15 ani de contribuții, două pensii diferite. Ce contează în calculul final

Românii care au contribuit timp de 15 ani la sistemul public de pensii nu primesc automat o sumă fixă la pensionare. Cuantumul pensiei este stabilit în funcție de mai mulți factori, astfel că două persoane cu aceeași perioadă de contribuție pot ajunge să primească sume diferite.

Cât poate fi pensia după 15 ani de contribuții și de ce calculul diferă

Pensionarii care au cotizat 15 ani și au drepturi de pensie calculate sub pragul de 1.281 de lei pot beneficia de completarea venitului până la acest nivel. Suma reprezintă indemnizația socială destinată pensionarilor.

Indemnizația socială pentru pensionari a fost stabilită prin lege la nivelul de 1.281 de lei, începând cu 1 ianuarie 2024. Aceasta este cunoscută și sub denumirea de pensie minimă, însă nu reprezintă o categorie distinctă de pensie.

Sprijinul este acordat persoanelor ale căror venituri din pensie nu ating acest prag, după stabilirea dreptului de pensie și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Cine poate primi indemnizația socială pentru pensionari

Indemnizația socială nu reprezintă o pensie calculată separat, ci o sumă destinată completării veniturilor pensionarilor până la nivelul stabilit de lege. Ea poate fi acordată indiferent de categoria pensiei sau de momentul în care persoana s-a pensionat, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare.

Potrivit Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), completarea nu este înscrisă ca element distinct în calculul pensiei prezentat în decizia de pensionare. Suma este evidențiată pe talonul de pensie.

Prin urmare, faptul că o persoană a cotizat timp de 15 ani nu înseamnă că pensia calculată va fi automat de 1.281 de lei. Dacă dreptul de pensie rezultat din punctajul acumulat este mai mic decât acest prag, poate fi acordată diferența până la nivelul indemnizației sociale.

La stabilirea dreptului la această completare pot fi luate în calcul și alte venituri relevante, inclusiv anumite pensii provenite din sisteme neintegrate în sistemul public.

Condițiile pentru pensionarea la limită de vârstă

Printre exemplele de venituri care pot fi avute în vedere se numără pensiile din sisteme neintegrate, precum cele ale avocaților, notarilor și cultelor recunoscute de lege, dar și pensiile militare de stat sau alte drepturi stabilite prin legi speciale.

Pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, solicitantul trebuie să îndeplinească simultan două condiții principale: să fi ajuns la vârsta standard de pensionare și să fi realizat stagiul minim de cotizare.

Vârsta standard de pensionare este stabilită la 65 de ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În cazul femeilor, însă, majorarea vârstei de pensionare se face progresiv, de la 62 de ani și 3 luni până la 65 de ani. Potrivit Legii nr. 360/2023, această creștere progresivă a vârstei standard de pensionare pentru femei urmează să se încheie în ianuarie 2035.

Ce înseamnă stagiul minim de cotizare

Stagiul minim de cotizare este de 15 ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Această perioadă reprezintă condiția minimă pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, însă nu stabilește prin ea însăși valoarea pensiei.

Prin urmare, atingerea celor 15 ani de contribuții nu înseamnă că persoana se poate pensiona imediat. Trebuie îndeplinită și condiția referitoare la vârsta standard de pensionare.

La stabilirea stagiului trebuie analizat întregul dosar de pensionare, deoarece legislația face diferența între perioadele de cotizare efectivă și perioadele asimilate, recunoscute de lege.

Printre perioadele asimilate se poate afla și concediul pentru creșterea copilului, pentru perioadele în care acesta este recunoscut potrivit prevederilor legale aplicabile, inclusiv după 1 ianuarie 2006.

Cum se diferențiază pensiile după 15 ani de contribuții

Stagiul de cotizare poate include atât perioade contributive, cât și anumite perioade asimilate sau necontributive recunoscute de legislație. Stagiul de cotizare contributiv se referă, în principal, la perioadele pentru care au fost datorate sau plătite contribuții de asigurări sociale.

În situația asigurării prin contract, sunt avute în vedere condițiile prevăzute de lege privind datorarea și plata contribuțiilor. De aceea, analiza stagiului nu se rezumă doar la numărul total de ani în care o persoană a avut o anumită formă de activitate.

Doi români care au contribuit câte 15 ani pot primi pensii diferite, chiar dacă perioada de contribuție este identică. Unul dintre motive îl reprezintă nivelul veniturilor pentru care au fost plătite contribuțiile și, implicit, punctajul acumulat pe parcursul perioadei de activitate.

Calculul pensiei ține astfel cont de punctajul realizat, nu doar de numărul de ani de contribuție. O perioadă de 15 ani nu produce automat același cuantum pentru toate persoanele care au atins stagiul minim.

Punctele de stabilitate se acordă după 25 de ani de contribuții

Legea nr. 360/2023 prevede și acordarea unor puncte de stabilitate pentru perioadele de cotizare care depășesc 25 de ani. Aceste puncte sunt acordate pentru anii care trec peste acest prag.

Persoanele care au realizat doar stagiul minim de 15 ani nu beneficiază de aceste puncte suplimentare de stabilitate. Astfel, durata totală a contribuției reprezintă un alt element care poate influența cuantumul pensiei.

În cazul celor cu 15 ani de contribuții, valoarea pensiei rezultă din punctajul acumulat în perioada de activitate, iar nivelul veniturilor pentru care au fost achitate contribuțiile poate face diferența între două pensii calculate pentru același număr de ani.

Dacă pensia calculată este mai mică de 1.281 de lei și sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației sociale, venitul poate fi completat până la acest prag, potrivit regulilor aplicabile indemnizației sociale pentru pensionari.