„A fost o idee distractivă”. Cum este acum viața pe insula norvegiană care a vrut să desființeze timpul

În 2019, insula norvegiană Sommarøy a atras atenția lumii cu o propunere neobișnuită: desființarea timpului în perioada verii, când Soarele nu apune timp de 69 de zile. Campania s-a dovedit o inițiativă turistică organizată de o agenție guvernamentală, însă ideea continuă să fascineze vizitatorii care descoperă un mod diferit de a trăi. Iată ce a găsit la fața locului Anthony Ham, potrivit BBC.

La șapte ani după ce un plan neobișnuit de desființare a timpului a ajuns în atenția presei internaționale, cum arată, de fapt, viața pe această insulă izolată din Arctica?

În 2019, o mică comunitate insulară din Arctica norvegiană a ajuns în atenția întregii lumi cu o propunere extraordinară: voia să desființeze timpul.

Locuitorii din Sommarøy, un sat pescăresc situat la 56 de kilometri vest de Tromsø, ar fi militat pentru transformarea localității în prima zonă din lume în care timpul nu mai contează, în cele 69 de zile de vară în care Soarele nu apune niciodată.

Ceasuri au fost agățate de un pod din apropiere, iar proprietarul unui hotel local a prezentat unui membru al Parlamentului Norvegiei o petiție semnată de locuitori. Presa internațională a îmbrățișat cu entuziasm ideea, lăudând eforturile comunității de a trăi fără a se raporta la timp.

Exista însă o singură problemă: campania din Sommarøy nu era chiar ceea ce părea

Mulți localnici erau nedumeriți de toată agitația și nu înțelegeau cum ar putea cineva să trăiască în totalitate în afara timpului. Cum ar putea funcționa un hotel fără ore de check-in și check-out?

Ar trebui ca o cafenea să rămână deschisă la nesfârșit, în cazul în care cineva ar dori să ia prânzul la ora 04:00? Și ce s-ar întâmpla cu elevii care trebuie să meargă la școală?

În cele din urmă, s-a aflat că Innovation Norway, agenția guvernamentală responsabilă de promovarea turismului, organizase campania. Deși unii locuitori ai insulei participaseră, alții nu ar fi știut nimic despre aceasta.

După ce implicarea agenției a ieșit la iveală, conducătorul instituției a fost nevoit să prezinte scuze publice. Ceasurile au dispărut curând de pe pod, iar campania s-a stins, aparent fără să lase urme.

Și totuși, dacă lăsăm deoparte cinismul unei instituții guvernamentale care încearcă să creeze artificial o mișcare populară pentru a atrage turiști, ideea are ceva atrăgător.

Situată deasupra Cercului Polar Arctic, Sommarøy beneficiază în fiecare vară de lumină neîntreruptă, între 18 mai și 26 iulie, când Soarele nu apune niciodată, iar granițele obișnuite dintre zi și noapte încep să dispară.

În mijlocul iernii, Soarele nu răsare deloc, iar prânzul poate fi luat în întuneric deplin. Ar putea un asemenea loc să schimbe cu adevărat felul în care oamenii percep timpul?

Am decis să călătoresc la Sommarøy pentru a afla, scrie Anthony Ham pentru BBC.

Prima problemă era că trebuia să mă grăbesc dacă voiam să ajung pe insulă: autobuzul pleca la ora incomod de precisă 11:30. Dacă îl pierdeam, trebuia să aștept până a doua zi. Dar, mi-am spus, mă aflam totuși în Tromsø, nu în Sommarøy. Și niciun oraș nu poate fi o insulă.

Odată urcat în autobuz, am traversat poduri și am trecut pe lângă fiorduri și sate mici, în timp ce traficul devenea tot mai redus. Dincolo de Eidkjosen, drumul se îndepărtează de marginea apei, urcă și iese, în cele din urmă, din zona periferică a orașului Tromsø.

După o oră și 40 de minute, am ajuns în Sommarøy, un sat cu aproximativ 300 de locuitori, a cărui populație crește vara și în weekenduri, când norvegienii se retrag în cabanele lor de vacanță. Am fost imediat fermecat de loc.

Privite de aproape, casele construite pe piloni se ridică deasupra porturilor înguste, în timp ce locuințele colorate împânzesc insulele, pe fundalul impresionant al munților ale căror vârfuri rămân acoperite de zăpadă chiar și în plină vară.

Dincolo de acest litoral fragmentat de fiorduri, calote glaciare și văi de mare altitudine se întind apele sălbatice ale Atlanticului de Nord.

