Un fenomen care nu se îmbunătățește, în ciuda numeroaselor strategii
Datele Eurostat prelucrate de Monitorul Social arată o stagnare aproape totală a abandonului școlar în ultimii 10 ani. Dacă în 2013 rata tinerilor între 18 și 24 de ani care au renunțat prematur la educație era de 17%, în 2024 nivelul este de 16,8%. Spre comparație, media europeană a coborât de la 11% la 9,4% în aceeași perioadă.
În comunicat se subliniază că „abandonul școlar rămâne o problemă majoră în România”, iar persistența lui indică limitări evidente în eficiența politicilor publice aplicate până acum.
Un exemplu notabil este Spania, care în 2015 avea o rată mai mare decât România, de 20%. Prin măsuri consistente, a reușit să scadă la 13% în 2024 – o evoluție pe care România nu a reușit să o reproducă.
Regiunile cele mai afectate: Sud-Estul rămâne lider negativ, cu 26% abandon
Analiza regională scoate la lumină diferențe uriașe în interiorul țării. Doar București–Ilfov și Vestul sunt sub media europeană, în timp ce restul regiunilor depășesc nivelul UE, unele chiar la cote înalte.
Sud-Est: 26%, aproape triplu față de media UE (9,4%)
Centru: 21%
Sud-Muntenia: 19%
Nord-Est: singura regiune cu o scădere semnificativă – de la 25% în 2015 la 16% în 2024
Sud-Estul, care include Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea, are cea mai gravă situație din România. În aceste județe, unul din patru tineri abandonează educația înainte de finalizarea unui parcurs minim.
În comunicat se accentuează că „ratele de abandon școlar au rămas relativ constante în ultimii 10 ani”, reflectând un blocaj structural.
De ce abandonează tinerii școala: sărăcia ca factor determinant
Fenomenul este puternic influențat de nivelul de trai. România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei în muncă din UE, aproximativ 10,9%, peste media europeană de 8,5%.
Autorii explică faptul că tinerii care renunță devreme la educație au șanse mult mai mici să se integreze în câmpul muncii, iar riscul de sărăcie devine permanent.
Sondajele EU-LFS citate indică faptul că doar jumătate dintre tinerii care au părăsit timpuriu educația sunt în activitate sau caută un job. Cealaltă jumătate:
-nu lucrează,
-nu caută un loc de muncă,
-nu sunt implicați în niciun program de formare.
Această situație accentuează ciclul intergenerațional al sărăciei – un fenomen care afectează mai ales comunitățile defavorizate și zonele rurale.
Un decalaj în creștere între România și restul Europei
Analiza arată că, deși la nivel european se observă o tendință clară de reducere a abandonului școlar, România rămâne blocată într-un prag ridicat. Faptul că doar trei regiuni nu depășesc media europeană indică lipsa unei strategii coerente și eficace.
În plus, realitatea este confirmată de alte statistici:
mortalitatea școlară este mai ridicată în mediile cu venituri mici,
investițiile în infrastructura educațională sunt neuniform distribuite,
accesul la after-school, burse, programe remediale sau transport este limitat.
Consecințe pe termen lung: economie mai slabă, forță de muncă tot mai necalificată
Impactul abandonului școlar nu este doar educațional, ci și economic. Tinerii fără studii au dificultăți în a rămâne în piața formală a muncii, iar angajatorii se confruntă deja cu lipsa forței de muncă pregătite, în special în industriile care necesită calificări medii și superioare.
Analiza Monitorului Social atrage atenția că abandonul scăzut este legat direct de:
-productivitate redusă,
-salarii mici,
-acces limitat la cursuri de formare profesională,
-risc crescut de excluziune socială.
