A murit Jay Rockefeller, ultimul membru marcant al uneia din cele mai bogate familii din SUA. Fostul guvernator de West Virginia avea 89 de ani

Jay Rockefeller, fost guvernator al statului american West Virginia și senator timp de mai multe decenii, a murit la vârsta de 89 de ani. Democratul a fost ultimul reprezentant al unei familii cu o influență politică importantă în Statele Unite.

Jay Rockefeller, ultimul reprezentant de marcă al unei dinastii politice americane și fost guvernator al statului West Virginia, a murit la 89 de ani

Jay Rockefeller, fost guvernator al statului West Virginia și senator american timp de 30 de ani, a murit joi seară, la domiciliul său din Washington. Informația a fost confirmată de Mary Stewart, vicepreședinte pentru relații externe al postului public de televiziune WETA, unde soția fostului senator, Sharon Rockefeller, ocupă funcția de președinte și director general.

Provenit dintr-una dintre cele mai bogate familii din America, Rockefeller și-a dedicat 50 de ani serviciului public într-unul dintre cele mai sărace state americane. Cariera sa a început în 1964, când a lucrat pentru un program destinat combaterii sărăciei. Ulterior, a fost ales de două ori guvernator, începând din 1976, iar apoi a petrecut trei decenii în Senatul Statelor Unite.

La momentul retragerii sale din politică, în 2015, acesta a vorbit despre satisfacția pe care i-a oferit-o activitatea publică.

„Nu mi-aș fi putut imagina o carieră mai plină de satisfacții”, declara Rockefeller.

A renunțat la tradiția politică republicană a familiei și și-a construit cariera în West Virginia

Născut John D. Rockefeller IV, în New York, fostul senator era strănepotul lui John Rockefeller, fondatorul companiei Standard Oil, care a murit cu o lună înainte de nașterea sa.

Tatăl său, John D. Rockefeller III, era un filantrop cunoscut, în timp ce unchii săi Winthrop și Nelson au ocupat funcțiile de guvernatori republicani ai statelor Arkansas și New York. Un alt unchi, David Rockefeller, a condus banca Chase Manhattan.

Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Jay Rockefeller a ales un drum politic diferit.

La câțiva ani după absolvirea facultății, la vârsta de 27 de ani, acesta s-a mutat în localitatea minieră Emmons din West Virginia, unde s-a alăturat programului Volunteers in Service to America, destinat sprijinirii comunităților defavorizate. Rockefeller a descris ulterior această experiență drept un moment care i-a schimbat profund perspectiva asupra vieții și politicii, scrie Independent.co.uk.

Într-un discurs emoționant susținut în Senat la 4 decembrie 2014, acesta a explicat că perioada respectivă i-a definit convingerile și modul în care a înțeles responsabilitatea publică.

„Aceasta explică fiecare politică pe care am urmărit-o și fiecare vot pe care l-am dat. Acolo mi-au fost consolidate convingerile și acolo s-au întâlnit pasiunile mele cu principiile mele”, spunea Rockefeller.

Deși inițial intenționa să rămână doar pentru o perioadă scurtă în West Virginia, acesta a ajuns să se stabilească definitiv în stat. În 1966, a rupt tradiția republicană a familiei și a fost ales în Camera Reprezentanților statului West Virginia din partea Partidului Democrat.

Combinând resursele financiare personale cu activitatea politică desfășurată într-un stat tradițional democrat, Rockefeller a reușit să depășească suspiciunile inițiale privind oportunismul său politic. A avansat treptat de la funcția de legislator la cea de secretar de stat, iar ulterior a devenit guvernator.

Un moment decisiv în cariera sa a fost înfrângerea suferită în alegerile pentru funcția de guvernator din 1972, în fața republicanului Arch A. Moore Jr. Fiica acestuia, republicana Shelley Moore Capito, a câștigat în 2014 mandatul de senator deținut anterior de Rockefeller, după retragerea acestuia.

Vineri, Capito l-a descris pe fostul senator drept „un adevărat gentleman”, care a tratat-o întotdeauna cu respect, bunătate și încurajare.

„De-a lungul anilor, am dezvoltat o prietenie minunată, care a depășit granițele politicii, iar pentru acest lucru îi voi fi întotdeauna recunoscătoare”, a transmis aceasta într-un comunicat.

După înfrângerea electorală din 1972, Rockefeller a decis să rămână în West Virginia, hotărâre pe care avea să o considere cea mai importantă din întreaga sa carieră.

În 1973, a devenit prima persoană fără studii teologice care a ocupat funcția de președinte al West Virginia Wesleyan College. Prestigiul câștigat în urma acestei experiențe, alături de schimbarea poziției sale față de exploatarea minieră la suprafață, i-au permis să obțină o victorie categorică în alegerile pentru funcția de guvernator din 1976, în fața republicanului Cecil Underwood.

În timpul mandatului său, Rockefeller a pus accent pe dezvoltarea infrastructurii statului, inclusiv construirea și modernizarea drumurilor, sistemelor de canalizare și podurilor. El recunoștea că aceste proiecte nu sunt spectaculoase, dar sunt indispensabile pentru comunitățile locale.

„Sunt lucruri care nu sunt foarte spectaculoase, recunosc, dar sunt extrem, extrem de necesare în West Virginia”, afirma acesta.

