Încălzirea globală poate contamina apa de la robinet. Locuitorii unui oraș nu o mai pot bea pentru că este otrăvită

Locuitorii orașului norvegian Longyearbyen, din arhipelagul Svalbard, au fost avertizați să nu mai consume apă de la robinet, după depistarea unor concentrații ridicate de metale grele. Cercetătorii asociază contaminarea cu dezghețarea permafrostului, accelerată de încălzirea globală. Autoritățile locale au introdus măsuri temporare pentru alimentarea populației cu apă potabilă. Restricțiile rămân în vigoare, în timp ce municipalitatea analizează soluții pentru înlocuirea sau modernizarea sistemului de alimentare.

Încălzirea globală afectează sursa de apă potabilă a orașului Longyearbyen

Încălzirea globală contribuie la contaminarea sursei de apă potabilă din Longyearbyen, oraș norvegian situat în arhipelagul Svalbard, la aproximativ 1.300 de kilometri de Polul Nord. Localitatea își asigură cea mai mare parte a necesarului de apă din lacul de acumulare Isdammen, cu o lungime de 2,5 kilometri, cunoscut și sub denumirea de „iaz de gheață”.

Creșterea temperaturilor determină dezghețarea permafrostului și expunerea rocilor care conțin metale. Acestea ajung ulterior în lacul utilizat pentru alimentarea populației, afectând calitatea apei distribuite prin rețeaua locală, relatează The Guardian.

Longyearbyen se află într-una dintre regiunile în care temperaturile cresc cel mai rapid la nivel mondial. Potrivit datelor prezentate de cercetători, încălzirea se produce de cinci până la șapte ori mai repede decât media globală, iar temperaturile din timpul toamnei au înregistrat creșteri de până la 4 grade Celsius pe deceniu.

Dezghețarea permafrostului și rocile bogate în pirită favorizează contaminarea apei

Oamenii de știință consideră că prezența metalelor grele în apa din Longyearbyen este determinată de interacțiunea dintre dezghețarea permafrostului și caracteristicile geologice ale regiunii, cunoscută pentru activitățile miniere desfășurate în trecut.

Permafrostul reprezintă solul care rămâne înghețat pe tot parcursul anului, cu excepția stratului superficial, denumit „strat activ”, care se dezgheață în timpul verii.

Marjolaine Verret, specialistă în permafrost și profesoară asociată de geologie arctică la Centrul Universitar din Svalbard, a explicat că rocile de șist din regiune conțin pirită, un mineral cunoscut și sub denumirea de „aurul prostului”.

„Combinația dintre permafrostul care se dezgheață și roca de bază din șist, care conține un mineral numit pirită, sau «aurul prostului», provoacă contaminarea rezervelor de apă”, a declarat Marjolaine Verret.

Potrivit cercetătoarei, contactul piritei cu apa și oxigenul declanșează un proces de oxidare care produce aciditate. În aceste condiții, metalele prezente în roci pot fi mobilizate și transportate către cursurile de apă.

„Acidul produs poate acum să elucieze metale grele din aceste roci în cursurile de apă. Problema cu care ne confruntăm aici, în Longyearbyen, este manganul, dar și alți contaminanți se pot «scurge» din roci”, a explicat Verret.

Concentrația de mangan din apă a depășit de 25 de ori nivelul recomandat

Autoritățile din Longyearbyen au avertizat pentru prima dată populația, formată din aproximativ 2.600 de locuitori, în septembrie 2025, după ce analizele au indicat concentrații de mangan de 25 de ori mai mari decât nivelul de 50 de micrograme pe litru recomandat de Institutul Norvegian de Sănătate Publică.

Primarul Terje Aunevik a precizat că apa distribuită în localitate a avut și anterior probleme de calitate, în special din cauza sedimentelor. Cu toate acestea, concentrațiile de mangan au înregistrat o creștere neobișnuit de mare, pe care edilul a descris-o spunând că „au explodat”.

