Actorii, la pontaj de 8 ore. Crina Lință, despre absurdul unor reguli stricte: La noi nu există respiro, doliu, pauză

Lumea teatrului e din nou în centrul atenției, după ce Ministerul Culturii a propus normarea muncii artiștilor la opt ore pe zi. Actorii spun că meseria lor nu se reduce la ore fixe, iar Crina Lință atrage atenția că munca invizibilă și implicarea emoțională sunt greu de cuantificat.

Conflictul dintre actori și ministrul Culturii pe tema programului de lucru

Scena artistică românească revine în centrul atenției după ce Ministerul Culturii a transmis recent instituțiilor de spectacole o directivă care stabilește un program de lucru de opt ore pe zi pentru artiști.

Actorii subliniază că meseria lor nu poate fi redusă la simple foi de prezență, în timp ce autoritățile invocă necesitatea de transparență și respectarea cadrului legal, scrie EVZ.ro.

Marți, 10 februarie, în fața Teatrului Național București (TNB), artiștii și personalul tehnic au organizat un protest împotriva noilor reguli. Ulterior, Ministerul Culturii a anunțat că va suspenda temporar proiectul care prevedea întocmirea unor rapoarte zilnice privind evidența orelor de muncă, măsură criticată anterior de actori.

Documentul nr. 7/02.02.2026, transmis instituțiilor subordonate Ministerului Culturii, prevedea obligativitatea unui program normat de opt ore pe zi, monitorizat și verificabil, pe baza căruia urma să se stabilească plata salariilor.

Totul a fost o recomandare venită din partea Curții de Conturi

Ministerul a explicat că această măsură nu a fost inventată din rațiuni politice, ci a venit ca recomandare din partea Curții de Conturi și reprezenta „un îndrumar pentru instituții”. Actorii au reacționat însă ferm și au început protestele, acuzând o birocratizare exagerată a unei profesii de creație și o abordare care tratează artistul „ca pe un muncitor dintr-o fabrică”.

Instrucțiunile transmise instituțiilor de cultură se bazau pe patru principii considerate clare și ușor de aplicat: structurarea activităților și corelarea lor cu fișele postului, planificarea săptămânală a muncii, responsabilizarea individuală prin rapoarte și evidența prezenței prin foi standardizate.

Inițial, regulile erau obligatorii doar pentru instituțiile subordonate Ministerului și facultative pentru celelalte teatre și instituții de spectacole.

Ministrul Culturii, András Demeter, a precizat la Europa FM că aceste reglementări nu sunt „bătute în cuie” și pot fi ajustate dacă aplicarea lor întâmpină probleme, dar a subliniat necesitatea unei evidențe clare a orelor lucrate pentru ca „nimeni să nu poată pretinde actorului sau artistului că își primește salariul nejustificat”.

Nu vorbim însă aici despre angajați ca în restul profesiilor, ci despre creație

Crina Lință, actriță și manager cultural, privește situația din perspectiva duală a artistului și a evaluatorului din sistemul public.

„Este o profesie de creație. Despre asta este vorba, nu doar despre actori, ci despre întreaga echipă artistică”, a explicat ea în interviul pentru Evenimentul Zilei.

Actrița a precizat că în teatre munca nu se limitează la ore fixe; repetițiile pot dura între zece și douăsprezece ore, iar activitatea continuă și după ce artistul părăsește instituția.

„Întotdeauna îți iei timpul cu tine. Chiar și când nu ești la repetiție, mintea ta lucrează. Creezi, gândești, te pregătești emoțional”, a adăugat Crina Lință.

Ea a subliniat dificultatea de a cuantifica precis timpul de lucru al unui actor.

Actorii duc o muncă invizibilă pentru pregătirea unui spectacol, iar asta e greu de rezumat pe foaie

Pe lângă orele petrecute la repetiții și spectacole, artiștii desfășoară o muncă invizibilă, greu de raportat în tabele și rapoarte.

„Este o profesie extrem de grea pentru că lucrează foarte mult la nivel emoțional”, a menționat Crina Lință.

De multe ori, actorii nu dispun de timp real pentru pauze.

„Nu există această perioadă de respiro, de doliu, de pauză. Poate să-ți moară cineva drag și tu trebuie să fii seara pe scenă, în formă, coerent, prezent”, a completat actrița.

Această presiune constantă generează uzură, frustrări și vulnerabilitate, aspect rar luat în considerare în politicile publice.

Crina Lință nu respinge ideea de evidență a muncii, însă nu se poate printr-o soluție uniformă și rigidă

Crina Lință a explicat că nu respinge ideea de responsabilizare sau evidență a muncii, dar consideră că soluția nu poate fi impusă uniform și rigid.

„Un manager de instituție trebuie să aibă o viziune și să găsească un echilibru între toată echipa artistică, tehnică și administrativă”, a spus ea.

Potrivit ei, evaluarea muncii trebuie să fie adaptată fiecărei instituții în parte, ținând cont de repertoriu, numărul de distribuții, colaborările cu regizori invitați și volumul real de muncă.

„Totul trebuie făcut cu dialog. Nu se poate face rapid și rigid”, a subliniat Crina Lință.