Actualul guvernator al statului, Patrick Morrisey, a declarat că Rockefeller a contribuit la dezvoltarea West Virginia și a lăsat o amprentă importantă asupra mai multor generații de locuitori.

Acesta a amintit activitatea fostului senator în comunitățile defavorizate, eforturile de îmbunătățire a sistemului de sănătate, protejarea minerilor și a familiilor acestora, precum și sprijinul acordat veteranilor.

„De la activitatea sa timpurie în unele dintre cele mai defavorizate comunități ale statului nostru până la eforturile sale de a consolida sistemul de sănătate, de a proteja minerii de cărbune și familiile acestora și de a-i sprijini pe veteranii noștri, senatorul Rockefeller a demonstrat un angajament profund față de locuitorii din West Virginia”, a transmis Morrisey.

A reprezentat West Virginia în Senatul SUA timp de 30 de ani și a investit milioane de dolari în campaniile electorale

După ce l-a învins pe Arch Moore într-o revanșă electorală din 1980, Rockefeller a obținut un mandat în Senatul Statelor Unite în 1984, după retragerea veteranului democrat Jennings Randolph. Victoria sa a venit în același an în care republicanul Ronald Reagan a câștigat categoric alegerile prezidențiale.

Rockefeller și soția sa, Sharon, fiica fostului senator republican Charles Percy, din Illinois, s-au integrat în cercurile sociale din capitala americană. Cei doi au cumpărat o proprietate de câteva milioane de dolari pentru familia lor.

Fostul senator nu a ascuns niciodată faptul că a folosit averea moștenită, estimată la 150 de milioane de dolari, pentru a-și finanța campaniile electorale. Acesta a cheltuit în repetate rânduri milioane de dolari din propriul buzunar, reușind să obțină victorii confortabile în fiecare dintre cele cinci mandate de senator.

Averea sa considerabilă a fost un subiect constant de discuție în campaniile electorale. Rockefeller a investit cel puțin 21 de milioane de dolari din fondurile personale în diferite curse politice. Aproximativ 9 milioane de dolari au fost folosite pentru a câștiga alegerile senatoriale din 1984, într-o confruntare strânsă cu republicanul John Raese, un om de afaceri milionar aflat la începutul carierei politice.

În timpul alegerilor pentru funcția de guvernator din 1980, adversarii săi au distribuit autocolante pentru mașini cu mesajul: „Puneți-l să cheltuiască tot, Arch”, făcând referire la averea personală a lui Rockefeller și la adversarul său republican, Arch Moore Jr.

Rockefeller a promovat protecția consumatorilor, accesul la internet și asigurările medicale pentru copiii din familiile sărace

În cei 30 de ani petrecuți în Senatul american, Rockefeller și-a construit propria influență politică, în paralel cu cea a senatorului Robert C. Byrd, care reprezenta același stat.

Byrd a murit în 2010, fiind senatorul cu cea mai lungă activitate din istoria Statelor Unite. De-a lungul deceniilor, acesta și-a construit reputația prin atragerea a miliarde de dolari în investiții și fonduri federale destinate sprijinirii statului său, unul dintre cele mai sărace din țară.

Abordarea lui Rockefeller a fost mai puțin spectaculoasă, dar a vizat mai multe domenii de interes public. În calitate de președinte al Comisiei pentru Comerț, Știință și Transporturi din Senat, acesta a susținut măsuri pentru protejarea consumatorilor, modernizarea infrastructurii de internet în bandă largă și limitarea posibilității companiilor de a urmări activitatea online a clienților.

În 1997, Rockefeller a redactat proiectul legislativ prin care a fost creat Children’s Health Insurance Program, un program destinat să ofere asigurări medicale copiilor din familiile cu venituri reduse, dar care depășeau pragurile de eligibilitate pentru Medicaid.

De asemenea, a condus comisiile pentru Afacerile Veteranilor și pentru Informații și a intrat în repetate rânduri în conflict cu președintele republican George W. Bush în privința politicii externe.

Ulterior, Rockefeller și-a exprimat regretul pentru votul din 2002 prin care a autorizat declanșarea războiului împotriva Irakului.

Totuși, fostul senator a avut divergențe și cu administrația democrată condusă de președintele Barack Obama, în special în privința reglementărilor din domeniul energetic.

Reprezentând un stat care era al doilea cel mai mare producător de cărbune din Statele Unite, Rockefeller s-a alăturat altor oficiali din West Virginia pentru a se opune supravegherii exercitate de Agenția pentru Protecția Mediului în timpul administrației Obama asupra exploatărilor miniere de suprafață care presupuneau îndepărtarea vârfurilor munților.

Jay Rockefeller a contribuit la atragerea investițiilor japoneze și la dezvoltarea industriei auto din West Virginia

Studiile universitare desfășurate la Tokyo au reprezentat baza eforturilor sale ulterioare de a atrage investiții japoneze în West Virginia.

Rockefeller cunoștea familia fondatoare a companiei Toyota încă din anii 1960 și a avut un rol important în alegerea localității Buffalo, din West Virginia, pentru construirea unei fabrici de componente pentru motoare, în 1996.

Investiția inițială în unitatea industrială s-a ridicat la 2 miliarde de dolari. Fabrica funcționează în continuare și are aproximativ 2.200 de angajați.