Expunerea îndelungată la concentrații ridicate de mangan poate provoca afecțiuni neurologice, riscurile fiind deosebit de importante pentru copii și sugari.

Pentru a asigura accesul populației la apă potabilă, municipalitatea a introdus măsuri temporare de urgență. Printre acestea s-a numărat instalarea unui rezervor central cu apă purificată, pusă gratuit la dispoziția locuitorilor.

Apa este filtrată de fabrica locală de bere, iar cetățenii își pot umple recipientele la supermarketul din oraș. În paralel, autoritățile au început o investigație pentru stabilirea cauzelor contaminării.

Restricțiile privind consumul apei continuă din cauza sulfatului și nichelului

Deși concentrațiile de mangan au scăzut după primele măsuri adoptate de autorități, analizele efectuate la începutul anului 2026 au identificat alte probleme privind calitatea apei potabile.

Nivelurile de sulfat și nichel au depășit limitele recomandate, motiv pentru care restricția privind consumul apei de la robinet a fost menținută.

Primarul Terje Aunevik a susținut că nivelurile de mangan înregistrate anterior „nu erau periculoase”, însă autoritățile locale aveau obligația de a respecta recomandările guvernamentale.

Edilul a recunoscut că situația a provocat multă „agitație” în comunitate, iar o parte dintre locuitori și-au exprimat nemulțumirea față de dificultățile întâmpinate pentru procurarea apei potabile.

Autoritățile analizează construirea unui nou sistem de alimentare cu apă

Municipalitatea din Longyearbyen a dispus o anchetă privind calitatea apei și examinează mai multe variante pentru asigurarea unei surse sigure de alimentare pe termen lung.

Terje Aunevik a declarat că ar putea fi necesară o „rețea de alimentare cu apă complet nouă”, în condițiile în care actualul sistem nu poate garanta respectarea parametrilor recomandați.

Printre soluțiile analizate se află instalarea unui sistem de filtrare la lacul Isdammen, completat de o stație de desalinizare care să funcționeze ca sursă alternativă. Autoritățile iau în calcul și varianta inversă, în care desalinizarea ar deveni principala metodă de alimentare, iar filtrarea apei din lac ar fi utilizată ca rezervă.

Primarul a explicat că ambele opțiuni sunt „extrem de costisitoare” și presupun dificultăți tehnice considerabile. Condițiile climatice din Svalbard complică realizarea infrastructurii, deoarece temperaturile sunt foarte scăzute, iar apa poate avea frecvent temperaturi sub punctul de îngheț.

Aunevik a atras atenția și asupra schimbării majore pe care restricțiile au produs-o în viața locuitorilor, într-o țară în care consumul apei direct de la robinet este considerat o practică obișnuită.

„În Norvegia, unde am considerat întotdeauna ca fiind de la sine înțeles faptul că putem bea apa de la robinet, este dificil să începem să ne gândim că trebuie să ne transportăm apa așa cum facem acum. Alte comunități mici ar trebui să fie precaute și să înceapă să se gândească la ce ar trebui să facă dacă acest lucru se întâmplă cu sursele lor de apă”, a declarat primarul.

Cercetătorii avertizează că și alte comunități arctice ar putea avea probleme cu apa potabilă

Contaminarea surselor de apă din Longyearbyen ar putea apărea și în alte regiuni arctice, unde dezghețarea permafrostului expune roci care conțin pirită și metale grele, avertizează cercetătorii.

Marjolaine Verret și alți specialiști consideră că situația din orașul norvegian poate indica un risc pentru comunitățile care depind de surse de apă dulce aflate în zone afectate de creșterea accelerată a temperaturilor.

„Aceste elemente [roca de bază bogată în pirită și metale grele] și dezghețarea permafrostului sunt prezente și în alte părți ale Arcticii, așa că acesta ar putea fi un prim exemplu al modului în care schimbările climatice pot afecta apa dulce, de exemplu în nordul Canadei și în Alaska”, a spus Verret.