„Mi-am dorit întotdeauna să văd Soarele de la miezul nopții”

Prima persoană pe care am întâlnit-o în Sommarøy a fost Ewa Kaczyński, o turistă poloneză care mi-a spus că a fost atrasă aici de publicitatea făcută în jurul campaniei eșuate din 2019.

„Mi-am dorit întotdeauna să văd Soarele de la miezul nopții”, mi-a spus ea. „Am o viață foarte aglomerată acasă, iar ideea de a nu-mi face griji în privința timpului timp de câteva zile mi s-a părut foarte atrăgătoare.”

Am întrebat-o ce crede acum, după ce a ajuns aici.

„Nu sunt sigură. În prima zi am fost puțin dezamăgită, pentru că, desigur, timpul este necesar pentru ca lumea să funcționeze. Restaurantele și magazinele s-au închis la orele anunțate. Iar recepția hotelului nu era deschisă peste noapte.

Dar apoi am respirat adânc, mi-am închis telefonul și am descoperit că mă relaxez mai mult. Aici pot face asta. Și poate că simplul fapt de a discuta despre timp a fost suficient – aici pare să conteze mai puțin decât acasă”, a explicat Ewa Kaczyński.

Turistul olandez Wouter De Wit s-a bucurat din plin de lumina permanentă.

„Este incredibil”, spune el. „Ieri am mers să înot la miezul nopții. Soarele era pe cer și n-aș fi putut ghici cât era ceasul dacă nu aș fi avut un ceas la mine. Era însă cam frig…”

Localnicii, în schimb, au fost mai reticenți să vorbească, cel puțin oficial. Agitația mediatică din jurul campaniei și modul stângaci în care Innovation Norway a gestionat întreaga situație i-au făcut pe mulți să fie precauți și, nu în ultimul rând, să se simtă obosiți de subiect.

Localnicii din Sommarøy spun că vara viața se desfășoară oricum într-un ritm diferit

„Uite, a fost o idee distractivă despre care obișnuiam să vorbim din când în când”, spune un angajat al unui hotel, care a cerut să nu-i fie dezvăluit numele, întrucât campania din 2019 rămâne un subiect sensibil.

„Vara, oricum trăim oarecum în afara timpului. Dacă nu este nimeni prin preajmă, uneori un magazin se închide pentru ca proprietarul să poată merge la pescuit.

Copiii stau treji până târziu, pentru că a doua zi nu au școală. Și mulți oameni sunt în vacanță, așa că viața este mai relaxată. Dar apoi toată povestea a devenit un fenomen.”

L-am întrebat dacă această campanie a fost benefică pentru localitate.

„Nu la început”, mi-a spus angajatul hotelului. „Tot ce voiau să discute vizitatorii era acest subiect. Dar acum, după câțiva ani, este în regulă. Lucrurile au revenit, într-un fel, la cum erau înainte… și campania îi aduce pe oameni aici. Acum, lumea știe de Sommarøy.”

Mai târziu, când m-am pregătit să adorm la Sommarøy Arctic Hotel, liniștea din localitate era atât de profundă, încât era greu să fac diferența dintre ore. Nu exista trafic și nu se auzea niciun zgomot obișnuit, indiferent de momentul zilei.

Pe deplin conștient de ironia situației, mi-am pus alarma pentru ora 03:30, ca să văd dacă pot înțelege ceva despre fluiditatea timpului ieșind afară la o oră care, în orice alt loc, ar putea fi considerată nepotrivită pentru o plimbare.

Soarele de la miezul nopții schimbă felul în care vizitatorii percep orele

Am ieșit în liniște din hotel, pentru a nu-i trezi pe ceilalți oaspeți, și am mers pe străzile pustii, apoi până la marginea apei. Pescărușii zburau deasupra mea, iar păsările de apă venite din regiuni mai calde pășeau delicat prin apa puțin adâncă.

Pentru oameni, însă, atmosfera era diferită. Casele erau cufundate în liniște, străzile erau goale și nu se vedea nimeni nicăieri.

Apoi s-a întâmplat ceva. Într-o liniște desăvârșită, am fost cuprins de un val de euforie, deși nu pot spune dacă era provocat de noutatea experienței sau de un moment revelator, în care simțeam că exist în afara timpului.

Tot ce știu este că Soarele se afla sus, pe un cer fără nori, la o oră la care logica și experiența de zi cu zi îmi spuneau că nu ar trebui să fie acolo. Pentru o clipă, ora exactă a părut să nu mai conteze deloc.