de cazuri, urmărirea separată a fiecărui termen este necesară pentru a evita confuzia între procedurile distincte.